Making Waves, un mare succes pentru filmul românesc la New York

În cele șapte zile cît a durat cea de-a noua ediţie a festivalului Making Waves: New Romanian Cinema din New York, peste 2300 de spectatori au avut parte la Film Society of Lincoln Center şi Jacob Burns Film Center de o selecţie concentrată de cinema românesc şi de dezbateri pe teme fierbinţi ale prezentului, de la proteste de stradă la drepturile omului. 

„A noua ediţie Making Waves a fost mai redusă ca număr de filme față de edițiile precedente, dar omogenitatea selecţiei a fost mai vizibilă, iar felul în care anumite filme rimează cu altele sau se completează reciproc a generat o experienţă compactă pentru spectatori. Asta poate şi pentru că au lipsit titlurile de vîrf ale cineaştilor consacraţi ai Noului Val, care, deşi îmbogăţesc în mod evident pedigree-ul unui festival, pot dezechilibra o selecţie şi polariza diferit interesul publicului,” spune Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului. Deși anul acesta, Romanian Film Initiative a propus publicului american 14 proiecţii, cu trei filme mai puţin decît anul trecut, media de spectatori şi de încasări la fiecare proiecţie în parte a fost mai ridicată decît la ediţiile anterioare, arătînd că festivalul a devenit un reper major în peisajul cultural new-yorkez.

Titlurile incluse în selecţia din acest an a Making Waves (4-10 decembrie) nu au avut parte doar de mai mulţi spectatori, ci şi de discuţii intense după proiecții. Cîinele japonez, lungmetrajul de debut al lui Tudor Cristian Jurgiu care a deschis festivalul, reprezentînd România la Oscarul pentru film străin, a avut parte de cele mai lungi şi aplicate sesiuni de întrebări adresate regizorului de către spectatori. Apreciat, printre altele, de publicaţii ca IndieWire, care descrie filmul drept „o dramă surprinzător de expresivă şi stratificată,” „cu o regie convingătoare şi sigură pe sine,” Cîinele japonez şi-a sedus privitorii. A făcut-o, pe de o parte, prin calităţile lui senzoriale și capacitatea de a transcende graniţele specificului naţional, spunînd o poveste cu impact universal și emoţionînd fără a recurge la trucurile clasice din cinema, dar şi prin și sobrietatea abordării narative şi a interpretării lui Victor Rebengiuc. Nu au întîrziat însă nici acuzele venite din partea aşa-zişilor apărători ai imaginii României, care au blamat că filmul insistă asupra sărăciei lucii din satul din film şi că în România nu ar exista sate atît de sărace.

Finalul deschis al poveştii a iscat multe comentarii speculative, iar unul dintre spectatorii de la Jacob Burns Film Center şi-a exprimat chiar dorinţa de a vedea o continuare a filmului. Printre fanii declaraţi ai peliculei lui Jurgiu s-a numărat şi Edie Demas, directoarea Jacob Burns Film Center: „Mi-a plăcut la nebunie Cîinele japonez. A fost o adevărată desfătare cinematografică. Mulţumesc Romanian Film Initiative pentru acest valoros parteneriat. Abia aştept ediţia următoare,” a spus Demas. „La Making Waves am fost uimit de felul în care o echipă mică de oameni poate crea atîta interes şi atrage sprijinul unor iubitori de film care nu au nici o datorie faţă de filmul românesc,” povesteşte Tudor Cristian Jurgiu. „Energia şi magnetismul unor oameni ca Mihai Chirilov, Corina Şuteu şi Oana Radu poate crea vizibilitate şi buzz într-un oraş în care se întîmplă o mie de alte lucruri interesante în acelaşi moment. Sper ca festivalul să continue să agite lucrurile în jurul filmului românesc care cred că are mult prea puţină vizibilitate decît ar merita, din cauza slabei distribuții şi a lipsei de finanțare din partea CNC pentru campanii de PR serioase. Mulţumesc Making Waves pentru cît de mult faceţi cu atît de puţine resurse.”

