Sticletele

Donna TARTT
7 aprilie 2015
Sticletele jpeg

(Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 2014)

„Sticletele este o carte rară, un roman elegant, rafinat, menit să încânte și mintea, dar și sufletul. Astfel de cărți se numără probabil pe degetele de la o mână într-un deceniu... Donna Tartt ne oferă o operă de ficțiune excepțională.“

The New York Times Book Review

Prezentare

Theo Decker, un adolescent de treisprezece ani din New York, supraviețuiește ca prin minune unei explozii care îi omoară mama într-un muzeu de artă și, abandonat de tatăl său, este adoptat de familia bogată a unui bun prieten. Impresionat de noul său cămin de pe Park Avenue, negăsindu-și locul printre colegii de școală și, mai ales, chinuit de dorul mamei, Theo se agață de ceea ce-i amintește cel mai tare de ea: un mic tablou fascinant, preferatul mamei sale, pe care el l-a luat cu sine din muzeu, după explozie, la îndemnul misterios al unui bătrân pe moarte. 

Ani de zile mai târziu, după o copilărie aventuroasă, Theo, deja adult, lucrează într-un magazin de antichități alături de bătrânul său mentor și binefăcător Hobie și are legături cu colecționarii cei mai bogați din oraș. Este însă îndrăgostit fără speranță, lipsit de prieteni și alienat de societate, iar tabloul ascuns cu grijă ani de zile devine pe neașteptate poarta de acces către lumea subterană a traficului cu opere de artă.

a intrat în clasamentul celor mai bine vândute cărți al publicației

direct pe poziția a doua, a ajuns imediat numărul 1 și a rămas în top 10 timp de peste 40 de săptămâni. Drepturile de publicare a romanului au fost vândute în 32 de țări.

Donna Tartt a fost inclusă în Top 100 cei mai influenți oameni al publicației

Fragment

- Olandezii sunt cei care au inventat microscopul, spuse ea. Erau bijutieri, şlefuitori de lentile. Au insistat să reprezinte totul în cel mai mic detaliu pentru că până şi lucrurile cele mai mărunte înseamnă ceva. De fiecare dată când ai să vezi gâze sau insecte într-o natură moartă – o petală ofilită, un punct negru pe vreun măr –, să ştii că pictorul îţi comunică un mesaj secret. Îţi spune că nimic din ce e viu nu durează, totul e trecător. Moartea în timpul vieţii. De asta se numesc naturi moarte. Poate că la început nu-ţi dai seama, pentru că totul e atât de frumos, sunt atâtea flori, nu vezi fărâma de putregai. Dar, dacă te uiţi mai îndeaproape, ai s-o zăreşti.

M-am aplecat să citesc notiţa despre tablou, tipărită cu litere discrete pe peretele vecin, care mă informa că pictorul – Adriaen Coorte, data naşterii şi data morţii, incertă – nu fusese renumit în timpul vieţii şi se bucura de recunoaştere abia din anii ’50 încoace. 

- Mamă, am spus, ai văzut ce scrie aici?

Dar ea trecuse deja mai departe. Galeriile de aici, cu tavanele joase, erau reci şi învăluite în şoapte stinse, nici urmă de larma şi ecoul palatin din Sala cea Mare. Deşi vizitatorii nu lipseau, expoziţia avea totuşi aerul liniştit şi sinuos al unui braţ leneş de apă, un anume calm al golului: oftaturi lungi şi exhalaţii extravagante, ca un amfiteatru plin de studenţi care scriu un examen. Mergeam în urma mamei, care trecea şerpuind de la un portret la altul, mult mai repede decât mergea de obicei într-o expoziţie, de la flori la mese de joc şi la fructe, ignorând mare parte dintre pânze (a patra stacană de bere, încă un fazan mort) şi îndreptându-se fără ezitare către altele („Acum Hals. Uneori e de-a dreptul răsuflat cu beţivanii şi târfuliţele lui, dar, când e să-i meargă mâna, chiar îi merge. N-are nimic din precizia şi nervozitatea celuilalt, lucrează ud pe ud, hârşti, hârşti, totul foarte rapid. Feţele şi mâinile sunt excelent redate, ştie ce anume atrage privirea, dar fii atent la haine – sunt atât de sumare, abia schiţate! Uită-te cu câtă largheţe şi cât de modern lucrează cu pensula!”). Am rămas un timp în faţa unui portret de Hals care înfăţişa un băiat cu un craniu în mână („Fără supărare, Theo, dar nu ţi se pare că seamănă cu cineva anume? Cineva” – trăgându-mă uşor de păr – „căruia nu i-ar prinde rău să se tundă?”) şi a două tablouri cu ofiţeri benchetuind, despre care mama îmi spuse că erau foarte, foarte cunoscute şi că exercitaseră o influenţă uriaşă asupra lui Rembrandt. („Şi lui van Gogh îi plăcea foarte mult Hals. Scrie pe undeva că «Frans Hals foloseşte nu mai puţin de douăzeci şi nouă de nuanţe de negru!» Sau erau douăzeci şi şapte?”) Mă ţineam după ea cu senzaţia uluită a timpului pierdut, fascinat de intensitatea ei, de cât era de absorbită, încât ignora complet galopul minutelor. Jumătatea noastră de oră părea să se apropie de sfârşit; şi totuşi voiam s-o distrag, s-o fac să zăbovească, în speranţa infantilă că timpul avea să se scurgă pe nesimţite şi noi aveam să depăşim cu totul ora întâlnirii. 

