Sîntem manipulaţi de Ceauşescu?
Apărut în Dilema veche, nr. 221, 13 mai 2008
La 11 mai 1990, primul "parlament" postdecembrist (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională) şi-a încetat activitatea printr-o şedinţă, bineînţeles, festivă. Urmau alegerile. Radu Cosaşu a descoperit în presa vremii textul cuvîntării mele de atunci, de care, sincer să fiu, uitasem cu totul. S-ar putea ca acest text, care împlineşte acum exact 18 ani, să nu fie încă "expirat". Dacă însă e expirat, îl ofer, totuşi, cititorilor, ca pe un simplu document de epocă.
Cu cîteva excepţii, discursurile din seara aceasta au devenit tot mai "înţelepte", mai festive şi mai sentimentale. S-ar zice că am traversat, în aceste cinci luni, un adevărat paradis. E un semn că sîntem, definitiv, un popor cumsecade...
În ce mă priveşte, nu am simţit întotdeauna că traversăm un paradis şi, mai ales în ultimele săptămîni, am avut sentimentul că, dimpotrivă, tensiunile au crescut, că o anumită încordare, o anumită profunzime a agresivităţii ne-au făcut, de multe ori, să ne urîţim. Pe mine personal lucrurile acestea m-au tulburat. M-am trezit cu prieteni vechi pierduţi, am constatat că se creează, dimpotrivă, alianţe între oameni care nu au în comun nimic decît patimi contextuale, am văzut cum cresc neliniştea, intoleranţa, confuzia criteriilor. Am fost ameninţat telefonic în fel şi chip, ceea ce nu mi s-a întîmplat înainte de Revoluţie. Am fost calificat în toate felurile de oameni cu care, pînă nu de mult, eram în raporturi cordiale.
Dacă este vorba de un fenomen post-totalitar tipic sau de un fenomen specific românesc nu-mi dau seama, dar este, în orice caz, o dîră de toxicitate lăsată în urmă de dictatură, de Ceauşescu personal. Am impresia că sîntem manipulaţi cu toţii, post-mortem, de Nicolae Ceauşescu. Sîntem manipulaţi de el cînd ne este frică de fantoma comunismului mai mult decît ne-a fost de comunismul însuşi. Sîntem manipulaţi de el cînd sîntem neîncrezători şi suspicioşi, cînd socotim că totul este impur, cînd interpretăm totul ca subversiune, ca manevră necinstită şi cînd facem recriminări în permanenţă. Sîntem manipulaţi de el cînd folosim prea uşor expresii care-i plăceau lui: "duşmanii poporului" se auzea aici într-un discurs care, prin tonul lui, m-a nemulţumit. Sîntem manipulaţi de el cînd ne invocăm prea rapid, cu o retorică obosită, "voievozii". Sîntem manipulaţi de el cînd, ca putere, ne pierdem cordialitatea (şi vorbesc ca unul care a făcut vrînd-nevrînd parte în această perioadă din structurile puterii). Sîntem manipulaţi de el cînd sîntem flataţi de argumentul unanimităţii şi ne irită orice manifestare a spiritului critic. Sîntem manipulaţi de el cînd ne declarăm mefienţa faţă de intelectualitate şi încurajăm conflictele dintre diferitele pături sociale. Sîntem manipulaţi de el cînd cultivăm euforic lozincile rimate, din orice parte ar veni ele. Sîntem manipulaţi de el cînd abuzăm de conceptul de revoluţie. Era conceptul lui preferat ("revoluţia permanentă"), ca şi cum starea normală în care trebuie să trăim este starea de răzmeriţă neîncetată. Fac, în consecinţă, apel la calmul interior al tuturora, la dezintoxicare, la spirit realist, la toleranţă, la speranţă şi la umor. Altfel vom sucomba schimonosiţi de ură, în timp ce Ceauşescu, din infernul în care sper că se află, va surîde triumfător.
(Cuvînt rostit în şedinţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, 11 mai 1990)
