Sub văl şi în faţa camerei

Iuliana ALEXA
30 decembrie 2012
Sub văl şi în faţa camerei jpeg

„Sînt filme bune sau de propagandă?”, mă întreabă un prieten cînd îi spun că mă duc la Festivalul Filmului Iranian (14-18 decembrie 2012). Îmi dau seama că perspectiva comună asupra acestei ţări e puternic părtinitoare. Ori, ori. Sau cenzurat, sau public, dar necesarmente ideologizat. Tertium non datur. Nu e chiar aşa.

În spaţiul cultural, în sens larg, ne mişcăm între discursuri (în sensul barthesian al termenului) pe care le clasăm cu diverse etichete. „Ideologizat” sau nu, „comic” sau „tragic”, „filozofic”, „anticalofil” etc. Dar pot exista interstiţii de viaţă comună, fără mari pretenţii conceptuale, poveşti pur şi simplu. Îmi trece prin minte o revelaţie a jurnalistului Bill Bryson, ahtiat după poveşti din viaţa banală, să-i zicem „infraistorică”, a oamenilor. „Doar secole şi secole de oameni văzîndu-şi în linişte de treburile or zilnice – mîncînd, dormind, făcînd sex, încercînd să se distreze – şi mi-am dat seama că asta e, de fapt, istoria în principal: oameni care fac lucruri obişnuite. Pînă şi Einstein va fi petrecut mari perioade din viaţă gîndindu-se la vacanţe sau la noul lui hamac sau la cît de gingaşă era glezna tinerei care cobora din tramvai pe trotuarul celălalt. Acestea sînt tipurile de lucruri care ne umplu viaţa şi gîndurile şi totuşi le tratăm drept neesenţiale şi nedemne de a fi luate în serios.”

Subscriu. Înainte de a avea filme cenzurabile, cu trimiteri politice, iranienii fac şi filme despre fleacurile mari cotidiene. Tema celui mai recent festival al Filmului Iranian a fost „femeia, azi”. Mă laud că a fost ideea mea, sugerată în primăvară, într-o discuţie relaxată la Ambasada Iranului. Voiam să văd cît din vălul islamic poate cădea în faţa camerei. Vălul nu a căzut, actriţele sînt bine acoperite, de sus pînă jos (o femeie nu apare în public fără a avea capul acoperit, e simplu), însă condiţia feminină în Iranul actual este devoalată fără rezerve, uneori cu cruzime.

Mă îndoiesc să fi fost cenzurat un film precum Invitaţie, făcut de regizorul Ebrahim Hatami Kyia, despre sarcină şi avort. Avortul este permis în Iran pînă la patru luni de sarcină, dar se descurajează agresiv această manevră. Presiunea socială o face pe femeie să renunţe la idee, indiferent ce alte idealuri nematerne ar avea ea, că vrea să fie actriţă, de pildă, pentru că, pur şi simplu, „e darul lui Allah”. Nu are voie să avorteze decît cu acordul tatălui copilului. Şi nu e deloc confortabil să rămîi gravidă atunci cînd eşti „soţie temporară”, nume eufemistic pentru amantă, femeie secretă, iar tatăl nu are chef de paternitate. Nu e confortabil să rămîi gravidă cînd ai aspiraţii de leading lady într-un film de acţiune şi soţul nu vrea decît să te aibă acasă, cu copii, o droaie. Nici cînd ai ajuns aproape de menopauză şi un accident „de calendar” te lasă grea pentru a cincea oară, iar fiicele tale, ajunse ele însele la vîrsta maternităţii, spun că eşti o ruşine pentru familie şi te suie cu forţa pe masa ginecologică. Nici cînd singura posesiune materială este o căruţă, şi ai alături un bărbat bezmetic şi incult, fără virtuţi de tată. Nici cînd eşti infertilă, dar eşti medic şi cercetător în probleme de fertilitate, şi rămîi gravidă purtînd embrionul conceput din ovulele altei femei, ca să-ţi faci soţul fericit. Iar el strîmbă din nas, că nu voia aşa ceva. Toate aceste poveşti nu au niciun un mesaj politic, nu simţi interdicţia, ba chiar vin cu o doză bună de umor negru după ele. Cu toate astea presiunea socială şi religioasă te dărîmă, chiar dacă stai în sală. Şi acest 432 persan e făcut recent, sub dictatură.

