Noi + România = Love ?
Dilema veche de săptămîna aceasta se întreabă (şi ne întreabă) dacă Noi + România = Love? sau cum ne mai raportăm la a noastră patrie. Răspunsurile la cea din urmă întrebare oscilează între „Românii au talent, obsesia pentru imaginea noastră în afară, bancul din textul lui Radu Pavel Gheo, lecţia de patriotism sub cerul liber ţinută de un homeless american, despre care povesteşte Lucian Dan Teodorovici, kafkienele demersuri ale lui Alexandru Vakulovski de a obţine un paşaport românesc (...)”.
Andrei Pleşu îl evocă pe Alex. Leo Şerban, a cărui dispariţie „lasă o nevindecabilă, perfidă cicatrice pe obrazul Dilemei”. „Leo era era simultan „la curent” cu tot şi „nicely old-fashioned”, „enfant terrible” şi interlocutor „vieux jeu”. Avea talentul rar al frondei fără stridenţă, al agresiunii polticoase, al subminării regulilor fără urmă de grosolănie. Totul, în alcătuirea lui Leo, era de ordinul excepţiei, al neconformităţii.”
Vintilă Mihăilescu e nemulţulţumit de cultura nemulţumirii: „Exprimarea neîngrădită a nemulţumirii a devenit principala noastră preocupare de timp liber”.
Rodica Binder discută despre urmările apocalipsei nipone: va determina aceasta omenirea să schimbe ceva? Filozoful Peter Sloterdijk consideră că dezastrul de la Fukushima e un eveniment care ne va face să ne schimbăm existenţa.