- Acum, Rembrandt, spuse mama. Lumea afirmă de obicei că tabloul ăsta este despre raţiune şi iluminism, despre începuturile cercetării ştiinţifice şi aşa, şi pe dincolo, dar, pentru mine, bărbaţii ăştia formali şi politicoşi au un aer cam sinistru, uită-te la ei, îngrămădiţi în jurul mesei de parcă s-ar fi strâns într-o după-amiază să petreacă la un bufet suedez. Deşi... – arătă cu degetul – îi vezi pe tipii ăia doi cu mutre cam nedumerite de acolo din spate? Ei nu se uită la cadavru, se uită la noi. La mine şi la tine. Ca şi cum ne-ar vedea că stăm în faţa lor – doi oameni din viitor. Şi sunt uimiţi. „Ce căutaţi voi aici?” Foarte naturalistic. Şi totuşi – mama trasă cu degetul prin aer conturul cadavrului –, corpul nu e pictat într-un fel tocmai natural, dacă eşti atent. Radiază un luciu bizar, vezi? Aproape ca şi cum ar fi autopsia unui extraterestru. Vezi cum iluminează feţele bărbaţilor care se uită la el? Ai zice că îi vine dintr-o sursă interioară. Pictorul îi atribuie luminescenţa asta pentru că vrea să-ţi atragă privirea către el, să-l facă să-ţi sară-n ochi. Şi aici, arătă mama spre mâna despicată, uită-te cum atrage atenţia asupra ei pictând-o mai mare, disproporţionată faţă de restul corpului. O răsuceşte chiar, încât policele e pe partea cealaltă, ai observat? Ei bine, să ştii că nu e o greşeală. Pielea e jupuită – se vede imediat, pentru că e o chestie foarte bizară –, dar, inversând poziţia degetului mare, pictorul face mâna să pară şi mai bizară, e un lucru pe care îl înregistrăm subliminal, chiar dacă nu-l putem defini, dar e ceva complet anapoda, aiurea. O stratagemă foarte isteaţă. 

Stăteam în spatele unei mulţimi de turişti asiatici, abia dacă vedeam tabloul de atâtea capete – dar, de fapt, nici nu-mi păsa prea mult, pentru că văzusem o fată.

Şi ea mă văzuse. Trăseserăm cu ochiul unul la altul în timp ce străbăteam galeriile. Nici măcar nu-mi dădeam seama ce era atât de interesant la ea, fiindcă era mai mică decât mine şi arăta cumva ciudat, nici pe departe ca fetele de care mă amorezam de obicei, tipe serioase şi foarte mişto care străbăteau coridoarele aruncând în jur priviri dispreţuitoare şi ieşeau cu băieţi mai mari. Fata aceasta avea părul roşu aprins, mişcările iuţi, faţa ascuţită, răutăcioasă şi ciudată, şi ochii de o culoare stranie, un căprui auriu ca de miere. Şi, cu toate că era prea slabă, numai coate şi genunchi, şi, într-un fel, absolut simplă, avea ceva care părea să mă îmbete. Ducea cu ea, legănând-o şi izbind-o în toate părţile, o cutie ponosită de flaut. Să fi fost vreo fată de bani gata? În drum spre lecţia de muzică? Poate că nu, m-am gândit, ocolind-o prin spate în timp ce treceam cu mama în sala următoare; era îmbrăcată puţin prea anost şi prea degajat; probabil vizita New York-ul. Dar mişcările ei erau mai sigure decât ale majorităţii fetelor pe care le ştiam, iar căutătura şireată şi stăpânită cu care mă măsură scurt din cap până-n picioare când trecu razant pe lângă mine mă scoase din minţi.