Dar problemele sociale sînt un discurs cu două tăişuri, dovadă destinul regizorului Jafar Panahi. Acesta a lucrat ca asistent al lui Kiarostami, numele vedetă al filmului iranian. Panahi este şi cel care a adus primul premiu la Cannes cinema-ului iranian în ‘95, cu Balonul alb. Cercul (2001) este cea mai cunoscută operă a sa, distribuit pe scară largă în America, poate şi pentru subiectul social: femeile, tratamentul nedrept de care au parte. Atenţia sa acordată problemelor sociale i-a adus lui Panahi o condamnare pentru propagandă împotriva guvernului iranian. This is Not a Film, documentarul autobiografic făcut de el în clandestinitate, şi adus peste graniţă tot clandestin la Festivalul de la Cannes 2011 a fost de departe cel mai interesant film proiectat în aprilie 2012 la Festivalul One World Romania, la Bucureşti.

Alt nume: Bahman Ghobadi, actor şi regizor. Debutează tot într-un film de Kiarostami dar devine subiect de atenţie o dată cu A Time for Drunken Horses (2000) care i-a adus Camera d’Or, film jucat în întregime în limba kurdă. Scenariul e cel puţin original: doi fraţi orfani încearcă să găsească bani pentru a-l salva pe al treilea, foarte bolnav. Cel mai mare, Ayoub, vinde cauciucuri uzate şi găseşte soluţia disperată de a-şi mărita sora, o fetiţă încă, pentru a obţine suma necesară operaţiei. Familia mirelui nu acceptă mireasa, atunci cînd o văd, dar plătesc în compensaţie pentru contractul marital rupt… un măgar. Ayoub decide să vîndă animalul dincolo de graniţă, în Irak, acolo unde ar valora mai mult. Un grup de traficanţi îl ajută dar pentru că dau cailor să bea alcool pentru a-i face să reziste iernii grele sînt pe punctul de a fi prinşi. La limită, scapă. O lume stranie, sălbatică, dar un film nesentimental.

Pe de altă parte, unii de bucură de o binecuvîntată ignorare din partea puterii lumeşti. Faima lor e deja istorică. Abbas Kiarostami a răspuns unui jurnalist care i-a adresat întrebarea incomodă a relaţiei sale cu politicul: „Guvernul nu are nicio relaţie cu filmele mele. Nu sînt interesaţi în mod deosebit. Nu ştiu dacă filmele mele prezinţă realitatea Iranului de azi ci doar diferite aspecte ale vieţii, pur şi simplu. Ţara mea e un pămînt foarte divers, cu multe lucruri greu de înţeles. Dar în mare, guvernul se ocupă cu alte lucruri; e indiferent la ceea ce fac eu.”

Ce mai trăiesc femeile, aşadar? Au dileme legate de obedienţa absolută în faţa autorităţii paterne. Un alt subiect cenzurabil dacă vrei musai să nu arăţi imaginea unei societăţi patriarhale dar care iată, e liber, fără văl, pe piaţă. O tînără frumoasă de 22 de ani urmează să se căsătorească cu un inginer care are un frate mezin bolnav de sindrom Down. Tatăl ei, temător să nu i se „ofilească floarea”, nu o lasă să se mărite cu un bărbat cu astfel de responsabilităţi. Totul se termină cu bine, după ce era să se termine foarte rău. Ali, băiatul cu Down (excepţional jocul copilului bolnav cu adevărat, te ia cu fiori) fuge de la ospiciu, ajunge fără să vrea distribuitor de droguri, şi aproape moare într-un accident. Dar filmul e un omagiu celor care rămîn Veşnic copii. Periplul lui Ali prin Teheranul iernatic este şi un prilej cinematografic de frescă socială: droguri, sărăcie urbană, cîini vagabonzi.

