Presa fără patron
„Ce este societatea civilă?”; „Avem societate civilă?”; „Ce fac ONG-urile din România?” – sînt doar cîteva întrebări la care rubrica de faţă, o rubrică realizată în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, va căuta, săptămînal să dea răspunsuri.
Deși nu îmi place să recunosc, citesc știrile în fiecare dimineața încă dinainte de a apuca să beau cafeaua. Şi, în fiecare dimineață, nimic nu mă trezește mai bine decît să aplic filtrul „patronul şi coaliția”: „În ce trust mai e sursa de astăzi şi cu ce coaliție de partide simpatizează patronul?”
Presa poate avea un impact uriaș în viața de zi cu zi şi ne poate da ocazia să facem alegeri importante despre cum ne raportăm la oamenii din jur. Ochiul critic al jurnalistului aduce uneori schimbări profunde în felul cum percepem spațiul public. O dovadă foarte clară şi recentă a acestui fapt este o ancheta a Gazetei Sporturilor din 2006 care se termină prin excluderea socială a opt dintre cele mai cunoscute, chiar și admirate, personaje din fotbalul românesc. Din păcate, acest exemplu de impact profund al investigației de presă n-a făcut decît să-mi amintească despre cît de rar este acest tip de jurnalism. Mai degrabă decît stîlpi de imparțialitate care dezgroapă interesul public de sub perdeaua intereselor financiare şi politicianiste, artizanii marilor audiențe din presa tradițională se remarcă ca oameni de afaceri, inevitabil afectați şi de interese politice. Asta, dacă nu sînt oameni politici de-a dreptul.
Pe măsură ce criza economică accentua aceste tendințe, a început, în paralel, să se dezvolte din ce în ce mai mult presa care caută interesul public, fără profit şi fără patron. Jurnaliştii de la RISE Project m-au convins de asta în dimineața în care îi citeam, dezvăluind mitele Ericsson din România.
RISE Project funcționează ca ONG şi se definesc ca fiind o comunitate de jurnalişti de investigație, activişti, programatori şi artiști grafici cu interes în investigarea corupției şi a crimei organizate. „Avem o structură şi principii editoriale bine definite, nu avem restricții în ceea ce privește subiectele abordate şi publicăm materialele pe site-ul propriu, www.riseproject.ro. Presa preia adesea materialele noastre, fiecare în felul său.”, îmi spune Laura Ranca, membru RISE Project.
La cazul Ericsson, care acum e investigat de Securities and Exchange Commission din SUA, echipa RISE a ajuns colaborînd cu reporteri din Islanda, în căutarea brokerului Cristian Sima. Laura Ranca îmi mai povestește că, în parteneriat cu Organized Crime and Corruption Reporting Project - OCCRP, investigațiile transfrontaliere ale RISE au dus şi la investigații oficiale ale autorităților din Republica Moldova şi Letonia sau la înghețări de conturi ale firmelor şi personajelor implicate. „Marele avantaj al acestei independențe este faptul că noi investigăm şi scriem despre toți, fie că sînt la putere sau în opoziție. Principiul de bază este că nu publicăm nimic care nu poate fi dovedit prin documente şi date oficiale. Totul se verifică la sînge şi de aceea investigațiile noastre cu profil transfrontalier sînt preluate de presa internațională de renume”, declară ea.
În vara lui 2013, o echipă RISE Project a fost in Islanda să exploreze subiecte comune de investigație şi posibilități noi de cooperare cu Centrul Islandez pentru Jurnalism de Investigație - ICIJ, printr-un proiect finanțat de Fondul ONG, prin granturile Spațiului Economic European 2009 - 2014. „Așa am aflat că unii dintre responsabilii crizei financiare din 2008-2011, care a debutat în Islanda şi s-a extins în toată Europa, și-au ascuns banii în Estul Europei sau că Islanda se confruntă şi ea cu problema distrugerii clădirilor de patrimoniu în favoarea construcțiilor moderne prin contracte dubioase etc. Un scurt filmuleț despre vizita noastră în Islanda poate fi vizionat aici.
L-am întrebat şi pe Răzvan Martin, coordonator FreeEx la ActiveWatch, cum vede viitorul presei fără patron din România. Mi-a răspuns că există jurnaliști foarte buni care, în timp ce cîștigă concursuri internaționale cu anchetele lor, în țară nu au unde să se exprime în presa mainstream. Îşi amintește de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație - CRJI care, alături de parteneri străini au scos la iveală subiectul centrului de detenție CIA din România, confirmat recent într-un raport al Senatului SUA. „Pe de o parte” – spune Răzvan Martin, „este trist că ziariștii buni se refugiază pe platforme independente care au o accesibilitate destul de restrînsă la nivel de public larg. Pe de alta, e bine că reușesc să supraviețuiască şi că îşi găsesc resurse să îşi facă meseria.”