Mă târam în spatele mamei, ascultând numai cu o ureche ceea ce-mi spunea, când ea se opri atât de brusc în faţa unui tablou, încât aproape am călcat-o pe picior.

- Ah, scuze! spuse mama, fără să-mi arunce vreo privire, dându-se câţiva paşi în spate ca să-şi facă loc.

Părea că cineva îi aprinsese o lumină pe chip.

- Ăsta e tabloul despre care îţi spuneam, zise ea. Nu ţi se pare formidabil?

Mi-am înclinat capul, pretinzând că o ascult atent, în timp ce privirea mi se furişa după fată. Era însoţită de un personaj caraghios cu părul alb, despre care, după ascuţimea feţei, am bănuit că trebuia să-i fie rudă, poate bunic: haină cu imprimeu laba gâştei, pantofi cu şireturi, înguşti şi alungiţi, lucioşi ca sticla. Ea avea ochii apropiaţi, iar el, un nas ca un clonţ de pasăre; mergea şchiopătând uşor, de fapt, tot corpul i se înclina uşor într-o parte, un umăr se înălţa deasupra celuilalt; dacă s-ar mai fi aplecat cât de puţin în faţă, ai fi zis că era cocoşat. Şi totuşi, avea în el o anumită eleganţă. Cât despre fată, era limpede că o sorbea din ochi, din felul amuzat şi cordial cum şontâcăia alături, foarte atent unde calcă, plecând uşor capul înspre ea.

- Cred că e primul tablou pe care l-am iubit cu adevărat, spunea mama. N-o să-ţi vină să crezi, dar era reprodus într-o carte pe care o luam de la bibliotecă în copilărie. Mă aşezam pe jos lângă pat, în camera mea, şi mă holbam la el ore întregi, absolut fascinată – uită-te puţin! De fapt, e incredibil câte poţi învăţa despre pictură dacă priveşti pur şi simplu multă vreme o reproducere, fie ea şi proastă. Am început prin a mă ataşa de pasărea asta ca de un animal de casă şi am sfârşit prin a mă îndrăgosti de felul cum e pictată. Mama râse. Lecţia de anatomie era de fapt în aceeaşi carte, dar mă speria de moarte. Trânteam coperta dacă mi se întâmpla să deschid la pagina ei.

Fata şi bătrânul veniseră lângă noi. Stingherit, m-am aplecat înainte şi am privit pictura. Era un tablou mic, cel mai mic din toată expoziţia, şi cel mai simplu: un sticlete galben prins cu un lănţişor de o bară, pe un fundal anodin, spălăcit.

- A fost elevul lui Rembrandt şi profesorul lui Vermeer, spunea mama. Şi tabloul acesta mic este exact veriga lipsă dintre cei doi – uită-te la lumina limpede şi pură a zilei din el şi ai să-ţi dai seama de unde vine lumina din pânzele lui Vermeer. Fireşte că pe vremea când eram mică habar n-aveam şi nici nu-mi păsa de toate astea, de semnificaţia lui istorică. Dar ea există.

Am făcut câţiva paşi în spate, ca să mă uit mai bine. Tabloul înfăţişa o făptură măruntă şi simplă, fără complicaţii, lipsită de orice urmă de sentimentalism; şi ceva din felul precis şi compact în care se strângea în sine însăşi – aerul acela vioi, prezent, expresia alertă şi atentă – mi-a amintit de fotografiile pe care mama mi le arătase de când era ea mică: tot o pasăre ca aceasta, cu creştetul închis la culoare şi ochi stăruitori.

- A fost o tragedie faimoasă în istoria Olandei, spunea mama. O mare parte din oraş a fost distrusă.

- Poftim?

- Catastrofa din Delft. În care a murit Fabritius. N-ai auzit-o pe profesoara de dincolo cum le povestea copiilor?

Ba da, o auzisem. Trecuserăm pe lângă un grup de trei peisaje înfiorătoare, semnate de un pictor pe nume Egbert van der Poel, vederi din puncte diferite ale aceluiaşi tărâm pustiit, fumegos: case arse în ruină, o moară de vânt cu aripile zdrenţuite, corbi rotindu-se pe cerul pâclos. O doamnă cu înfăţişare oficială povestea cu voce răsunătoare unui grup de elevi de gimnaziu că o fabrică de praf de puşcă explodase la scurt timp după 1600 la Delft, că artistul fusese atât de bântuit şi de obsedat de distrugerea oraşului, încât îl pictase în repetate rânduri.

