Noaptea, iulie, joi

21 decembrie 2014
Noaptea, iulie, joi jpeg

Două nopţi am stat pe malul lacului aşteptînd să iasă din apă unchi-miu, nea Pandele, care murise marţi. De fapt, a apărut chiar cînd îmi luasem gîndul. Dacă în prima noapte efectiv am vegheat, în a doua noapte mi-am căutat un loc mai confortabil să aţipesc. În maşină era prea cald, totuşi era mijlocul lui iulie, iar pe mal mă dureau oasele de la bolovăniş. Am decis să rămîn în maşină, m-am tolănit, am deschis uşile şi am fumat trei ţigări. Apoi m-a luat somnul şi următorul lucru pe care mi-l amintesc a fost unchi-miu mișcîndu-mă ușor, prin întuneric. 

„Ce zi e azi, mhm?“. N-am ştiut ce să-i răspund, mi-au trebuit cîteva secunde să-mi dau seama unde mă aflam. Dormisem strîmb şi acum mă durea îngrozitor spatele. A repetat: „Ce zi e azi?“. I-am zis să urce în maşină şi m-am holbat la el cînd s-a îndreptat spre cealaltă uşă. Parcă îmbătrînise brusc, mergea gîrbovit şi îşi tîra un picior. Mi-am aprins ţigară şi am pornit motorul. „Ce a durat atîta, nea Pandele?“, l-am întrebat. A dat din mînă a lehamite, ca şi cum oricum nu ar fi avut sens să-mi povestească. L-am întrebat din nou, în timp ce întorceam maşina, ce s-a întîmplat de a durat atît de mult. A ridicat din umeri. „Habar n-am. E o învălmăşeală la mine-n creier. Ce zi e azi?“. „Joi“, am mîrîit eu şi i-am întins pachetul de țigări, de parcă mi l-ar fi cerut, apoi m-am concentrat să găsesc drumul prin hîrtoape, spre şoseaua principală.

Nu era mult de mers, dar gropile ne zgîlţîiau şi ne întorceau stomacurile pe dos. „Încă puţin, încă puţin“, i-am şoptit şi i-am dat şi bricheta. „Nu mai fumez“, a răspuns, şi a pus o ţigară înapoi în pachet, după ce se uitase la ea ca la ceva de pe altă lume. Am pufnit în rîs. Cum să nu mai fumeze? Cum, cum? Deci aşa se întîmplă? Mori ca tot omul şi apoi, cînd te întorci, descoperi că te-ai schimbat, că acum eşti altfel, mai bun, mai nu-ştiu-cum? Adevărul e că eram și nervos, de la lipsa de somn. „Poate nici la buci nu mai dai“, am îndrăznit, prefăcîndu-mă că sînt atent la drum, deşi nu era nici măcar o singură maşină la ora aia tîrzie din noapte. Nu degeaba îl întrebasem așa ceva, pentru că fusese mare crai prin cartier toată viaţa lui. Nu iertase pe nimeni. M-am uitat la el cu coada ochiului: nu se supărase. De fapt, nici măcar nu-i păsa. Stătea şi se holba pe geam, parcă n-ar mai fi văzut în viaţa lui rahatul ăla de drum şi luminile slabe ale oraşului din depărtare. 

„Deci? Cum a fost?“, am insistat eu. „Totuşi asta e a doua noapte pe care o pierd pe aici. Tre’ să-mi spui cum a fost“. A dat din umeri şi a continuat să se uite pe geam. „Nu mai ştiu nici io exact. Am înotat foarte mult, aveam picioarele aşa uşoare, ca să-ţi spun drept nici măcar nu cred că mă mişcam fizic. Adică înotam, dar cu mintea. Nu ştiu. Apoi am ieşit pe un mal şi am călcat pe o piatră ascuţită, m-am înţepat foarte tare şi am început să şchiopătez. În rest, nu mai ştiu“. „Cum rahat nu mai ştii?“, am zis şi eu într-o doară. În fond, dacă nu avea chef să-mi povestească, era pur şi simplu treaba lui. Eu îmi făcusem datoria ca singura rudă a lui, ba chiar îl aşteptasem două nopţi, nu una, cum se întîmplă de obicei. Voiam doar să ajungem acasă, să fac un duş şi să mă bag în pat, unde să rămîn pentru trei zile şi trei nopţi, atît de obosit mă simţeam. Cît despre unchi-miu, era treaba lui de-acum ce făcea. Avea 60 de ani, era major și vaccinat, putea să aibă grijă singur de el. 

