Impresionismul francez. Claude Debussy

În 25 martie s-au împlinit 100 ani de la moartea lui Claude Debussy, compozitorul-fanion al impresionismului, primul dintre stilurile muzicale care au înflorit în arealul mai larg al modernismului. Trebuie să fi ascultat măcar o dată Preludiul la după-amiaza unui faun de Claude Debussy, prima lucrare modernă din istoria muzicii, a cărei premieră a avut loc în anul 1894.

Pentru cei care nu știu, termenul de „impresionism” a apărut pentru prima dată în pictură. În decembrie 1873, se deschidea la Paris o expoziție independentă a pictorilor refuzați de Academia Franceză de Arte Frumoase în expozițiile oficiale. Unul dintre tablourile expuse fusese realizat în 1872 de Claude Monet; se intitula Impression – Soleil levant. Numele acestui tablou astăzi celebru a fost preluat pentru a defini un întreg stil, caracterizat prin tușele mai puțin clare, care lasă loc sugestiei, și jocurile de lumini.

Dacă ați avut ocazia să vedeți un tablou de Claude Monet, Pierre Auguste Renoir sau Edouard Manet, și ascultați muzica lui Claude Debussy, veți sesiza cît de înrudite ideatic sînt. Claude Debussy renunță și el la canoanele clasice, la discursul exclusiv tonal, propunînd noi scări muzicale, de origine modală, fiind inspirat de muzicile extra-europene pe care le auzise la una dintre expozițiile mondiale de la Paris. Muzica lui Debussy lasă mult spațiu sugestiei celui care ascultă, se folosește de culori sonore eterate și pline de rafinament.

Claude Debussy a scris multă muzică pentru pian; de aceea, este de înțeles de ce mai mulți pianiști de renume au ales să înregistreze discuri cu muzică de Debussy, lansate recent, special pentru comemorarea compozitorului. Numele acestor pianiști: Daniel Barenboim, Seong Jin Cho, Maurizio Pollini, Menahem Pressler.

Daniel Barenboim

În 19 ianuarie, casa Deutsche Grammophon a lansat la nivel internațional cel mai nou disc al pianistului Daniel Barenboim. Regăsim aici „Suita Stampe”, „Clair de lune” din „Suita bergamască”, „Valsul mai mult decît lent”, o „Elegie” și setul celor 12 preludii din caietul I de Claude Debussy. Daniel Barenboim își impune propria personalitate asupra lucrărilor interpretate: robustă, incisivă, extrovertită.

Maurizio Pollini

O continuare ideatică a albumului lui Barenboim întîlnim pe discul lansat de pianistul Maurizio Pollini în 16 februarie, tot la Deutsche Grammophon: întîlnim aici al doilea set de preludii pentru pian, într-un limbaj cu accente moderniste mai accentuate decît în primul caiet de preludii. Tot pe acest disc, Maurizio Pollini interpretează alături de fiul său, Daniele Pollini, Suita „În alb și negru” pentru două piane. Așa cum remarca și un critic londonez, accentul cade în aceste înregistrări pe precizie și culoare; Pollini, astăzi ajuns la 76 ani (ca și Barenboim, de altfel, care va împlini 76 ani în noiembrie), se dovedește și în interpretarea muzicii lui Debussy unul dintre marii pianiști ai momentului.

Menahem Pressler

În 9 martie, a apărut un alt nou disc al unui pianist care astăzi are 94 ani! Este vorba despre Menahem Pressler, pianistul care a fondat Trio Beaux Arts, un ansamblu legendar cu care a activat timp de șase decenii, dar și pianistul care s-a lansat în anul 1946 grație premiului I obținut la concursul Debussy de la San Francisco. Este primul disc pe care Menahem Pressler îl înregistrează pentru Deutsche Grammophon (se vede că niciodată nu e prea tîrziu pentru un debut); albumul se intitulează „Clair de lune”, preluînd titlul celebrei piese care face parte din Suita Bergamască de Claude Debussy. Avem lucrări de Claude Debussy – evident, Clair de lune, dar și o Arabescă, valsul La plus que lente, o piesă din suita Colțul copiilor, 5 preludii din caietul I. Avem însă și alte lucrări din spațiul francez: două lucrări de Maurice Ravel – Pavana pentru o infantă defunctă și Păsări triste din Suita Oglinzi, dar și de Gabriel Fauré – Barcarola nr.6. Sigur, abilitățile strict tehnice ale unui pianist de 94 ani nu le mai pot concura pe cele ale unui muzician mai tînăr și acest lucru se simte în înregistrare; dar Menahem Pressler este fără îndoială un excelent muzician, iar sensul interpretării sale este foarte aproape de ceea ce, probabil, însuși Claude Debussy și-ar fi dorit.

Seong Jin Cho

Însă pentru mine, marea revelație a fost albumul Debussy semnat de pianistul sud-coreean Seong Jin Cho, apărut tot la casa Deutsche Grammophon pe 17 noiembrie 2017. Seong Jin Cho este cîștigătorul concursului Chopin de la Varșovia din 2015 (concursul se organizează odată la 5 ani), împlinește 24 ani în luna mai și a cîntat deja pe cele mai importante scene ale lumii – în această perioadă îl înlocuiește, de pildă, pe Lang Lang la Filarmonica din Berlin.

Evident, un cîștigător al concursului Chopin de la Varșovia cîntă foarte bine muzica lui Chopin; tocmai de aceea, un album Debussy putea fi o imensă provocare, Debussy solicitînd alte abilități artistice, muzicale și tehnice decît Chopin. Însă Seong Jin Cho a studiat la Paris cu Michel Beroff, și acest lucru a pus o amprentă definitorie asupra modului în care sud-coreeanul știe să abordeze muzica lui Debussy. Culori incredibile, nuanțe de piano eterate, planuri sonore minunat definite, un sens muzical perfect adaptat partiturilor interpretate și multă poezie, chiar și în paginile care solicită vigoare – Seong Jin Cho se dovedește un redutabil interpret al muzicii lui Debussy, un ambasador extraordinar al lui Debussy într-un secol XXI atît de complicat.

Pe disc regăsim cele două Suite „Imagini”, Suita „Colțul copiilor”, „Suita bergamască” și piesa „Insula veselă” – o foarte bună selecție repertorială pentru a-l descoperi pe Debussy, contemporanul nostru.

Toate albumele au fost difuzate la Radio România Muzical și pot fi reascultate oricînd pe site-ul proiectului Discurile anului 2018. 

Albumele sînt disponibile în România în magazinele de specialitate și pot fi comandate pe www.emag.ro.

Cristina Comandaşu este critic muzical.