- Ei bine, Egbert era vecinul lui Fabritius, şi-a pierdut minţile după explozie – mie cel puţin aşa mi se pare –, dar Fabritius a fost omorât, iar studioul lui, complet distrus. Împreună cu aproape toate tablourile pictate de el, mai puţin acesta. Păru că mă aşteaptă să reacţionez în vreun fel, dar, pentru că eu nu spuneam nimic, continuă: Era unul dintre cei mai mari pictori ai vremii sale, într-una dintre cele mai glorioase epoci ale picturii. Extrem de faimos pe atunci. E trist totuşi, pentru că numai vreo cinci sau şase tablouri ale lui au supravieţuit, din toată opera. Toate celelalte s-au pierdut – tot ce a lucrat vreodată.

Fata şi bătrânul rămăseseră tăcuţi într-o parte, ascultând-o pe mama. M-am simţit stingherit. Mi-am întors privirea în altă parte şi apoi, neputând să mă abţin, am aruncat o ocheadă înapoi. Stăteau foarte aproape, la un braţ distanţă. Ea se agăţase de mâneca lui, trăgându-l de mână ca să-i şoptească ceva la ureche.

- Oricum, după părerea mea, spunea mama, acesta este tabloul cel mai deosebit din toată expoziţia. Fabritius dezvăluie aici ceva ce descoperise el însuşi, ceva ce nici un alt pictor din lume nu ştiuse până la el, nici măcar Rembrandt.

Foarte încet, atât de încet, că abia i-am desluşit vorbele, am auzit-o pe fată spunând: „A stat toată viaţa aşa?”

Îmi pusesem şi eu aceeaşi întrebare; picioruşul legat cu za, lanţul acela era odios; bunicul îi murmură ceva drept răspuns, dar mama (care părea să-i ignore complet, deşi erau chiar lângă noi) se dădu înapoi şi zise:

- E o pictură atât de misterioasă, de simplă. Foarte gingaşă – parcă te invită să te apropii de ea, nu ţi se pare? După toţi fazanii morţi din celelalte săli, să ajungi aici şi să vezi aşa o făptură mică, vie.

Romanul "Sticletele" va apărea la sfîrşitul lunii aprilie, la Editura Litera, în traducerea Justinei Bandol.

