O nouă colecţie cu dichis Dilema veche

Din 31 august pînă în 21 septembrie, Dilema veche reia Colecţia de „Tineri clebri în Festivalul Enescu 2015“ şi vă aduce în fiecare săptămînă cîte un CD cu unul dintre cei mai în vogă interpreţi ai Festivalului Enescu 2017. Mai jos, detalii despre aceşti muzicieni şi concertele lor din 2015:

Cred că Festivalul Enescu este important (şi) pentru că îi aduce în România pe acei muzicieni care astăzi sînt în vîrful carierei lor internaţionale, muzicieni pe care altfel nu am avea ocazia să-i ascultăm live vreodată. Este o ocazie pentru români de a fi la curent cu ce se întîmplă acum pe marile scene de concert, pentru că este o realitate faptul că publicul larg românesc a auzit mai curînd de muzicienii care făceau carieră în urmă cu 30-40-50 de ani (atunci cînd muzica clasică mai era prezentă în mass-media generalistă) sau de muzicienii care deja au depăşit 70 de ani.

Iar realitatea lumii internaţionale de concert este diferită de percepţia pe care publicul larg o are din România; este o lume în continuă mişcare, unde nume noi apar la vîrste din ce în ce mai mici şi care ating standardele excelenţei în carieră înainte de a împlini 40 de ani. Este o lume cu o concurenţă acerbă, unde muzicienii nu doar că trebuie să aibă nervii tari, dar şi o rezistenţă fizică pe măsură, din moment ce trebuie să susţină un concert la trei zile pentru a rămîne în top.

Aşa că această nouă colecţie Dilema veche, care-i aduce în faţă pe patru dintre muzicienii celebri sub 40 ani, oaspeţi ai Festivalului Enescu, cred că este un gest important cultural în România zilelor noastre. Evident, cei care ascultă Radio România Muzical au auzit cu siguranţă de Yuja Wang, Janine Jansen, Andris Nelsons şi Hilary Hahn, însă ceilalţi mi-e teamă că nu şi cred că este o mare pierdere pentru ei. Pentru că acestea sînt patru dintre numele care contează cu adevărat astăzi în muzica clasică; şi nu este doar rezultatul unei politici de marketing abile din partea managementului lor sau al caselor de discuri cu care colaborează: pentru că, spre deosebire de alte tipuri de muzică, în interpretarea muzicii clasice nu poţi trişa şi nici aranja o înregistrare din butoane ‒ ori eşti excepţional şi impresionezi publicul pînă la lacrimi, ori nu.

Yuja Wang

Pe 6 septembrie 2015, pe scena Festivalului Enescu va păşi (din nou, după o primă prezenţă în 2013) pianista chineză Yuja Wang. Are 28 de ani şi pînă la această vîrstă a realizat ceea ce alţii fac pînă la 48 ani: concerte cu cele mai importante orchestre europene şi americane, prezenţe pe cele mai prestigioase scene internaţionale, şapte discuri deja apărute la o casă de discuri celebră (al optulea va fi lansat în octombrie 2015) şi, mai mult decît atît, renumele de pianistă care are totul: perfecţiune tehnică, sensibilitate şi, mai ales, strălucire şi o comunicare specială cu publicul. În 2013, unii dintre cei care se aflau la Sala Palatului din Bucureşti au fost scandalizaţi de rochia ei scurtă şi pantofii cu tocuri înalte cu care a apărut pe scenă, însă Yuja Wang face şi din apariţiile ei vestimentare ceva memorabil, este semnul ei distinctiv. Dar ce mai contează lungimea rochiei cînd o asculţi pe Yuja Wang, această pianistă minionă cu forţa unui bărbat şi care pare să aibă pianul la degetul mic?

În februarie 2014, Yuja Wang a lansat un disc pe care se regăsesc două concerte (nr. 3 de Rahmaninov şi nr. 2 de Prokofiev), înregistrate într-un concert live susţinut alături de Orchestra „Simon Bolivar“ din Venezuela, condusă de o altă super-vedetă a momentului, Gustavo Dudamel. Este pur şi simplu un vulcan exploziv acest disc – o întîlnire extrem de fericită între muzicieni care au totul în comun: tinereţea (pînă de curînd, Orchestra „Simon Bolivar“ era una de tineret, iar Gustavo Dudamel are şi el doar 34 ani), măiestria, muzicalitatea, pasiunea de a cînta. Acesta este şi primul disc din colecţia cu dichis a Dilemei vechi, care va apărea pe 27 august: un must-have pentru orice om care iubeşte muzica în general, nu doar muzica clasică, în special.

