Plagiatul la români: îngrijorări și propuneri
Scrisoare deschisă adresată universităților românești și Ministerului Educației
Ca profesori și cercetători la universități și institute de specialitate din America de Nord și Europa Occidentală, urmărim cu maximă îngrijorare și crescîndă dezamăgire atît imixtiunea agresivă a politicului în etica academică prin recenta protecție legală a plagiatului și plagiatorilor, cît și, cu notabile excepții, absența unor reacții din partea celor direct afectați – Ministerul Educației și universitățile românești. Fenomenul este periculos pentru că afectează întregul sistem educațional și, implicit, întreaga societate românească.
Pe termen scurt, victimele din prima linie sînt universitarii români cinstiți care încearcă să își publice lucrările în revistele academice și editurile științifice recunoscute internațional. În ultima vreme, România și-a dobîndit în Occident reputația defel măgulitoare de țară în care plagiatul e protejat de către stat, așa că cercetările lor sînt ignorate aproape automat, ca suspecte. Este nedrept pentru cei direct afectați și este nedrept pentru întreaga societate.
Cînd nu ignoră complet fenomenul, atenția publică se focalizează aproape exclusiv pe cazurile de plagiat ale persoanelor cu mare vizibilitate și funcții publice – premieri, miniștri, magistrați etc. – și doar pe lucrările de doctorat. Această tendința este parțial de înțeles, dar presupune totodată că alte cazuri de plagiat, ale unor nume mai puțin cunoscute, multe din universități, sînt trecute cu vederea. De asemenea, cazuri evidente de plagiat în reviste științifice, cărți sau capitole de carte sînt ignorate, deși sînt la fel de scandaloase precum cele din lucrările de doctorat.
Pentru asanarea acestei mlaștini etice credem că este nevoie de o abordare complexă, care să includă o componentă preventivă și una reparativă, cu soluții implementabile în termen scurt, dar și cu schimbări structurale pe termen lung. În cele ce urmează oferim doar cîteva sugestii și exemple pentru a porni o mult prea necesară conversație.
Bunăoară, o abordare preventivă ușor de implementat în termen scurt ar putea presupune ca toate universitățile românești să-și încurajeze și, evident, ajute studenții doctoranzi să își ia în co-tutela îndrumători de doctorat de la universități din străinătate, cum unele universități au început deja să facă, deși mai degrabă sporadic. În afara faptului că doctoranzii ar beneficia de pe urma unui nou nivel de expertiză, un doctorat în co-tutelă ar încuraja o muncă de cercetare corectă și o calitate mai bună a dizertației. Pe termen lung, universitățile care vor implementa într-un mod sistematic această strategie vor avea doar de profitat de pe urma unei bune reputații, atît la nivel național, cît și internațional.
În ceea ce privește abordarea reparativă, ce presupune penalizarea, într-un fel sau altul, a cazurilor de plagiat deja dovedite, o soluție pe termen scurt ar putea-o reprezenta pur și simplu reacția publică a universităților românești în toate cazurile de abdicare flagrantă de la standardele eticii universitare. Chiar dacă momentan universitățile românești nu pot anula doctoratele plagiate, protejate prin lege (!), ele pot în continuare penaliza toate cazurile de plagiarism din revistele științifice, cărți, sau capitole de carte, refuzînd sau anulînd publicarea lucrărilor plagiate, mergînd pînă la desfacerea contractului de muncă al celor prinși în flagrant delict. O asemenea atitudine publică de toleranță zero venită din partea mai multor universități ar trimite un mesaj puternic cu reverberații care ar depăși sfera universitară. De exemplu, Colegiul Noua Europă sau Editura Universității București au recunoscut deja cazuri de plagiarism din lucrările publicate sub egida lor și le-au eliminat imediat, anunțînd public și motivul. Pentru revistele științifice și editurile din România, o asemenea atitudine nu poate decît să le sporească prestigiul și, implicit pe termen lung, calitatea lucrărilor publicate.
