Sub văl şi în faţa camerei

Iuliana ALEXA
30 decembrie 2012
Sub văl şi în faţa camerei jpeg

„Sînt filme bune sau de propagandă?”, mă întreabă un prieten cînd îi spun că mă duc la Festivalul Filmului Iranian (14-18 decembrie 2012). Îmi dau seama că perspectiva comună asupra acestei ţări e puternic părtinitoare. Ori, ori. Sau cenzurat, sau public, dar necesarmente ideologizat. Tertium non datur. Nu e chiar aşa.

În spaţiul cultural, în sens larg, ne mişcăm între discursuri (în sensul barthesian al termenului) pe care le clasăm cu diverse etichete. „Ideologizat” sau nu, „comic” sau „tragic”, „filozofic”, „anticalofil” etc. Dar pot exista interstiţii de viaţă comună, fără mari pretenţii conceptuale, poveşti pur şi simplu. Îmi trece prin minte o revelaţie a jurnalistului Bill Bryson, ahtiat după poveşti din viaţa banală, să-i zicem „infraistorică”, a oamenilor. „Doar secole şi secole de oameni văzîndu-şi în linişte de treburile or zilnice – mîncînd, dormind, făcînd sex, încercînd să se distreze – şi mi-am dat seama că asta e, de fapt, istoria în principal: oameni care fac lucruri obişnuite. Pînă şi Einstein va fi petrecut mari perioade din viaţă gîndindu-se la vacanţe sau la noul lui hamac sau la cît de gingaşă era glezna tinerei care cobora din tramvai pe trotuarul celălalt. Acestea sînt tipurile de lucruri care ne umplu viaţa şi gîndurile şi totuşi le tratăm drept neesenţiale şi nedemne de a fi luate în serios.”

Subscriu. Înainte de a avea filme cenzurabile, cu trimiteri politice, iranienii fac şi filme despre fleacurile mari cotidiene. Tema celui mai recent festival al Filmului Iranian a fost „femeia, azi”. Mă laud că a fost ideea mea, sugerată în primăvară, într-o discuţie relaxată la Ambasada Iranului. Voiam să văd cît din vălul islamic poate cădea în faţa camerei. Vălul nu a căzut, actriţele sînt bine acoperite, de sus pînă jos (o femeie nu apare în public fără a avea capul acoperit, e simplu), însă condiţia feminină în Iranul actual este devoalată fără rezerve, uneori cu cruzime.

Mă îndoiesc să fi fost cenzurat un film precum Invitaţie, făcut de regizorul Ebrahim Hatami Kyia, despre sarcină şi avort. Avortul este permis în Iran pînă la patru luni de sarcină, dar se descurajează agresiv această manevră. Presiunea socială o face pe femeie să renunţe la idee, indiferent ce alte idealuri nematerne ar avea ea, că vrea să fie actriţă, de pildă, pentru că, pur şi simplu, „e darul lui Allah”. Nu are voie să avorteze decît cu acordul tatălui copilului. Şi nu e deloc confortabil să rămîi gravidă atunci cînd eşti „soţie temporară”, nume eufemistic pentru amantă, femeie secretă, iar tatăl nu are chef de paternitate. Nu e confortabil să rămîi gravidă cînd ai aspiraţii de leading lady într-un film de acţiune şi soţul nu vrea decît să te aibă acasă, cu copii, o droaie. Nici cînd ai ajuns aproape de menopauză şi un accident „de calendar” te lasă grea pentru a cincea oară, iar fiicele tale, ajunse ele însele la vîrsta maternităţii, spun că eşti o ruşine pentru familie şi te suie cu forţa pe masa ginecologică. Nici cînd singura posesiune materială este o căruţă, şi ai alături un bărbat bezmetic şi incult, fără virtuţi de tată. Nici cînd eşti infertilă, dar eşti medic şi cercetător în probleme de fertilitate, şi rămîi gravidă purtînd embrionul conceput din ovulele altei femei, ca să-ţi faci soţul fericit. Iar el strîmbă din nas, că nu voia aşa ceva. Toate aceste poveşti nu au niciun un mesaj politic, nu simţi interdicţia, ba chiar vin cu o doză bună de umor negru după ele. Cu toate astea presiunea socială şi religioasă te dărîmă, chiar dacă stai în sală. Şi acest 432 persan e făcut recent, sub dictatură.