Janine Jansen

Această violonistă olandeză de 37 de ani nu a venit niciodată pînă acum în România, deci cine nu i-a ascultat discurile sau concertele difuzate la Radio România Muzical nu ştie nimic despre ea, deşi Janine Jansen este una dintre cele mai cunoscute violoniste europene ale momentului. Pe 19 septembrie, va fi prezentă pe scena Sălii Palatului din Bucureşti, la Festivalul Enescu, alături de orchestra numită la un moment dat cea mai bună a lumii, Orchestra Concertgebouw din Amsterdam, şi asta deja spune multe despre Janine Jansen, o frumoasă olandeză blondă cu ochi albaştri care pur şi simplu magnetizează publicul la fiecare apariţie a sa. Ea nu are felul extrovertit de a face muzică al lui Yuja Wang; este mai curînd serioasă şi riguroasă, foarte atentă în a-şi alege repertoriul. Mi-aduc aminte de ovaţiile pe care le-a primit anul trecut la concertul care a închis festivalul BBC Proms: iată că un artist cu adevărat mare poate să fascineze publicul fără prea multe artificii.

Janine Jansen este şi o adeptă a tehnologiei actuale, de care s-a servit foarte mult în construirea profilului ei de artist. Nu, nu este o violonistă YouTube, ci artistul care a semnat albumul cel mai bine vîndut din categoria muzică clasică pe www.itunes.com şi violonista care a înregistrat un album Bach la nişte caracteristici tehnice deosebite special pentru acelaşi www.itunes.com.

Cel mai bine vîndut album de muzică clasică de la www.itunes.com cuprinde celebrele „Anotimpuri“ de Antonio Vivaldi, cu Janine Jansen protagonistă, acelaşi album din colecţia Dilema veche care va apărea în 3 septembrie 2015.

Andris Nelsons

Dirijorul leton Andris Nelsons are 36 de ani. Ştiţi ce a făcut pînă la această vîrstă? A studiat dirijatul la Sankt Petersburg (de aceea este considerat unul dintre puţinii continuatori ai şcoli ruse de dirijat, pe linia lui Evgheni Mravinski); s-a perfecţionat cu Mariss Jansons, compatriotul său, o legendă în viaţă, pe care românii îl cunosc din ediţiile trecute ale Festivalului Enescu; la 28 ani devenea directorul muzical al uneia dintre cele mai bune orchestre britanice, City of Birmingham Symphony Orchestra; la 30 de ani dirija pentru prima dată un spectacol la Teatrul Metropolitan din New York, probabil cea mai influentă şi mediatizată operă din lume; la 34 de ani era numit directorul muzical al uneia dintre cele mai bune orchestre americane, Orchestra Simfonică din Boston. Iar pe 19 şi 20 septembrie va conduce la Bucureşti cele două concerte pe care le va susţine în Festivalul Enescu Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam, două seri foarte aşteptate, avînd în vedere renumele de invidiat al acestei orchestre.

În 2010, Andris Nelsons a apărut într-un concert la Festivalul din Ruhr alături de Capella de stat din Berlin şi pianistul Daniel Barenboim, iar un disc apărut în 2011 păstrează emoţia de neuitat a acelei seri în care au putut fi ascultate cele două concerte pentru pian şi orchestră de Frédéric Chopin, două adevărate hituri, interpretate de doi maeştri din generaţii diferite – Daniel Barenboim şi Andris Nelsons. Acest disc vă apărea pe 10 septembrie în colecţia Dilema veche – un arc peste timp între ediţiile 2013 şi 2015 ale Festivalului Enescu (Daniel Barenboim a deschis Festivalul Enescu în 2013, Andris Nelsons va închide ediţia din 2015).

Hilary Hahn

Violonista americană de 35 de ani a fost una dintre cele mai aşteptate prezenţe din Festivalul Enescu 2013, tocmai pentru că nu mai fusese niciodată la Bucureşti şi pentru că renumele ei este cu totul special. Ce a făcut pînă la 35 de ani Hilary Hahn? Şi-a cîştigat renumele de cea mai bună şi mai cunoscută dintre violonistele din Statele Unite ale Americii; la 12 ani a susţinut primul concert cu orchestra; la 16 ani a absolvit studiile universitare (a mai urmat pînă la 19 ani nişte cursuri create special pentru ea); tot la 16 ani a început să înregistreze pentru marile case de discuri; a cîştigat trei premii Grammy (unul la 22 de ani, al doilea la 29 de ani, al treilea la 34 de ani). A cîntat cu toate marile orchestre ale lumii, pe cele mai prestigioase scene; a comandat lucrări compozitorilor contemporani (ultimul Grammy l-a obţinut pentru un disc cu asemenea lucrări comandate); s-a impus prin stilul ei interpretativ elegant şi sensibil.

În 2008, Hilary Hahn primea un premiu Grammy pentru albumul ei cu două concerte, unul de Schoenberg, al doilea de Sibelius, acesta din urmă foarte cunoscut celor care iubesc muzica clasică. A fost un album care s-a bucurat de un deosebit succes de vînzări în întreaga lume, chiar dacă, totuşi, nu era vorba decît despre muzică clasică. Acesta este şi ultimul album din colecţia Dilemei vechi, cu apariţie pe 17 septembrie 2015.