„Unde mergem acum?“, m-a întrebat. „Păi unde să mergem?“, am mîrîit eu, „Mergem la noi acasă, să facem şi noi nani“. „Da“, mi-a șoptit, „mergem, dar ce, noi locuim împreună?“. Atunci m-am înecat puțin cu fumul din ţigară şi am pufnit în mintea mea: „Fir-ar să fie, nea Pandele, te-ai dilit de tot, ai plecat om normal și te-ai întors cu creierii pilaf în pălărie“, apoi cu voce tare: „Da, normal, dar cu cine să locuim? Eu locuiesc cu matale şi matale cu mine. Păi nu e aşa? Ce, ai uitat aşa repede? Eu stau la parter şi matale la mansardă, că îţi place tavanul înclinat“, şi am ținut-o tot aşa, încercînd să-i amintesc cum mama a murit şi am rămas noi doi, eu şi cu el, de atîţia ani împreună, cîţi să fie?, vreo zece-doişpe, cam aşa ceva, şi cum am învăţat noi doi să gătim, unul de la celălalt, şi apoi, ce mai tura-vura, apoi, a trecut timpul şi, zilele trecute, iaca, l-am găsit jos, lîngă canapeaua din sufragerie, făcuse infarct şi murise. „Nu-ţi mai aminteşti ziua aia?“, l-am întrebat. În fond, fusese prima lui moarte și toată lumea își amintește, de obicei, prima moarte. „Habar n-am. Îmi amintesc o farfurie plină cu plăcinte. Îmi amintesc un cîine care lătra afară şi nişte voci de oameni. Cam atît“. Mi-am mai aprins o ţigară. „Şi nimic altceva, după aceea? Nimic, nimic, nimic?“. „Nimic! Doar că înotam şi că m-am tăiat într-o piatră, pe un mal“. Ce ciudat, mi-am zis, dar în fond nu mă interesa prea tare, aşa că, de plictiseală, m-am apucat să-i spun cum ajuns eu acasă, l-am găsit acolo şi am sunat la Salvare. Medicul a apărut după vreo douăj’ de minute şi m-a prevenit, din prima, că, cel mai probabil, e mort. Apoi eu l-am apucat de picioare, şoferul Salvării l-a luat de mîini, l-am urcat pe targă și l-am dus în ambulanţă. N-a fost mare lucru, am procedat ca de obicei: l-am dus pe malul lacului, l-am aruncat, apele l-au luat imediat, nu a fost nevoie să legăm greutăţi de el sau alte prostii. Apoi medicul mi-a completat nişte hîrtii, eu am semnat şi aia a fost. Nu mi-a venit să cred că nu mi-a cerut niciun ban, ba chiar am zis Doamne ajută!, păi asta mai lipsea să mă pună şi să plătesc. „Ştii cum zic, nea Pandele? Acum hai că ajungem imediat! Aşa, şi după ce am semnat m-am întors înapoi cu Salvarea în oraş şi m-am dus acasă. Am luat cîteva chestii, ţigări, patru sandvişuri şi am tulit-o înapoi înspre lac, deşi medicul mi-a zis că o să apari după cel puţin o zi. A, şi în faţa casei m-a oprit vaca aia de peste drum şi m-a întrebat dacă s-a întîmplat ceva cu tine, că am văzut Salvarea, iar io i-am zis că nu, nu s-a întîmplat nimic, ai făcut o criză de rinichi şi eşti la spital acum. Cred că m-a crezut, vaca, ar fi vrut ea să ştie exact ce s-a întîmplat acolo! Adică puteam să-i spun, dar pur şi simplu n-am avut chef! Ce, era treaba ei? Ştii cum zic? Apoi m-ar fi întrebat a cîta moarte este și tot felul de lucruri și nu aveam chef de povești“. „Îhî“, a replicat unchi-miu printre dinţi. „Cînd ajungem?“. „Cum cînd ajungem? Uite-acu! Ce, nu mai recunoşti strada? Sîntem la noi în cartier! Aici în dreapta e casa lu’ Mile, ăla cu un singur picior, iar mai în spate, tocmai am trecut, acolo era brutăria aia care s-a închis anul trecut după ce au găsit viermi în pîine. Ce rahat, lasă că o să-ţi aminteşti! Mergi să faci o baie, poţi să faci înaintea mea, sigur ai mai mare nevoie“, am pufnit în rîs, apoi mi-a fost ruşine că rîdeam ca bou’, în fond nu era vina omului că murise. Nici măcar nu puţea. 