„Femeile fac regulile în lumea domestică”, îmi spune un prieten iranian. „Nu pare, cel puţin la prima vedere, sau pentru voi, cei din Occident, dar aşa e. Femeile au multă autoritate pe scena de zi cu zi a relaţiilor sociale. E cam la fel ca în Occident, puterea soft e a lor”. În Aka Yousef regizat de Ali Rafi’i femeile scurtircuitează autoritatea masculină. Un tată de fată trăieşte oroarea de a-şi vedea fiica îndrăgostită de un Casanova în casa căruia el lucrează ca om bun la toate. Onoarea pătată, trădarea filială, perimarea valorilor religioase, gustul tinerei pentru fleacuri occidentale, dorinţa ei de a pleca în Canada cu iubitul, toate astea ne pot părea nouă teme vetuste, ele sînt însă tensionante în societatea persană plină de coduri stricte. Dar, dincolo de construcţia de principii şi chingi, universul femeiesc persan e la fel ca oricare altul, cu rivalităţi, cu gust pentru modă, cu romantisme investite greşit în cine nu trebuie, cu singurătate şi ură conjugală.

Cinema-ul iranian este subiectul unei atenţii şi admiraţii constante astăzi. „Nu ştiu dacă e din cauza faptului că un subiect politic face mai multe valuri decît unul obişnuit”, continuă amicul meu, „Regizorii-vedetă precum Reza Mir-Karimi, Jafar Panahi, Bahman Ghobadi sau Abbas Kiarostami şi-au construit cariera în Iran şi tot acolo au făcut cele mai bune filme ale lor, o dată ieşiţi din spaţiul nostru cultural nu mai performează la fel.” Puseu patriotic, mă gîndesc, toţi iranienii pe care i-am întîlnit sînt foarte mîndri. Iau cum grano salis afirmaţia şi mă gîndesc la cei care produc în continuare filme excelente şi în alte spaţii, dar mai ales la cei exilaţi. Nume mari: Sohrab Shahid Saless, Asghar Farhadi (A Separation, din 2011, e primul film din istorie cu trei Urşi de Aur la Berlin), apoi Naser Taghvai, Seyyed Reza Mir-Karimi (As Simple As That, proiectat la festival, m-a entuziasmat – viaţa unei gospodine simple din Teheran, interpretată magistral de actriţa Hengameh Ghaziami, cu copii mofturoşi şi un soţ indolent, o epopee a existenţei minuscule).

Poveşti colorate, vieţi mici, dar niciodată banale ci incitante în unicitatea lor bine găsită şi bricolată narativ. În general, filmele iraniene trebuie să treacă de un comitet – o instanţă religioasă - care aprobă decenţa filmului, fapt care face să nu prea vezi vreo scenă de dragoste, de exemplu. Este cunoscut oricum faptul că orice contact fizic între persoane de sex opus, care nu sînt rude, este interzis. Filmele au romantismul uşor fanat al anilor ’80. Dar acest etern „complex Romeo şi Julieta”, iubiţii care nu se ating, e sursă de efecte estetice noi: puritanism, estetizare, reducere la esenţial, noi semnificaţii. Cine a vizionat Like Someone in Love (2012) a lui Kiarostami, proiectat la Festivalul Filmelor de Cannes la Bucureşti în toamna aceasta, a remarcat „japonezăria”: prostituţie fără prostituate. Nu e pudibonderie însă, ci probabil ceea ce îl făcea pe Scorsese să spună că Abbas Kiarostami reprezintă „cel mai înalt nivel al artei cinematografice”.

Iuliana Alexa este redactorul-şef al revistei Psychologies.