Dar problemele sociale sînt un discurs cu două tăişuri, dovadă destinul regizorului Jafar Panahi. Acesta a lucrat ca asistent al lui Kiarostami, numele vedetă al filmului iranian. Panahi este şi cel care a adus primul premiu la Cannes cinema-ului iranian în ‘95, cu Balonul alb. Cercul (2001) este cea mai cunoscută operă a sa, distribuit pe scară largă în America, poate şi pentru subiectul social: femeile, tratamentul nedrept de care au parte. Atenţia sa acordată problemelor sociale i-a adus lui Panahi o condamnare pentru propagandă împotriva guvernului iranian. This is Not a Film, documentarul autobiografic făcut de el în clandestinitate, şi adus peste graniţă tot clandestin la Festivalul de la Cannes 2011 a fost de departe cel mai interesant film proiectat în aprilie 2012 la Festivalul One World Romania, la Bucureşti.

Alt nume: Bahman Ghobadi, actor şi regizor. Debutează tot într-un film de Kiarostami dar devine subiect de atenţie o dată cu A Time for Drunken Horses (2000) care i-a adus Camera d’Or, film jucat în întregime în limba kurdă. Scenariul e cel puţin original: doi fraţi orfani încearcă să găsească bani pentru a-l salva pe al treilea, foarte bolnav. Cel mai mare, Ayoub, vinde cauciucuri uzate şi găseşte soluţia disperată de a-şi mărita sora, o fetiţă încă, pentru a obţine suma necesară operaţiei. Familia mirelui nu acceptă mireasa, atunci cînd o văd, dar plătesc în compensaţie pentru contractul marital rupt… un măgar. Ayoub decide să vîndă animalul dincolo de graniţă, în Irak, acolo unde ar valora mai mult. Un grup de traficanţi îl ajută dar pentru că dau cailor să bea alcool pentru a-i face să reziste iernii grele sînt pe punctul de a fi prinşi. La limită, scapă. O lume stranie, sălbatică, dar un film nesentimental.

Pe de altă parte, unii de bucură de o binecuvîntată ignorare din partea puterii lumeşti. Faima lor e deja istorică. Abbas Kiarostami a răspuns unui jurnalist care i-a adresat întrebarea incomodă a relaţiei sale cu politicul: „Guvernul nu are nicio relaţie cu filmele mele. Nu sînt interesaţi în mod deosebit. Nu ştiu dacă filmele mele prezinţă realitatea Iranului de azi ci doar diferite aspecte ale vieţii, pur şi simplu. Ţara mea e un pămînt foarte divers, cu multe lucruri greu de înţeles. Dar în mare, guvernul se ocupă cu alte lucruri; e indiferent la ceea ce fac eu.”

Ce mai trăiesc femeile, aşadar? Au dileme legate de obedienţa absolută în faţa autorităţii paterne. Un alt subiect cenzurabil dacă vrei musai să nu arăţi imaginea unei societăţi patriarhale dar care iată, e liber, fără văl, pe piaţă. O tînără frumoasă de 22 de ani urmează să se căsătorească cu un inginer care are un frate mezin bolnav de sindrom Down. Tatăl ei, temător să nu i se „ofilească floarea”, nu o lasă să se mărite cu un bărbat cu astfel de responsabilităţi. Totul se termină cu bine, după ce era să se termine foarte rău. Ali, băiatul cu Down (excepţional jocul copilului bolnav cu adevărat, te ia cu fiori) fuge de la ospiciu, ajunge fără să vrea distribuitor de droguri, şi aproape moare într-un accident. Dar filmul e un omagiu celor care rămîn Veşnic copii. Periplul lui Ali prin Teheranul iernatic este şi un prilej cinematografic de frescă socială: droguri, sărăcie urbană, cîini vagabonzi.