Am parcat perfect, ca un profesionist, apoi am coborît şi m-am dus să-l ajut şi pe el. N-avea nevoie, se dăduse jos singur, dar stătea şi se uita derutat în jur. Era încă întuneric şi pe stradă luminau doar două becuri amărîte. Toţi vecinii dormeau. „Să vezi că nu ştie care e casa“, mi-am zis, „am sfeclit-o, acum o să am un amnezic pe cap“. Dar, după ce s-a chiorît cîteva secunde, s-a îndreptat hotărît spre casa noastră amărîtă, de pe care picau tencuiala şi acoperişul şi tot. Aha, mi-am zis, te-ai prins, nea Pandele! Aleluia! A nimerit din prima zăvorul, a intrat în curte şi a luat cheia de sub a patra sacsie. Bun aşa! A întrat în sufragerie şi s-a trîntit pe canapea. Eu, după el, abia m-am tîrît, habar n-aveam cum trecuseră zilele astea două. Ce căcat făcusem acolo, pe malul lacului? Mă holbasem, zăcusem, halisem sandvişurile şi mai ce? Timpul trecuse mai greu ca niciodată şi eu mă gîndisem numai la Silvia, la cracii ei lungi cît stîlpii de telegraf şi la curul ăla cît casa în care aş fi intrat zi şi noapte. Mai veniseră şi alţii la lac să-și scufunde morții în alea două zile? Abia acum îmi puneam problema asta. Nu, nu mai văzusem pe nimeni altcineva şi ar fi fost bine ca nimeni să nu mă fi văzut pe mine, mai ales că, de plictiseală, mi-o luasem şi la labă de cîteva ori.

Am scos două beri din frigider și m-am așezat lîngă nea Pandele pe canapea. „Te pomenești că nu mai bei nici bere! Vezi că asta e una din regulile din casa asta, mai știi că tu mi-ai zis? Un bărbat adevărat nu are voie să-l lase pe alt bărbat să bea singur“. Am dat drumul la teve și i-am întins telecomanda. Mi-am lăsat capul pe spate și mi-am zis că o să stau zece, doar zece minute cu ochii închiși, cu sticla de bere în mîna stîngă, în urechi cu vocile prezentatorilor unui canal de știri. În curînd, avea să răsară soarele. Foarte curînd. Urma să mă duc în camera mea, în doar zece minute, să mă trîntesc pe pat, să bag un somn și apoi să merg să i-o trag Silviei. După care voiam să mă duc să mă tund. Îmi cam crescuse părul. 