Foto: Hengameh Ghaziami în As Simple As That.
 

chirilov cover jpg
Mihai Chirilov: „Un festival, dacă nu e construit în jurul comunității, e degeaba”
„Filmul de artă te forțează să devii inventiv în a găsi metode de expunere pentru a ajunge la cît mai mulți oameni.”
ILC jpg
Posteritatea Graziellei
În toți acești (mulți) ani în care l-am recitit, periodic, pe Caragiale, m-am întrebat nu o dată cum se face că opera sa a părut să accepte tot felul de interpretări, unele de-a dreptul stupide, reductive și, în fond, absurde.
jocuri noroc populare jpg
Care sînt cele mai populare jocuri de noroc din străinătate?
Oamenii din diferite țări de pe glob au preferințe specifice în materie de jocuri de noroc, modelate de culturi distincte.
boluri diversificare little prints jpg
Diversificarea, acum o joacă de copii – ce am învățat de la generațiile mai vechi de părinți
Din drag pentru copii, din nevoia de a oferi celor mici tot ce mai bun din tot ce mai bun, au apărut și branduri de lux, cu produse premium.
drujba jpg
Există modele de drujbă care să poată fi manevrate cu o singură mînă? Răspunsul specialiștilor!
Un model eficient de drujbă garantează o tăiere rapidă a elementelor de vegetație nedorite, precum și un confort sporit în utilizare.
pantaloni eleganti pentru femei stilizari pentru birou jpg
Pantaloni eleganți pentru femei – stilizări pentru birou
Datorită sfaturilor de mai jos, vei învăța cum să creezi o ținută excepțional de stilată în cîțiva pași simpli, în care te vei simți ca o femeie de succes.
Afis Sala Radio 3 iunie 2022 jpg
Cîștigătorul uneia dintre cele mai prestigioase competiții muzicale din Europa: dirijorul Dmitri Matvienko, invitat la Sala Radio
Cîștigătorul uneia dintre cele mai prestigioase competiții muzicale din Europa – Concursul Malko pentru tineri dirijori (organizat la Copenhaga de Orchestra Simfonică Radio Daneză) este invitat special pe scena Sălii Radio.
interviu job jpg
5 sfaturi de urmat pentru a-ți mări șansele pentru interviul de angajare
Este important să știi cum să te prezinți mai bine în fața oricărui recrutor, cum să-ți pui în valoare calitățile și cum să fii candidatul cu cele mai mari șanse pentru a fi ales.
00 cover event facebook (1) jpg
Viața la 18 ani
„Am 18 ani” este un proiect, produs de Asociația Art No More și cofinanțat de AFCN, la care au participat șapte scriitori români contemporani: Dan Coman, Augustin Cupșa, Andreea Cătălina Drăghici, Andrei Doșa, Jean-Lorin Sterian, Cristina Ștefan, Mara Wagner.
serileRRM25 landscape 1920x1080 jpg
Serile Radio România Muzical – 25. Recital susținut de violonistul Răzvan Stoica și pianista Andreea Stoica
Îndrăgitul violonist Răzvan Stoica, alături de sora sa, pianista Andreea Stoica, vor urca pe scena Sălii Radio joi, 2 iunie, ora 19:00.
Stailer, inspirație pentru cei care merg la saloanele de hair and beauty jpeg
Stailer, inspirație pentru cei care merg la saloanele de hair and beauty
Toți cei care au nevoie de serviciile din saloanele de beauty se pot programa online, la doar cîteva click-uri distanță, la orice salon își doresc.
4 legende pe care merită să le știi jpeg
4 legende pe care merită să le știi
Anumite legende au intrat deja în folclorul popular și, chiar dacă istoricii nu au reușit să le demonstreze veridicitatea în totalitate și unele par simple fabule, ele au un farmec aparte și sînt foarte interesante.
POLIȚIA ROMÂNĂ LANSEAZĂ CAMPANIA DE EDUCAȚIE RUTIERĂ PENTRU PIETONI, CONDUCĂTORI DE BICICLETE ȘI TROTINETE jpeg
POLIȚIA ROMÂNĂ LANSEAZĂ CAMPANIA DE EDUCAȚIE RUTIERĂ PENTRU PIETONI, CONDUCĂTORI DE BICICLETE ȘI TROTINETE
