Selecţia de direcţie

- Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara –

Orice selecţie este un act critic. O acţiune de curatoriat care are sau ar trebui să aibă la bază un program. O poziţionare în interiorul unui fenomen în mişcare.

În cadrul Festivalului Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara, am optat pentru texte de teatru care expun problematici contemporane diferite. Numitorul comun este confruntarea directă cu realitatăţi care au nevoie să fie recuperate şi ocupate. Cu realităţi care au nevoie să fie numite pentru a putea deveni stringente în spaţiul scenic.

Nu cred în selecţia expozitivă, care adună o serie de texte şi spectacole fără o direcţie clară şi un concept detectabil.

Cred în tipul de selecţie care operează cu un cadru conceptual în care să fie reperată o intenţie foarte bine definită. Orice selecţie poate fi chestionată. Mi se pare mai puţin important faptul că diferite montări, uneori, sînt criticate dintr-o anumită perspectivă de analiză. Relevantă pentru mine este cristalizarea metodei de selecţie, capacitatea de a vedea într-un tip de opţiune un tip de gîndire a fenomenului teatral. Coerenţa construcţiei unei selecţii capătă, din acest punct de vedere, un rol esenţial şi legitimează actul de a opta pentru o anumită persectivă.

Atuul Festivalului Dramaturgiei Româneşti este specificitatea de diferenţiere. În acest context, avînd în spate un an de experienţă ca selecţioner, am continuat ceea ce am propus la ediţia din 2010 şi am reactivat o direcţie de conţinut care mi s-a părut importantă: accentul pe dramaturgia actuală, frontală ca propunere a tematicii stringente. Într-un climat de texte înrudite, am mizat pe diferenţele de abordare şi pe vocile individuale ale dramaturgilor, pe felul în care fiecare dintre ei îşi conflictualizează corpul de realitate vizat.

A ocupa realitatea actuală prin teatru înseamnă a-i deveni partener de construcţie şi reconstrucţie, de reformare şi interogare.

Dramaturgia românească de azi ne confruntă cu scriituri multiple – de la documentarea istoriilor personale în texte ale unor experienţe-limtă, la explorarea istoriei unor comunităţi care-şi negociază morţii şi copacii din curte, de la sondarea trecutului recent la comentariul plural al unui eveniment traumatizant.

Teatrul comunitar, teatrul documentar, teatrul-fantasy, anarhia convenţiilor teatrale şi opţiunea stilistică pentru “haosul coerent”, teatrul cotidianului aparent minor sînt formulele pe care spectacolele selectate le dezvoltă.

Festivalul Dramaturgiei Româneşti are, din 2011, o componentă internaţională. În acest context, identitatea textelor contemporane româneşti şi diversele practici de lucru abordate au nevoie să fie cercetate într-o platformă destinată lor, în aşa fel încît să existe un spaţiu de mişcare reflexivă propriu pentru ceea ce propun.
Festivalul Dramaturgiei Româneşti nu este un centru de colectare de texte contemporane. Festivalul interoghează locul, rolul şi funcţiile dramaturgului. Este dramaturgul român contemporan un gînditor al lumii în care trăieşte? Propune el o reflecţie necesară? De ce avem nevoie de dramaturgul contemporan? Are el un statut care îi legitimeează necesitatea? Cum poate dramaturgia românească să devină mai vizibilă şi să producă schimbări în teatrul contemporan şi, de ce nu, în mediile sociale pe care le reprezintă? Cum putem face din teme urgente acţiuni sociale care să problematizeze raportul cu existenţa cotidiană?

În 1953, directorul artistic al Teatrului Royal Court din Londra, George Devine, un vizionar în ce priveşte revoluţia vizibilităţii dramaturgiei contemporane spunea: “Royal Court nu va fi nici un teatru al producătorului, nici un teatru al regizorului. Va fi al dramaturgului”. De atunci, Royal Court a devenit un doar cel mai reprezentativ teatru de text nou din Europa, ci un centru cultural contemporan. Pentru că a miza pe text contemporan înseamnă a investi într-o gîndire a timpului urgent. Realitatea românească a acestui timp are nevoie de texte care să o reprezinte.

Mihaela Michailov este critic de teatru şi selecţioner al Festivalului Dramaturgiei Româneşti, inclus, din acest an, în Festivalul European al Spectacolului Timişorean.