Cînd m-am trezit, soarele îmi bătea în ochi. Sticla de bere imi alunecase și se vărsase pe canapea. Două fete jucau tenis în televizorul dat pe mut. M-am frecat la ochi încercînd să înțeleg ce zi era și ce aveam de făcut. „Joi? Oare era joi?“. Unchi-miu nu se mai afla pe canapea lîngă mine. M-am ridicat și am simțit cum mi se strînge stomacul: nea Pandele era întins pe jos, în dreapta canapelei, în aceeași poziție în care îl găsisem cu două zile în urmă, atunci cînd făcuse infarct. „N-are cum!“, am strigat, cu ochii cît cepele și țîșnit să-l întorc, să văd dacă mai respiră. Mă îngrozea să mai petrec alte nopți pe malul lacului dar, mai ales, nu înțelegeam cum fusese posibil să o pățească în același loc și în aceeași poziție. Cînd l-am întors, însă, am observat că unchi-miu stătea liniștit, cu ochii deschiși, viu și tăcut ca un cîine sătul. „Bun, m-ai speriat, gata, ai reușit să mă sperii! Dacă asta ai vrut, ți-a ieșit! 1-0 pentru tine, sînt cel mai fraier din parcare. Mi-ai făcut-o, nea Pandele, recunosc! Acum hai să mergem sus, la culcare. Două-trei ore de somn acolo o să facă minuni“, i-am spus și am încercat să-l ridic, dar era greu ca lemnul și nu se lăsa mutat. „Păi ce facem, nea Pandele, nu mergem în cameră? Că aici am stat destul“. Nimic. M-am mai forțat o dată, din răsputeri, dar n-am reușit să-l mișc un centimetru. I-am zis: „Dacă așa stau lucrurile, apoi eu te las să zaci liniștit aici și mă duc la mine să dorm, mă ustură ochii. Poți să stai cît vrei pe covor!“, am înjurat printre dinți că-mi pierdeam vremea cu el și am dat să ies din cameră. Atunci l-am auzit șoptind, nemișcat, cu spatele la mine: „Eu mă duc înapoi la lac“. „Cum să te duci la lac, ai înnebunit? Nu ai ce să faci la lac!“. „Uite că trebuie să mă duc la lac“. „Nu te duci nicăieri“. „Ce zi e azi?“. „Joi, ți-am mai spus, joi! Azi e joi! Luna iulie! Joi!“. „O să mă duc la lac, să știi“. „Dar nu ai ce să cauți acolo, nu înțelegi? Oamenii nu merg acolo decît dacă trebuie, altfel nimeni nu merge acolo, amîndoi știm asta, toată lumea știe asta!“, aproape am răcnit, exasperat. „Bine, dar de ce nu merge nimeni? De ce nu pot să merg la lac?“, a răspuns pe o tonalitate la fel de egală, de liniștită, de enervantă, de acolo, de jos, de pe covor, fără ca măcar să întoarcă privirea spre mine. Mi-am strîns pumnii și am încercat să respir normal. „Știi ceva?“, i-am zis, „ia du-te matale singur pe jos pînă la lac! Du-te sănătos, drum bun, într-o oră și ceva ești acolo, în pas de plimbare. Eu ți-am spus că nimeni nu merge la lac fără motiv, mata n-ai vrut să mă asculți, mi-am făcut datoria. Mai departe scrie-n carte“. Unchi-miu s-a răsucit atunci spre mine, cu încetinitorul, de parcă ar fi fost amorțit. „Marine“, mi-a zis privindu-mă în ochi, „Marine. Mi-am amintit ce am făcut acolo alea două nopți. Trebuie să mă duc înapoi la lac. Nu ai ce face, Marine. Nu avem ce face. Vii cu mine“.

Lavinia Bălulescu este scriitoare și jurnalistă.