Scopul general al proiectului este ca România să devină o țară cu un trafic rutier mai sigur, prin reducerea progresivă a numărului victimelor accidentelor rutiere.
Fundația Superbet continuă să fie alături de cel mai cunoscut brand cultural românesc prin susținerea seriei „Conferințele Dilema veche” jpeg
Fundația Superbet continuă să fie alături de cel mai cunoscut brand cultural românesc prin susținerea seriei „Conferințele Dilema veche”
În 2022, Fundația Superbet este din nou alături de revista culturală, susținînd organizarea seriei „Conferințele Dilema veche”.
Cum să compari jocurile de masă la cazino? jpeg
Cum să compari jocurile de masă la cazino?
Sînt foarte multe jocuri, foarte multe posibilități, iar dacă ești începător, există riscul să te simți puțin stînjenit, să nu știi exact ce să te joci și să închei sesiunea cu un gust amar.
Modul în care porți geanta poate indica trăsături de personalitate pe care le ai  Zevo te inspiră jpeg
Modul în care porți geanta poate indica trăsături de personalitate pe care le ai. Zevo te inspiră
Iubitoarele și iubitorii de fashion vor găsi la magazinul online Zevo acele accesorii nelipsite din fiecare zi, realizate cu atenție la detalii și cu designuri inedite - GENȚILE!
Unde sa iti cumperi uniforme de calitate pentru bucatari jpeg
Unde sa iti cumperi uniforme de calitate pentru bucatari
Îmbrăcămintea de protecție și echipamentul personal de protecție (EIP) reprezintă o caracteristică de siguranță esențială în orice loc de muncă, iar industria alimentară nu face excepție.
Iată o dilemă nouă: să achiziționezi un dulap metalic clasic sau cu uși glisante? jpeg
Iată o dilemă nouă: să achiziționezi un dulap metalic clasic sau cu uși glisante?
Dulapurile produse din metal sînt structuri solide, foarte sigure și eficiente atunci cînd vine vorba despre depozitarea documentelor, obiectelor vestimentare, dar și a altor obiecte sau accesorii.
Leggings, blugi sau pantaloni de jogging? Ce pantaloni să alegi cu cizmele de damă? jpeg
Leggings, blugi sau pantaloni de jogging? Ce pantaloni să alegi cu cizmele de damă?
Pentru ca ținutele tale să arate perfect, merită să înveți arta purtării botinelor și cizmelor.
Moda de vară   Ce costume de baie vor fi un succes în acest sezon? jpeg
Moda de vară - Ce costume de baie vor fi un succes în acest sezon?
Noile tendinţe în materie de ţinute estivale sînt extrem de ofertante, dîndu-ţi posibilitatea de a jongla cu creativitatea şi de a-ţi dezvolta ideile vestimentare.
Cum a schimbat inteligența artificială joburile din lumea cazinourilor jpeg
Cum a schimbat inteligența artificială joburile din lumea cazinourilor
În ultimii cinci ani, tot mai mulți pasionați de jocuri de noroc au mutat distracția în online, beneficiind de avantajele oferite de acest mediu.
„Viața după Auschwitz” de Eva Schloss și Karen Bartlett – Cînd suferința are chip de femeie jpeg
„Viața după Auschwitz” de Eva Schloss și Karen Bartlett – Cînd suferința are chip de femeie
Sînt cărți care îți schimbă total viziunea despre lume, iar „Viața după Auschwitz” este una dintre ele.
Produsele Olaplex: ce reprezintă și de ce ar trebui să le folosești jpeg
Produsele Olaplex: ce reprezintă și de ce ar trebui să le folosești
Unul dintre principalele obiective ale producătorilor a fost să creeze produse cît mai naturale și au reușit.
Iată o dilemă nouă: cum să nu cheltui o avere pe accesorii de motocoasă? jpeg
Iată o dilemă nouă: cum să nu cheltui o avere pe accesorii de motocoasă?
Pentru a-ți ușura munca, ai nevoie de instrumente specializate, care să te ajute să toaletezi elementele de vegetație în siguranță și fără eforturi fizice prea mari.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.