Quod Erat Demonstrandum, filmul lui Andrei Gruzsniczki, la rîndul lui elogiat de IndieWire, care-l recomandă drept „complex şi profund”, a generat discuţii legate de tacticile de supraveghere folosite astăzi în America şi în regimurile democratice, fiind totodată lăudat pentru reconstituirea epocii prin detalii de scenografie. Proiecţia de la Film Society of Lincoln Center a fost introdusă de politologul Vladimir Tismăneanu, care a apreciat filmul ca fiind unul din foarte puţinele care reuşeşte să suprindă nu doar omniprezenţa personajului Ceauşescu, a fricii şi a îndoielii în viaţa de fiecare zi în perioada comunistă, ci şi modalitatea de funcţionare a represiunii prin poliţia politică, care-l aduce aproape de filmul Das Leben der Anderen (Vieţile altora).

Documentarul lui Vlad Petri, Bucureşti, unde eşti?, despre protestele din 2012, din Piaţa Universităţii din Bucureşti, a conturat discuţii ample legate de similarităţile dinamicii dintre protestatari şi trupele poliţieneşti de pretutindeni. Regizorul Vlad Petri a povestit spectatorilor cum a asistat la protestele din aceste zile din New York, iscate de cazul Ferguson, observînd că, dacă în Piaţa Universităţii, graniţa dintre protestatari şi poliţie a fost foarte difuză, poliţia americană e foarte fermă şi „robotizată”, deloc predispusă la dialog sau conversaţii domestice cu protestatarii. La finalul uneia dintre proiecţiile documentarului, spiritele s-au încins atît de tare, încît doi spectatori de origine română s-au contrat cu multă pasiune pe teme legate de film, desprinşi parcă din scenele filmate de Petri în Piaţa Universităţii. „MAKING WAVES e acel festival la care îmi doresc să revin. Pentru mine, întîlnirea cu publicul american a fost o experiență foarte interesantă,” arată Vlad Petri. „București, unde ești? e un film ancorat într-un anumit specific local și eram curios cum va fi receptat, mai ales că nu oferă un context politic clar definit. Am fost surprins de interesul spectatorilor, de dorința lor de a-și exprima părerile și a discuta despre politică. Cred că interesul pentru sesiunile de Q&A, facilitarea întîlnirilor cu oameni din industrie, cu spectatori din diaspora sau cu publicul american e unul din cîștigurile festivalului. Voi reveni acolo cu siguranță.”

Unele dintre cele mai interesante reacţii au fost provocate de Al doilea joc, documentarul lui Corneliu Porumboiu care a atras, printre altele, atenţia unor publicaţii ca The Wall Street Journal sau The New Yorker. Potrivit acesteia din urmă, „suprapunerea de sunet şi imagine oferă meciului amplitudinea şi profunzimea unui film de ficţiune, oferind totodată o dimensiune alegorică a societăţii care, la acel moment, se afla în pragul unei schimbări radicale.” În urma uneia dintre proiecţiile documentarului, unul dintre programatorii de la Chicago Film Festival s-a declarat hipnotizat de filmul lui Porumboiu, iar un spectator de la Jacob Burns Film Center a sintetizat astfel impactul acestui film experimental: „Nu ştiu dacă mi-a plăcut sau nu, cert e că mai vreau să-l văd o dată.”

Capodopera Moromeţii, prezentată anul acesta la Making Waves, în cadrul unui focus dedicat regizorului Stere Gulea, a fost introdusă publicului de către Richard Peña, profesor la Columbia University şi cel care a condus vreme de 25 de ani Film Society of Lincoln Center şi New York Film Festival, bun cunoscător şi susţinător al filmului românesc, vechi şi nou. Potrivit lui Peña, Moromeţii arată limpede că filmele Noului Val nu s-au născut în vid şi că în România există o creaţie şi tradiţie cinematografică solidă, puţin cunoscută însă în SUA, de la care de altfel mulţi regizori contemporani se revendică. La rîndul său, Ed Lachman, celebru operator de film american, care a lucrat la titluri precum Erin Brockovich sau Virgin Suicides şi a colaborat cu regizori ca Larry Clark şi Todd Haynes, a fost profund impresionat de celebrul film al lui Gulea. Lachman, care a văzut aproape toate filmele din programul MAKING WAVES 2014, s-a declarat impresionat nu doar de calitatea impecabilă a imaginii în alb-negru a lui Vivi Drăgan Vasile, ci şi de capacitatea filmului de a anticipa, subtil, ceea ce avea să urmeze din punct de vedere istoric.