Stailer, inspirație pentru cei care merg la saloanele de hair and beauty jpeg
Stailer, inspirație pentru cei care merg la saloanele de hair and beauty
Toți cei care au nevoie de serviciile din saloanele de beauty se pot programa online, la doar cîteva click-uri distanță, la orice salon își doresc.
4 legende pe care merită să le știi jpeg
4 legende pe care merită să le știi
Anumite legende au intrat deja în folclorul popular și, chiar dacă istoricii nu au reușit să le demonstreze veridicitatea în totalitate și unele par simple fabule, ele au un farmec aparte și sînt foarte interesante.
POLIȚIA ROMÂNĂ LANSEAZĂ CAMPANIA DE EDUCAȚIE RUTIERĂ PENTRU PIETONI, CONDUCĂTORI DE BICICLETE ȘI TROTINETE jpeg
POLIȚIA ROMÂNĂ LANSEAZĂ CAMPANIA DE EDUCAȚIE RUTIERĂ PENTRU PIETONI, CONDUCĂTORI DE BICICLETE ȘI TROTINETE
Scopul general al proiectului este ca România să devină o țară cu un trafic rutier mai sigur, prin reducerea progresivă a numărului victimelor accidentelor rutiere.
Fundația Superbet continuă să fie alături de cel mai cunoscut brand cultural românesc prin susținerea seriei „Conferințele Dilema veche” jpeg
Fundația Superbet continuă să fie alături de cel mai cunoscut brand cultural românesc prin susținerea seriei „Conferințele Dilema veche”
În 2022, Fundația Superbet este din nou alături de revista culturală, susținînd organizarea seriei „Conferințele Dilema veche”.
Cum să compari jocurile de masă la cazino? jpeg
Cum să compari jocurile de masă la cazino?
Sînt foarte multe jocuri, foarte multe posibilități, iar dacă ești începător, există riscul să te simți puțin stînjenit, să nu știi exact ce să te joci și să închei sesiunea cu un gust amar.
Modul în care porți geanta poate indica trăsături de personalitate pe care le ai  Zevo te inspiră jpeg
Modul în care porți geanta poate indica trăsături de personalitate pe care le ai. Zevo te inspiră
Iubitoarele și iubitorii de fashion vor găsi la magazinul online Zevo acele accesorii nelipsite din fiecare zi, realizate cu atenție la detalii și cu designuri inedite - GENȚILE!
Unde sa iti cumperi uniforme de calitate pentru bucatari jpeg
Unde sa iti cumperi uniforme de calitate pentru bucatari
Îmbrăcămintea de protecție și echipamentul personal de protecție (EIP) reprezintă o caracteristică de siguranță esențială în orice loc de muncă, iar industria alimentară nu face excepție.
Iată o dilemă nouă: să achiziționezi un dulap metalic clasic sau cu uși glisante? jpeg
Iată o dilemă nouă: să achiziționezi un dulap metalic clasic sau cu uși glisante?
Dulapurile produse din metal sînt structuri solide, foarte sigure și eficiente atunci cînd vine vorba despre depozitarea documentelor, obiectelor vestimentare, dar și a altor obiecte sau accesorii.
Leggings, blugi sau pantaloni de jogging? Ce pantaloni să alegi cu cizmele de damă? jpeg
Leggings, blugi sau pantaloni de jogging? Ce pantaloni să alegi cu cizmele de damă?
Pentru ca ținutele tale să arate perfect, merită să înveți arta purtării botinelor și cizmelor.
Moda de vară   Ce costume de baie vor fi un succes în acest sezon? jpeg
Moda de vară - Ce costume de baie vor fi un succes în acest sezon?
Noile tendinţe în materie de ţinute estivale sînt extrem de ofertante, dîndu-ţi posibilitatea de a jongla cu creativitatea şi de a-ţi dezvolta ideile vestimentare.
Cum a schimbat inteligența artificială joburile din lumea cazinourilor jpeg
Cum a schimbat inteligența artificială joburile din lumea cazinourilor
În ultimii cinci ani, tot mai mulți pasionați de jocuri de noroc au mutat distracția în online, beneficiind de avantajele oferite de acest mediu.