„Femeile fac regulile în lumea domestică”, îmi spune un prieten iranian. „Nu pare, cel puţin la prima vedere, sau pentru voi, cei din Occident, dar aşa e. Femeile au multă autoritate pe scena de zi cu zi a relaţiilor sociale. E cam la fel ca în Occident, puterea soft e a lor”. În Aka Yousef regizat de Ali Rafi’i femeile scurtircuitează autoritatea masculină. Un tată de fată trăieşte oroarea de a-şi vedea fiica îndrăgostită de un Casanova în casa căruia el lucrează ca om bun la toate. Onoarea pătată, trădarea filială, perimarea valorilor religioase, gustul tinerei pentru fleacuri occidentale, dorinţa ei de a pleca în Canada cu iubitul, toate astea ne pot părea nouă teme vetuste, ele sînt însă tensionante în societatea persană plină de coduri stricte. Dar, dincolo de construcţia de principii şi chingi, universul femeiesc persan e la fel ca oricare altul, cu rivalităţi, cu gust pentru modă, cu romantisme investite greşit în cine nu trebuie, cu singurătate şi ură conjugală.

Cinema-ul iranian este subiectul unei atenţii şi admiraţii constante astăzi. „Nu ştiu dacă e din cauza faptului că un subiect politic face mai multe valuri decît unul obişnuit”, continuă amicul meu, „Regizorii-vedetă precum Reza Mir-Karimi, Jafar Panahi, Bahman Ghobadi sau Abbas Kiarostami şi-au construit cariera în Iran şi tot acolo au făcut cele mai bune filme ale lor, o dată ieşiţi din spaţiul nostru cultural nu mai performează la fel.” Puseu patriotic, mă gîndesc, toţi iranienii pe care i-am întîlnit sînt foarte mîndri. Iau cum grano salis afirmaţia şi mă gîndesc la cei care produc în continuare filme excelente şi în alte spaţii, dar mai ales la cei exilaţi. Nume mari: Sohrab Shahid Saless, Asghar Farhadi (A Separation, din 2011, e primul film din istorie cu trei Urşi de Aur la Berlin), apoi Naser Taghvai, Seyyed Reza Mir-Karimi (As Simple As That, proiectat la festival, m-a entuziasmat – viaţa unei gospodine simple din Teheran, interpretată magistral de actriţa Hengameh Ghaziami, cu copii mofturoşi şi un soţ indolent, o epopee a existenţei minuscule).

Poveşti colorate, vieţi mici, dar niciodată banale ci incitante în unicitatea lor bine găsită şi bricolată narativ. În general, filmele iraniene trebuie să treacă de un comitet – o instanţă religioasă - care aprobă decenţa filmului, fapt care face să nu prea vezi vreo scenă de dragoste, de exemplu. Este cunoscut oricum faptul că orice contact fizic între persoane de sex opus, care nu sînt rude, este interzis. Filmele au romantismul uşor fanat al anilor ’80. Dar acest etern „complex Romeo şi Julieta”, iubiţii care nu se ating, e sursă de efecte estetice noi: puritanism, estetizare, reducere la esenţial, noi semnificaţii. Cine a vizionat Like Someone in Love (2012) a lui Kiarostami, proiectat la Festivalul Filmelor de Cannes la Bucureşti în toamna aceasta, a remarcat „japonezăria”: prostituţie fără prostituate. Nu e pudibonderie însă, ci probabil ceea ce îl făcea pe Scorsese să spună că Abbas Kiarostami reprezintă „cel mai înalt nivel al artei cinematografice”.

Iuliana Alexa este redactorul-şef al revistei Psychologies.

Foto: Hengameh Ghaziami în As Simple As That.
 