De bună seamă, soluția structurală, pe termen lung, nu poate fi obținută decît prin modificarea legislației, dar acest lucru nu e posibil decît în condițiile în care universitățile, revistele științifice și editurile românești vor reuși să creeze un val de indignare în opinia publică împotriva legilor și practicilor din ziua de azi. Credem că doar presiunea crescîndă venită din partea opiniei publice îi poate convinge pe politicieni să renunțe la acest sistem profund corupt, adoptînd o nouă legislație, atît de necesară pentru însănătoșirea vieții universitare, dar și a întregii societăți românești.
Schimbarea opiniei publice, crucială pentru schimbările pe termen lung, nu se poate face nici cu atitudini defetiste, gen „e o cauza pierdută”, și nici cu „eroisme de culise”. Îi invităm pe toți cei care cred în principiile și ideile de mai sus să ni se alăture public, semnînd alături de noi această scrisoare, utilizînd link-ul de mai jos.
Anna Abalkina, Research Fellow, Freie Universität Berlin, Germany
John Arblaster, Assistant Professor of the History of Spirituality in the Low Countries, Ruusbroec Institute, University of Antwerp, Belgium
Monica Brînzei, Research Director, Deputy Director of IRHT, CNRS, France
Monica Ciobanu, Professor of Criminal Justice, SUNY Plattsburgh, USA
Roland Clark, Reader in Modern European History, Department of History, University of Liverpool, UK
Michael V. Dougherty, Professor of Philosophy, Ohio Dominican University, USA
Dragoș Duicu, Maître de conférences, Faculté de Philosophie, Institut Catholique de Toulouse, France
Russell L. Friedman, Professor, Institute of Philosophy, KU Leuven, Belgium
Alin Fumurescu, Associate Professor, Department of Political Science, University of Houston, Fellow Murphy Institute, USA
Ana Fumurescu, Researcher, Department of History, University of Pittsburgh, USA
Guy Guldentops, Researcher, University of Cologne, Germany
Pernille Harsting, formerly Associate Professor of Rhetoric, Örebro University, Sweden
Rudolf B. Hein, Professor of Moral Theology, PTH Münster, Germany
Tincuța Heinzel, Senior Lecturer, School of Design and Creative Arts, Loughborough University, UK
Joshua P. Hochschild, Professor of Philosophy, Mount St. Mary’s University, Maryland, USA
Robert T. Ives, Associate Professor of Special Education, founder of the “Research in Romania” program, University of Nevada, Reno, USA
Andrei Manolescu, Professor, Department of Engineering, Reykjavik University, Iceland
Gheorghe Pașcalău, Postdoctoral Researcher, Institute of Philosophy, KU Leuven, Belgium
Jenny Pelletier, Postdoctoral Researcher, Department of Philosophy, Linguistics and Theory of Science, University of Gothenburg, Sweden
Martin Pickavé, Professor, Department of Philosophy, University of Toronto, Canada
Giorgio Pini, Professor, Philosophy Department, Fordham University, USA
Mihail Popescu, Professor of Medical Informatics, University of Missouri, Columbia, USA
Chris Schabel, Professor, University of Cyprus/CNRS-Paris, Cyprus/France
Anna Marisa Schoen, Postdoctoral Fellow, Department of Political Science, Duke University, USA
Claudia Șerban, Maître de conférences, Department of Philosophy, Université Toulouse Jean Jaurès, France
Carlos Steel, Professor Emeritus, Institute of Philosophy, KU Leuven, Belgium
Cătălin Ștefănescu, Professorial Lecturer, Department of Finance and Real Estate, Kogod School of Business, American University, USA
Irina Ștefănescu, Principal Economist at the Federal Reserve Board, Washington D.C., USA
Tudor D. Stănescu, Professor, Department of Physics and Astronomy, University of West Virginia, USA
Mark Thakkar, Honorary Research Fellow, University of St Andrews, UK
Anya Topolski, Associate Professor in Ethics and Political Philosophy, Radboud University, The Netherlands
Anca Vasiliu, Directrice de recherche, CNRS/Université de Sorbonne, France
Debora Weber-Wulff, Professor, University of Applied Sciences HTW Berlin, Germany
Foto: wikimedia commons