„Viața după Auschwitz” de Eva Schloss și Karen Bartlett – Cînd suferința are chip de femeie jpeg
„Viața după Auschwitz” de Eva Schloss și Karen Bartlett – Cînd suferința are chip de femeie
Sînt cărți care îți schimbă total viziunea despre lume, iar „Viața după Auschwitz” este una dintre ele.
Produsele Olaplex: ce reprezintă și de ce ar trebui să le folosești jpeg
Produsele Olaplex: ce reprezintă și de ce ar trebui să le folosești
Unul dintre principalele obiective ale producătorilor a fost să creeze produse cît mai naturale și au reușit.
Iată o dilemă nouă: cum să nu cheltui o avere pe accesorii de motocoasă? jpeg
Iată o dilemă nouă: cum să nu cheltui o avere pe accesorii de motocoasă?
Pentru a-ți ușura munca, ai nevoie de instrumente specializate, care să te ajute să toaletezi elementele de vegetație în siguranță și fără eforturi fizice prea mari.
De ce sînt video urile cu unboxing atît de populare? jpeg
De ce sînt video-urile cu unboxing atît de populare?
Cel mai mare succes îl au prezentările de gadget-uri, cum ar fi ultimele tipuri de telefoane.
Cînd nu se poate produce alăptarea jpeg
Cînd nu se poate produce alăptarea
Există situaţii în care alăptarea nu se poate produce, din varii motive, fie aparţinînd mamei, fie nou-născutului.
Cum să economisiți bani în mod corespunzător jpeg
Cum să economisiți bani în mod corespunzător
Cu un plan financiar scris și elaborat, va fi mai ușor să vă planificați rambursarea banilor pe care trebuie să-i împrumutați.
Revelion cu bun gust: băuturi rafinate, în funcție de preparate jpeg
Revelion cu bun gust: băuturi rafinate, în funcție de preparate
Este important să asociem corect preparatele festive cu licorile care le potențează aroma.
Lista cu rezoluții de Anul Nou trebuie să includă cursuri de dezvoltare personală jpeg
Lista cu rezoluții de Anul Nou trebuie să includă cursuri de dezvoltare personală
Știai că există cursuri de dezvoltare personală concepute special pentru adolescenți?
Cum poți să reduci consumul de energie electrică? jpeg
Cum poți să reduci consumul de energie electrică?
Pentru a te asigura că de fiecare dată cînd faci plata factura electrica online plătești sume cît mai mici de bani, este bine să respecți o serie de reguli.
Nu e prea tîrziu să cumperi pompe de căldură! Iată ce trebuie să știi! jpeg
Nu e prea tîrziu să cumperi pompe de căldură! Iată ce trebuie să știi!
Acest echipament pentru încălzirea locuinței se remarcă prin faptul că produce căldură fără să utilizeze combustibil, ci folosind pur și simplu resurse din natură, precum apa, aerul și solul.
Cum funcționează un cazino online? jpeg
Cum funcționează un cazino online?
Platformele online permit o dinamică mai accentuată și un ritm de joc mai rapid, deoarece nu există nici o interacțiune între jucători și sistemele tehnologice.
Cum funcționează centrala pe peleți și ce avantaje are pentru mediul înconjurător și pentru buzunarul tău jpeg
Cum funcționează centrala pe peleți și ce avantaje are pentru mediul înconjurător și pentru buzunarul tău
Alegînd o centrală pe peleți nu doar că vei face economii substanțiale în buget, ci vei ajuta și la protecția mediului înconjurător.
POLIȚIA ROMÂNĂ CONTINUĂ PROGRAMUL DE EDUCAȚIE RUTIERĂ jpeg
POLIȚIA ROMÂNĂ CONTINUĂ PROGRAMUL DE EDUCAȚIE RUTIERĂ
Campania de prevenire și combatere a consumului de alcool și de droguri este cea de-a doua dintre cele șase campanii incluse în proiectul „Educație Rutieră - Modelarea factorului uman prin responsabilizarea participanților la trafic pentru creșterea gradului de siguranță rutieră”.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.