pexels andrea piacquadio 941555 jpg
Stresul de sărbători. Cum să îi faci față mai ușor
Amintește-ți că cel mai potrivit cadou pentru mama este, de cele mai multe ori, veselia și buna dispoziție din ziua de Crăciun, cu toată familia la masă.
The Veils Poster Web jpg
Finn & Oigăn, solo
Originar din Londra dar relocat în Noua Zeelandă, Finn Andrews este compozitor și multi-instrumentist.
ILUMA Stardrift KV Landscape jpg
Philip Morris International lansează în România prima ediție limitată IQOS ILUMA – descoperă IQOS ILUMA STARDRIFT
Philip Morris International (PMI) lansează la finalul acestei luni IQOS ILUMA STARDRIFT, prima ediție limitată a celui mai inovator produs din portofoliul său de alternative fără fum.
Grand Hotel Europa  poza 1 jpg
Grand Hotel Europa sau adevărul minciunilor la persoana întîi
Cu atît mai puțin unul în vogă ca autoficțiunea, explorat de nume mari ale ultimelor decenii precum Annie Ernaux sau Karl Ove Knausgård.
foto alex galmeanu jpg
dragostea, regim urban
Poate pentru că dimineața am intrat la loc în mine
ce rol are vitamina e jpg
Top 3 cele mai frecvente probleme ale pielii și cum le poți combate
Nu uita să faci schimbări și în alimentație: consumă produse cu indice glicemic mai scăzut și evită excesul de lactate.
featured image (7) jpg
un parfum clasic de barbati jpg
Idei de cadouri pentru bărbații din viața ta - ce să le dăruiești, în funcție de relația dintre voi
Așa că, o idee bună este să notezi fiecare link pe care ți-l trimite amicul tău, pentru a fi mai ușor să îi găsești cadoul ideal.
DilemaVeche (2) (3) jpg
Aproximativ 33% dintre parfumurile masculine sînt folosite de femei! Ce ingrediente au astfel de parfumuri?
Foarte apreciate sînt și parfumurile orientale pentru bărbați, care au note unice, catifelate, arome de vanilie și alte condimente minunate.
alege o crema pentru tenul uscat jpg
6 produse de îngrijire care să nu îți lipsească din trusa cosmetică
Toate acestea au proprietăți extraordinare și te pot ajuta să îți menții pielea tînără și frumoasă pentru cît mai mult timp.
AM jpg
Depresie
Cum să nu fiu mohorît
caserole mancare unica folosinta snick ambalaje jpg
Caserole pentru mîncare de unică folosință disponibile la Snick Ambalaje
Acest concept este unul care reușește să atragă mulți clienți, consumatori totodată.
Bulucz jpg
Relicve, ustensile
Tocmai îmi vin în minte spălarea picioarelor, Ciubotele lui van Gogh
IQOS x DIPLOMA 5 jpg
Omid Ghannadi, creatorul instalației IQOS x DIPLOMA: Apreciez că sînt companii care se implică atît de vizibil în sprijinul comunității
El este omul din spatele instalației imersive IQOS proiectată special pentru ediția de anul acesta a festivalului DIPLOMA.
Eutanasie
Cum ne-ai învățat să fim atenți
DilemaVeche (2) (2) jpg
10 dintre cele mai importante "remontadas" din istoria fotbalului
FC Barcelona a reușit cea mai impresionantă „remontada” din topul nostru.
IQOS x DIPLOMA 11 jpg
DIPLOMA Show sărbătorește 10 ani. IQOS susține industriile creative ca partener pentru al patrulea an consecutiv
La a X-a ediție a festivalului, vor fi reprezentate 16 specializări, de la arhitectură și peisagistică, arte grafice, design de produs și fashion, pînă la artele clasice - pictură și sculptură.
MS jpg
Soră profet și soldat
Un cîntec acoperă dealuri în Donbas
MCER3 jpg
Muzeul Cărții și Exilului Românesc a fost inaugurat la Craiova
De altfel, una dintre strategiile Consiliului Județean Dolj este de a readuce la viață clădirile de patrimoniu.
Saltele: cheia supremă pentru un somn de calitate și o sănătate excelentă
Pentru a vă păstra salteaua mulți ani de acum înainte, ar trebui să urmați cîteva reguli simple de îngrijire.
Limbă, tehnologie și cultură  Crearea de punți într o lume globalizată png
Limbă, tehnologie și cultură: Crearea de punți într-o lume globalizată
În concluzie, limbă, tehnologie și cultură joacă un rol vital în crearea de punți într-o lume globalizată.
pompa de caldura aer apa monobloc bricolaj market 1 jpg
Cumpără o pompă de căldură aer-apă monobloc de la Bricolaj Market!
Ești pregătit să faci față eficient necesităților tale de încălzire pentru locuință? Verifică ce găsești pe site-ul Bricolaj Market!
unnamed 2 jpg
serile Enayati Medical City png
Serile Enayati Medical City - a VI-a ediție
Continuăm seria evenimentelor Serile Enayati Medical City cu cea de-a VI-a ediție, care va avea loc miercuri, 27 septembrie, ora 19.00, în incinta Enayati Medical City din sectorul 1.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.