În ceea ce priveşte cele două programe speciale cuprinse în festival, acestea au provocat publicul nu doar la discuţii în jurul unor subiecte de foarte mare importanţă pentru libertatea de expresie, aşa cum este înţeleasă în relaţia dintre arte şi politică, ci şi la revizitarea unui capitol important din istoria artei, care a legat Bucureştiul de New York, la jumătatea secolului trecut. În cadrul Creative Freedom through Cinema, program dedicat în acest an drepturilor omului şi comunităţii LGBT din Rusia, binecunoscutul autor şi activist Andrew Solomon a avut cîteva intervenţii livrate atît de articulat şi dintr-o suflare despre experienţa lui în România din această vară, încît a smuls aplauze la scena deschisă. Avînd ca punct de pornire cele două filme ruseşti incluse în program, a căror temă centrală sînt drepturile minorităţilor sexuale, unii dintre americanii din public s-au arătat interesaţi de ce nu există filme cu conţinut LGBT în cinematografia românească.

Evenimentul special dedicat artistei de origine română Hedda Sterne a inclus o fascinantă prezentare susţină de istoricul de artă Radu Stern a perioadei de început a artistei în România şi a contextului general al avangardei româneşti în care ea a activat. Noile lucrări ale lui Sterne, precum şi documentele recent descoperite de criticul de artă Cosmin Năsui, director al Postmodernism Museum din Bucureşti, au fost prezentate pentru prima dată publicului în cadrul acestui eveniment. Năsui a vorbit despre procesul de recuperare a lucrărilor şi documentelor, dar şi despre destinul unui artist român aproape necunoscut în România, dar ale cărui lucrări se regăsesc în colecţiile unor mari muzee din SUA. Publicul participant, printre care s-au aflat reprezentaţi ai Fundaţiei Saul Steinberg (celebrul ilustrator american, căsătorit cu Hedda Sterne), reprezentanţi ai Menil Collection, dar şi nepotul Heddei Sterne, născut în SUA, s-a arătat interesat de planurile de organizare a unei viitoare expoziţii dedicate artistei.

Criticul de film Andrei Rus, cîştigătorul Bursei Alex Leo Şerban, oferită de Making Waves, în parteneriat cu Transilvania International Film Festival, a petrecut două săptămîni la New York, oraş pe care l-a vizitat pentru prima oară şi pe care îl consideră cel mai frumos oraş văzut pînă acum. „Cu ocazia Making Waves, am înțeles că cinefilii din New York așteaptă zilele festivalului ca pe un fel de cadou de Crăciun și că, prin intermediul acestuia, rămîn în contact cu o cinematografie pe care mulți dintre ei o consideră în continuare una dintre cele mai vii ale lumii,” a spus Andrei Rus. „În urma experienței de acolo, dar și a discuțiilor pe care le-am avut la fața locului cu unii dintre cei mai importanți critici și selecționeri americani, veniți la proiecții, consider că Making Waves este vital pentru promovarea cinematografiei române în Statele Unite ale Americii.”

Cea de-a noua ediţie MAKING WAVES a beneficiat, în premieră, de susţinerea celor mai importante asociaţii profesionale din domeniul cinematografiei româneşti, Uniunea Cineaştilor din România şi Centrul Naţional al Cinematografiei. Festivalul a fost posibil cu ajutorul Trust for Mutual Understanding, HBO România, Stefania Magidson - Blue Heron Foundation, ICON Production, Lark Play Development Center şi John Eisner, precum şi a numeroși donatorilor și suținători privaţi. Printre aceştia, se numără Lucian Pintilie, Adrian Ghenie, Şerban Savu, Dan Perjovschi, Marie-France Ionesco, Corneliu Porumboiu, Daiana Voiculescu, Mihai Pop, Marius Bercea, Tim Nădăşan, Radu Jude, Vladimir Tismăneanu, Ovidiu Şandor, Mona Nicoară, Tania Radu, Dan C. Mihăilescu, Anca Fronescu, Anda Onesa, Miruna Coca-Cozma, Marius Stan, Vlad Iftinca, Ana Maria Sandu, Alexander Nanău, Andreea Vălean, Radu Ciorniciuc, Cristian Neagoe, Luiza Vasiliu, Florin şi Svetlana Mihăilescu, Domnica Nasta, Mica Ertegun, Andrei Both, Daniela Codarcea, Andrew Solomon, Eva-Maria Preiswerk și Freundschaftsverein Schweiz-Rumänien, Richard Peña, Uberto Pasolini şi mulţi alţii.