Indignări, proteste, violenţe
Dilema veche vă propune săptămîna aceasta un dosar despre „indignări, proteste, violenţe”. Egipt, Algeria, Libia pe de o parte; pe de altă parte: Occupy Wall Street, apoi Occupy London, Occupy Deutschland, Occupy... spaţiul public european în general. A fost, într-adevăr, un an fierbinte!
Andrei Pleşu a citit cea mai recentă carte a lui Lucian Boia şi a ajuns la concluzia că Intelectualii spun lucruri trăsnite.
Cum ne ducem cînd ne ducem? Dan C. Mihăilescu îi face un portret regizorului Liviu Ciulei, care ne-a părăsit de curînd.
Aflată în plin elan economic, China încearcă să facă marele salt în schimbarea mentalităţilor. Se cheamă Noul Confucianism, scrie Matei Martin.
Carmen Gavrilă s-a uitat pe furiş la aşii din mîneca lui Ahmadinejad: Poker nuclerar cu Iranul.
Vintilă Mihăilescu analizează în ce constă Confuzia elitelor.
Andrei Gorzo despre "Liceenii": Nesimţit de neprofesionişti.
Pagini de cultură, interviuri, reportaje.
Ne citiţi pe Internet. Citiţi-ne şi pe hîrtie!
De joi, la chioşcurile de ziare, împreună cu Dilemateca.
În Dilemateca nr. 67 puteţi citi:
● Interviu cu scriitorul portughez Rui Zink de Marius Chivu:
„Cum ajunge cineva să îndrăgească cititul este un mister. Dacă am şti atunci am face ca toată lumea să deprindă pasiunea lecturii. Eu am fost norocos pentru că familia mea a fost educată. În cartierul sărac din Lisabona unde am crescut, părinţii mei erau singurii reprezentanţi ai culturii, aşa că aveam cărţi acasă, pe atunci nu aveam televizor, şi cred că am început să citesc pur şi simplu din plictiseală. Copiii se plictisesc şi, spre exemplu, dacă în anticamera cabinetului de stomatologie, în loc de televizor pui cărţi, în cele din urmă ei se vor plictisi, în cele din urmă vor citi şi în cele din urmă magia lecturii se va produce. Pasiunea pentru citit poate începe, aşadar, cu ceva simplu, precum prezenţa cărţilor. Nu poţi citit o carte care nu e acolo.”
● Dosar: „Fac traducerile o literatură? Literatura română tradusă în engleză, franceză, germană şi spaniolă“: „În lume nu există o cerere masivă pentru învăţarea limbii române, aşa încît Institutul Cultural Român îşi concentrează energiile în recuperarea, promovarea şi difuzarea literaturii române clasice şi contemporane în străinătate. În Spania, unde trăiesc mai mult de un milion de români, institutul este foarte activ, iar acest lucru explică – alături, desigur, de valoarea autorilor şi devoţiunea traducătorilor, unii competenţi, alţii doar asidui – faptul că literatura română este atît de prezentă în librăriile noastre.“ ( Ignacio Vidal-Folch, El País)
● Anchetă: cu ce scriitor din istoria literaturii v-ar fi placut sa fi avut o aventura?
● Ion Vianu, Portrete interioare, despre biografia lui C.G. Jung de Deirdre Bair: „Lui Jung, ca altor viitori psihiatri, îi displăcea atingerea trupului pacienţilor. Bair este convingătoare cînd afirmă că vocaţia medicală şi psihiatrică a lui Jung au pornit de la dorinţa de a găsi o explicaţie raţională, pe cît posibil, a fenomenelor spiritiste dar şi a religiei in genere.“
● Avanpremieră Orhan Pamuk, Istanbul, (traducere din limba turcă şi note de Luminiţa Munteanu): „În clipele de fericire – copilăria mea abundă în ele – aveam sentimentul că nu existenţa mea, ci lumea în sine era un loc bun, frumos, plăcut, însorit. O mîncare ce-mi displăcea, un gust dezagreabil, un ac ce mi se-nfigea în deget, momentele în care muşcam furios şipcile unei cuşti de lemn (numită, nu ştiu de ce, «ţarc») în care eram închis când eram mic, ca să nu fug, sau orele de plîns insistent, aşa cum se întâmpla într-una dintre cele mai înspăimântătoare amintiri din copilărie, cînd îmi prinsesem degetul la portiera maşinii unchiului meu (o vizită plină de temeri la un doctor care mi-a făcut radiografie) nu erau învăţăminte privitoare la eul meu, ci la ideea de rău şi suferinţă, de care trebuia să te fereşti. Printre fluxurile şi refluxurile conştiinţei mele, printre tot soiul de fantasme, eram însă copleşit treptat, ca de un simţământ de vinovăţie, de sentimentul că eram eu, că la mijloc se găsea un «eu».“
