Jazz in Church, ep. 2: Șoapte și zei

Construindu-şi numele şi tradiţia cu răbdare, în ritm de cîte o ediţie pe an în Biserica Luterană din Bucureşti, festivalul Jazz In Church ajunge în aprilie 2015 la a treia manifestare. Specificul acestui demers nu este atît jazzul propriu-zis, cît mai degrabă cel alternativ, altfel spus toată muzica valoroasă, modernă şi aparte creată în jurul noţiunii abstracte de jazz, compusă, rodată, narată şi imaginată prolific de către cei mai grozavi artişti europeni ai timpului nostru.

Noutatea, element propriu jazz-ului, nu lipseşte nici Jazz In Church-ului: festivalul se lărgeşte anul acesta, deschizînd o „sucursală” în Biserica Unitariană din Sfîntu Gheorghe - cel din Covasna, subiect ce merită abordat separat. 

În parcursul din Bucureşti, lung de patru seri - 16, 17, 18 şi 19 aprilie  -  (seri ce, din defilarea de personalităţi care le vor decora sonor, se anunţă fulminante), Jazz In Church ne invită, într-o cadenţă de 2 sau 3 concerte pe seară, la un voiaj cultural unic, jalonat de artişti din 10 ţări, oferindu-ne o experienţă complexă, în care muzica nu este singurul ingredient. 

În luna martie, vă prezentăm într-un serial de patru episoade programul serilor de Jazz In Church 2015, un eveniment marca JAZZ.RO.

Ziua 2: Vineri, 17 aprilie 2015

Nils Petter Molvaer: Şoapta Aurorei Boreale

Ca şi în urmă cu, să zicem, două decenii, prezentarea trompetistului Nils Petter Molvaer (n. 1960)  a fost şi rămîne o provocare. Atunci era senzaţional şi complet necunoscut, acum este ilustru, complet neprevăzut şi la fel de epatant. Altul de fiecare dată, desigur altul în aceste al şaptelea şi al optulea dintre concertele susţinute în România (primele eminamente solo), chiar dacă şi în precedentele ocazii fanii săi au avut deseori şansa să guste momente bune de evoluţie pe cont propriu a artistului. 

NPM, cum singur se alintă prin acronimie, este exponent de rang zero al teribilei şcoli norvegiene de jazz şi muzică improvizată. spunem „şcoală”, dar înţelegem anturaj, ocazii, pepinieră, mediu propice, întrucît Nils Petter este un muzician autodidact, care şi-a descoperit drumul către statutul de astăzi, cel de mare vedetă, prin har, inspiraţie şi muncă, lăsîndu-se sedus de idei novatoare, de adăugarea, în creaţiile sale, a tuturor mijloacelor moderne de a inventa şi reinventa sunete – electronică, remix, loop.   Mai presus de toate sînt însă timbrul inconfundabil al trompetei, care traduce ascultătorilor gîndurile artistului, şi arta sa de compozitor şi aranjor al unei muzici cu totul speciale, derivate, vădit, din peisajul ultramarin natal, dar şi din însoţirea pe toate meridianele cu un nucleu de artişti norvegieni extrem de valoroşi.

Precedentele formule în care Nils Petter şi-a cucerit publicul din România, atît în săli de concert, cît şi în spaţii deschise – vaste, că la Gărâna, sau intime, precum la Bran şi Green Hours – erau, adesea, cele de album, de multe ori presiunea emoţională, dar şi sonoră, ajungînd la paroxism şi reconfigurînd cîte ceva în felul în care publicul urmă să recepteze şi să înţeleagă muzica pentru viitor. Un veritabil proces de convertire a spectatorului în fan, a curiosului în împătimit. Programul proiectat special pentru recitalul de trompetă şi computer-apple în cadrul Jazz în Church 2015 presupune o înclinare mai amplă către introspecţie, o căutare de o altă natură a spiritului ce sălăşluieşte în umbrele aşezămîntului de cult şi se reflectă la îndemnul suflătorului în mintea şi inimile publicului. 
 

Aarset + Rabbia: Duetul Titanilor, dialogul zeilor

Duetul sau Duelul maeştrilor? Vom vedea. Ambii muzicieni sînt capete de afiş ale genului muzical abordat, practicat şi desăvîrşit! Pentru întîia oară împreună pe o scenă românească, bucureşteană, dar nu pentru întîia oară în faţa publicului nostru.

Michele Rabbia (n. 1965), este unul dintre cei mai inventivi artişti torinezi ai generaţiei sale, colaborator al multor nume sonore din Europa şi autor al unor proiecte de percuţie solo probabil unice din punct de vedere sonor, dar şi vizual. Nu este doar un muzician avangardist, un antemergător, un artist care poate găsi sunet înăuntrul oricărui obiect, ci şi un coregraf desăvîrşit al mişcărilor scenice şi un regizor inspirat al spectacolelor sale de percuţie. Vedi Rabbia, poi mori, am putea parafraza, mai ales că înţelesul acestui patronimic e, precum şi în română, acela de turbare. E turbat la figurat, în sensul bun, acest percuţionist de re-nume, acest dezlănţuit instrumentist şi creator. Sceptic înainte, spectatorul este extatic în timpul şi după recitalul lui Michele Rabbia. Pentru motive şi emoţii percepute cu fiecare fibră.

Şi numele Aarset are o sonoritate aparte, care te face curios, asta dacă nu eşti deja unul dintre mulţii fani ai iconicului chitarist norvegian, mare blond, căci atunci ştii ce e aia aarset şi de ce trebuie, dar chiar trebuie să ai discurile, să le asculţi pînă la toceală şi să devii tu însuţi nici mai mult, dar nici mai puţin decît una dintre frazele sale încondeiate din chitară electrică intergalactic acordată, care îţi vorbeşte precum cometa şi îţi cîntă aidoma atomilor de grieg. Spui Eivind Aarset şi te bucuri de muzicalitatea acestui enunţ, care încorporează tot ce e mai aparte, mai straniu, mai seducător şi mai teribil în muzica nordului zilelor noastre. 

Chitaristul Eivind Aarset (n. 1961) a împărţit scena cu Bugge, cu Dhafer, cu NPM sau Fresu, ca să numim doar un procent dintre cei cărora le-a condimentat apariţiile. Meşteşugul său, început în copilărie, cînd îl adula pe Hendrix, a ajuns astăzi la un grad de rafinament şi măiestrie ce nu pot avea drept contrapunere decît subtilitatea muzicii sale. Imposibil de definit sau de clasificat în normele ştiute, aceasta a fost etichetată drept post-rock, nu-jazz, post-Miles! sau fusion de multe şi contrastante genuri, şi ca efect, fireşte, al mijloacelor electronice care augmentează, sufocă, hiperbolizează sau demonizează sunetul chitării. Dar e vorba de mult mai mult: de conceperea şi punerea în practică, la propriu, a unui univers paralel, a unei dimensiuni invizibile, dar audibile, despre ai cărei parametri e clar că nu vom şti precis mai nimic, sînt secretul, harul şi darul lui Eivind.

Pentru cei ce vor să aibă o oarece impresie despre cum va fi acest duo al Maeştrilor există Internet, Iutub Ietcetera. Pentru cei care vor să trăiască, probabil fără şansa de a îl mai putea da uitării, momentul de excepţie, există acest spectacol-premieră, această seară de hipnoză și absolut artistic.  

Paul TUTUNGIU este maestru de ceremonii la www.andante.ro