Hope@home, The Messenger și Selige Stunde se intitulează trei albume lansate recent, care oferă o altă perspectivă asupra timpurilor dificile pe care le trăim.

Hope@home

Cu o Europă care revine la lockdown și închiderea sălilor de concerte, ca în primăvara acestui an, albumul Hope@home, lansat de casa Deutsche Grammophon pe 11 septembrie, este de maximă actualitate. Cu adevărat, un album de pandemie, înregistrat în sufrageria din Berlin a celebrului violonist englez Daniel Hope. Un album integral live – concertele susținute de Daniel Hope și prietenii săi au fost transmise în direct în rețelele sociale și pe televiziunea Arte: în total, peste 2.5 milioane de oameni au urmărit aceste concerte.

Hope@home nu este un album obișnuit, tocmai pentru că condițiile în care a fost înregistrat sînt neobișnuite pentru un disc apărut la o mare casă (sau, cel puțin, așa cum eram obișnuiți pînă înainte de pandemie). Pianul este uneori puțin dezacordat, se simte tensiunea momentului pentru artiști, care au lucrat sub presiune: de multe ori, aranjamentele partiturilor pe care urmau să le cînte erau gata doar cu cîteva minute înainte de live. Dar mai este ceva: bucuria muzicienilor că puteau totuși comunica cu publicul lor, înțelegerea momentului psihologic în care ne aflam atunci cu toții – așa că lucrările muzicale sînt alese dintr-o sferă foarte largă: și muzică clasică, dar și canzonete, chansonete, muzică de film. Toate, cu o nuanță liniștită și nostalgică – într-adevăr, un album pentru liniștit nervi întinși și vindecat angoase.

Nu știu cum vom privi acest tip de experiențe muzicale peste cîțiva ani: poate cu uimire, poate cu dezinteres. Însă sigur acest album va rămîne valabil pentru autenticitatea trăirii, Daniel Hope, fiind, de altfel, un specialist al albumelor-concept. Belle epoque (2020), A journey to Mozart (2018), For seasons (2017), My tribute to Yehudi Menuhin (2016) sînt astfel de exemple din discografia lui Daniel Hope, care, pe lîngă cariera solistică de violonist, este și directorul muzical al Orchestrei de Cameră din Zürich și directorul artistic al stagiunii de la Frauenkirche din Dresda.

În orice caz, un album de ascultat în liniștea serilor în familie care vor urma – un album încărcat de speranță. De care avem acum atît de multă nevoie...

Selige Stunde cu tenorul Jonas Kaufmann

Alt album de pandemie este și cel al celebrissimului tenor german Jonas Kaufmann, lansat de casa Sony pe 4 septembrie. Un album de asemenea înregistrat în lunile de carantină din primăvară, în spații private, alături de Kaufmann aflîndu-se pianistul Helmut Deutsch. Și aici se aud inerentele imperfecțiuni tehnice care pot surveni în afara unui studio de înregistrări: sonorități diferite, în funcție de pianele pe care s-a cîntat, uneori pianul este dezacordat... Însă este atîta măiestrie și emoție în interpretarea celor doi, Kaufmann și Deutsch, că pe bună dreptate s-a comentat că acesta este cel mai bun album de recital pe care l-a semnat Kaufmann pînă în prezent.

Selige Stunde – Ora binecuvîntată este titlul unui lied de Alexander von Zemlinski pe care-l regăsim pe acest album și care dă nota generală a întregului disc. Dragostea este liantul care unește toate liedurile de pe acest album, foarte diverse stilistic, cu autori care jalonează stilul clasic – cum este Mozart, pînă la postromantismul dintr-un lied de Gustav Mahler. Și nota dominantă este de asemenea cea de liniște, de reflecție asupra unei lumi interioare la care prea rar avem ocazia să ne raportăm.

Mesagerul mozartian al Hélènei Grimaud

Începutul lunii octombrie 2020 a adus lansarea celui mai nou album semnat de pianista-vedetă Hélène Grimaud – The Messenger. Ca și Daniel Hope, și Hélène Grimaud s-a remarcat în ultimii ani cu albumele sale concept: Memory (2018) și Water (2016). Acum, The Messenger reunește lucrări de Wolfgang Amadeus Mozart și Valentin Silvestrov, compozitor ucrainean de factură minimalistă și neo-tonală, cel care în 1996 compunea piesa The Messenger care înglobează teme din muzica lui Mozart – un omagiu adus atunci compozitorului din Salzburg de la nașterea căruia se împlineau 240 ani.

Hélène Grimaud și Camerata Salzburg au înregistrat acest album chiar de ziua lui Mozart, pe 27 ianuarie 2020, la Salzburg, orașul definitoriu pentru destinul acestuia. Nu întîmplător, Hélène Grimaud a ales doar lucrări scrise în tonalități minore de Mozart – care sînt atît de puține în contextul creației sale. Avem Concertul nr. 20 pentru pian și orchestră și două fantezii pentru pian solo, dintre care una lăsată neterminată de compozitor – opusuri care ne relevă un Mozart foarte martur, meditativ și profund, la antipodul imaginii create de filmul Amadeus, în regia lui Milos Forman.

Și, în dialog cu Mozart, avem muzica lui Valentin Silvestrov – o reflecție contemporană asupra creației mozartiene, o muzică încărcată de substanță, transparentă și vie.

Hélène Grimaud rămîne același personaj enigmatic – o pianistă excepțională, ale cărei preocupări extra-muzicale îi influențează și alegerile muzicale: pasionată de ecologie, militantă pentru mediu, îndrăgostită de lupi și, acum, îndemnîndu-ne să privim muzica drept „o fereastră către infinit”, mai ales în aceste timpuri atît de tulburi.

În alt mod decît albumele semnate de Daniel Hope și Jonas Kaufmann, și The Messenger este un album de pandemie care invită la reflecție și speranță. Este ceea ce cred că avem nevoie să trecem peste următoarele luni, care vor aduce provocări pe care niciunul dintre noi le-a trăit în viața aceasta. Măcar dacă ar fi să ne gîndim la impactul izolării și al distanțării sociale...

Toate albumele au fost difuzate la Radio România Muzical și pot fi reascultate pe site-ul proiectului Discurile anului 2020. Evident, sînt disponibile pe platformele de streaming online.