Rue Joseph-de-Maistre

pentru Gherasim Luca, la centenar (1913-2013)

De pe podul Mirabeau, zboară un înger cu aripi ude
De la etajul casei lui Gherasim cade o pană însîngerată
Nu e loc pentru poeţi în lumea asta înghesuită de netoţi
O bucată de asfalt poartă numele lui Paul Celan
Cade şi ea în apele Senei cu zgomot şi ţipăt, cu plînset  
Cade o ploaie spre cer, cade cerul spre Paradis
Un cal răsturnat învelit în cearşafuri trage brişca cu mortul
Şi se împotmoleşte în făţărnicia Franţei
Voi ne-aţi omorît poeţii şi vă trag la răspundere
Răsfoind calendarul istoriei literare:
Voronca, Fundoianu, Celan, Gherasim Luca
Pulsul meu slăbeşte, aş vrea să mă sinucid aici, în fotoliul meu
La fereastră cîntă o pasăre albă
“Dialectica dialecticii", mi se sparg urechile
Tai fotografia în pătrate egale
“Cubomania” nudului, libertatea şi limpezimea morţii
Eşti transparent, te-ai dizolvat în apele Oceanului,
Balenele vor face dragoste pasionantă, apasionanta, pasanta...,
Pass... pasteurizata, passpartizanta
Evreul, poetul nu se ascunde după cortină
El se autoexecută, nu e om, e un suflet
O dublă negaţie, o triplă renunţare
Moartea e voiajul limpede al unui “vampir pasiv”
Care face tumbe în spaţiul erotic
Ne-am întîlnit la colţul destinului american
Şi ne-am împletit braţele ca lianele albastre,
Pe viaţă şi pe moarte şi pe veci.

din volumul Poeme din Exil, Editura Paralela 45, 2000.