Fotografie de Beowulf Sheehan

pexels pixabay 270637 jpg
Vrei să îți promovezi afacerea în mediul online? Optimizarea SEO este un pas esențial!
Prin urmare, SEO are ca scop îmbunătățirea poziționării naturale a unui site web în SERP (Search Engine Result Page), făcîndu-l mai vizibil în rîndul utilizatorilor de internet.
woman having painful stomach    Copy jpg
Durerile de stomac: cele mai frecvente afecțiuni care provoacă disconfort gastric
Nu neglijați durerile de stomac, pentru că acestea vă pot perturba activitatea de zi cu zi sau pot ascunde afecțiuni grave.
vitamina c jpg
3 ingrediente miraculoase pentru sănătatea și frumusețea pielii. Și nu numai...
Hrănirea și hidratarea corectă a pielii sînt gesturi esențiale pentru ca aceasta să aibă mereu un aspect sănătos și strălucitor.
protectieficat (2) jpg
În ce fel își pun amprenta asupra sănătății tale ospățurile de sărbători și ce te-ar putea ajuta să-ți recapeți starea de bine
În fiecare an, mesele de sărbători duc la o creștere a numărului de cazuri de anumite afecțiuni, riscurile mai mari fiind mai ales pentru persoanele a căror stare de sănătate este deja fragilă.
Key visual Tur public larg 28 ian jpeg
Open Hearts for Ukraine
Primul tur ghidat al monumentelor create de 24 de tineri refugiați din Ucraina în patru muzee din București
bo popescu4 jpg
de fiecare dată vine iarna
pentru că de fiecare dată vine iarna  cînd avem nevoie de emoții
curs de programare (1) jpg
Cel mai bun curs de programare NU e un curs. Obții primul job în 8 luni, garantat!
O ofertă de nerefuzat, pe care nu o vei mai întîlni în cazul niciunui alt curs de programare.
poster Spoken Word Sessions 15 01 png
SWORDS: Ronin Terente și Lena Chilari în dialog cu Cosmin Perța
Seria de evenimente SWORDS - Spoken Word Sessions continuă la început de an cu doi perfomeri din Republica Moldova.
blonde woman blogger is showing how make up use cosmetics jpg
La ce să fii atentă atunci cînd îți alegi produsele pentru machiaj
Produsele cosmetice au rol foarte important, pe lîngă faptul că ele ajută la conturarea trăsăturilor feței, ele ajută și la regenerarea pielii.
hanorace dama(1) jpg
Hanorace cu glugă fără fermoar pentru femei la modă
Se pare că a decide ce hanorace pentru femei ar trebui să fie în garderoba noastră pare ușor.
IMG 8731 1 jpg
Coșurile cadou, darurile care nu se demodează, indiferent de ocazie!
În primul rînd, coșurile cadou aduc nu unul, ci mai multe bucurii laolaltă. Cînd alegi un coș cadou, nu optezi pentru simple obiecte, ci oferi, de fapt, experiențe memorabile!
infinitul intr o trestie png
vizual toni grecu jpg
Serile Enayati Medical City, ediția a III-a: Terapia rîsului, discuție cu Sever Voinescu și Toni Grecu
Serile Enayati Medical City continuă în 7 decembrie 2022, începînd cu ora 19.00 în cadrul Enayati Medical City!
poster Tess Parks 3 12 jpg
Recomandări de week-end
Artista canadiană Tess Parks concertează în premieră la București.
pre ul uniswap cand este cel mai bun moment sa cumperi uni  dilemaveche png
Prețul Uniswap: Cînd este cel mai bun moment să cumperi UNI?
Pur și simplu cumperi monede cînd prețul Uniswap este scăzut și le vinzi cînd prețul este ridicat.
dylan gillis KdeqA3aTnBY unsplash jpg
Scurt ghid despre cultura și structura organizațională
Construirea unei culturi și structuri organizaționale sănătoase și pozitive nu este o sarcină ușoara, dar orice organizație o poate realiza.
floraria online bloomeria livrare flori jpg
Ești o persoană creativă și pasionată de beauty Vezi ce job ți se potrivește! jpg
Proiectul Open Museums Open Hearts jpg
„Rădăcini și visuri” ale tinerilor din Ucraina
De joi, 27 octombrie, pînă la finalul lunii noiembrie, 40 de tineri din Ucraina cu vîrstă cuprinsă între 15-18 ani sînt invitați să participe la etapa a doua a proiectului Open Museums Open Hearts.
Red Bull Dance Your Style 2022 (1) jpg
16 dintre cei mai buni dansatori români se duelează pentru un loc în Finala Mondială din Africa de Sud
O demonstrație în forță, de o energie molipsitoare, Red Bull Dance Your Style este o competiție internațională de all-styles street-dance, cu evenimente în peste 30 de țări.
Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o Casa   Bucuresti 15 octombrie 2022 (17) jpg
Soluții pentru problemele de patrimoniu, indentificate în Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
La finalul săptămînii trecute, la București, timp de mai bine de șase ore, în patru sesiuni de masterclass, arhitecți, specialiști și profesioniști implicați în restaurarea și valorificarea caselor istorice au luat parte la Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”.
pexels ylanite koppens 744969 jpg
Sugestii de cadouri care pot fi oferite angajaților
Ești om de afaceri, ceea ce înseamnă că ești conștient că fără dedicarea, experiența și profesionalismul salariaților tăi, firma ar fi avut destul de mult de suferit.
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Valorizarea clădirilor istorice, în centrul primului Masterclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
Cine ascultă o casă?”, proiectul care își propune să ofere exemple de bune practici de la cei care „au ascultat o clădire” în beneficiul comunității și al protejării clădirilor istorice, invită experții, autoritățile și pe toți cei interesați de patrimoniu pentru o zi de Masterclass, în București.
 SF 6065 JPG
Karpatia Horse Show 2022: șapte premii pentru România, 15 mii de spectatori și o atmosferă chic!
Un weekend de excepție si un „salt” important pentru Karpatia Horse Show, cu ocazia celei de-a VII-a ediții desfășurate pe Domeniul Cantacuzino din Florești (Prahova).

Adevarul.ro

image
Vine gerul: Cât scad temperaturile și unde continuă să facă viscolul prăpăd. Când scăpăm de frigul cumplit
Vreme deosebit de rece, geroasă noaptea și dimineața, anunță meteorologii în următoarele zile în România. Ninsorile nu se opresc prea curând.
image
Lupul dacic, steagul de luptă dispărut din Dacia. Controversele celui mai enigmatic simbol al anticilor
Lupul dacic, cel mai enigmatic simbol atribuit dacilor, a fost ilustrat pe Columna lui Traian, însă rămășițe ale sale nu au fost descoperite pe teritoriul României.
image
Pe urmele fostei soții a lui Putin: ce s-a ales de proprietățile sale de lux din Europa FOTO
După destrămarea mariajului de 30 de ani cu președintele rus Vladimir Putin, Liudmila Oceretnaia și actualul său soț au acumulat proprietăți de lux în Europa care valorează milioane de dolari.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.