Hopurile Galei Hop

Vremea frumoasă de la începutul lui septembrie a făcut concurenţă serioasă Galei Tînărului Actor HOP. Mangalia, marea, soarele, nisipul, scoicile, raţele, peştele şi fraţii lui din adîncuri gătiţi în diferite feluri (mai bine şi cu mai multă amabilitate la prietenii bulgari) au desfătat turiştii în ultimele zile de vacanţă. Păcat că nu se poate spune acelaşi lucru şi despre prestaţia actoricească de la Gală.

Pentru cine nu ştie, Gala Hop este un concurs pentru tinerii actori aflaţi în primii cinci ani de la terminarea studiilor. Competiţia are două secţiuni – individual, cu două probe, impusă şi la alegere – şi de grup. De ani de zile (dacă nu cumva dintotdeauna, dar nu vreau să risc o afirmaţie neverificată), textul de la proba impusă  – un performance pe care candidaţii trebuie să îl facă pe un text ales de organizatorii Galei – este nedramatic, ceea ce ar trebui, probabil, să le pună în valoare capacitatea de improvizaţie şi cea de contextualiza o situaţie. Anul acesta, textul impus a fost alcătuit din primele cinci capitole ale romanului Cartea Milionarului de Ştefan Bănulescu. Textul conţine cîteva personaje bizare care se încheagă lent din poveştile altora. Prin urmare, ar fi fost cîte ceva de jucat. Problema este că principala calitate evidenţiată la candidaţi a fost cea de dramaturg, ei fiind obligaţi să dramatizeze textul pentru a face din el un performance. Ideile au fost variate: absenţa totală a textului în favoarea mimării personajului principal (Alexandru Petrila – noroc că nu a intrat primul în concurs,  altfel publicul n-ar mai fi putu recunoaşte personajul din poveştile candidaţilor anteriori), rezumarea ostentativ seacă, dar inteligentă şi cu umor, a fiecărui capitol (Bianca Ioan – Premiul Timică, oferit de Asociaţia Master Class), transpunerea în variantă de music-hall (Andreea Moustache – Premiul special al juriului Sică Alexandrescu) sau folosirea ingenioasă a textului ca pretext pentru o dizertaţie asupra hibelor naţionale (Andrei - George Gherghe – Premiul pentru cel mai bun actor). Deci ceva variante s-au găsit.

Din păcate, proba la alegere s-a dovedit mai dificilă decît impusa. Texte fade, care au dezavantajat candidaţii, slab jucate sau fără idei, multe opţiuni pentru jocul alb (sau poate era acolo un intimism care nu a mai ajuns pînă în sală), unele axate exclusiv pe distrarea publicului, fără vreo valenţă actoricească (deşi Gala se cheamă „a tînărului actor”, nu a „tînărului entertainer”). Şi aici apare o altă problemă. Tînărul actor (nu generalizez, dar remarc, din nefericire, amploarea fenomenului) crede, probabil, că interacţiunea cu publicul e o mare dovadă de curaj, iar dacă publicul în cauză e juriul care trebuie să îi aprecieze prestaţia, s-ar putea vorbi chiar şi de eroism. Aşa se face că mai mulţi candidaţi au jucat exclusiv pentru membrii juriului pe care au încercat pînă la exasperare să îi aducă pe scenă (şi dacă n-a mers cu unul, au fost luaţi toţi pe rînd, poate, poate...), le-a căşunat pe cîte un jurat căruia i-au recitat întreg monologul de la un metru distanţă (lăsînd jumătate din spectatori să se uite la posteriorul candidatului, căci juriul era plasat în mijlocul sălii), i-au şters nasul cu înverşunare şi repetiţie etc. Să mai zic că nu e nici o bravadă, ba chiar nici o scofală să joci cu publicul, nu e rău, dar nici bine, iar dacă participi la un concurs de actorie, asta arată în cel mai bun caz că ştii să improvizezi şi în cel mai rău caz că n-ai nici un haz? Să mai zic că jocul la juriu e pe muchie de cuţit cu circumstanţe agravante din start? Un actor e actor pentru toţi spectatorii din acea sală, nu doar pentru cei cinci chemaţi să „îl judece” (şi care îl pot taxa pentru încercarea de „mituire”), iar a „trage” la juriu e şi nepoliticos, şi neprofesionist pentru că laşi jumătate de sală să se uite la spatele tău 15 minute (pentru candidaţi: jumătatea de sală pe care aţi lăsat-o în spate era alcătuită din jurnalişti şi directori de teatre, plus fotograful Galei). Dovada că proba de foc a fost cea la alegere şi nu mult hulita impusă e faptul că la prima a impresionat o singură actriţă, Diana Croitoru, cea care a şi obţinut marele premiu (ceilalţi premianţi au fost apreciaţi pentru monologul impus). Diana Croitoru a ştiut în primul rînd să-şi aleagă textul – „Versiunea Martei” după Karel Čapek, să-i desfacă şi refacă sensurile, să „îngraşe” personajul, să scoată umor din dramă şi să-l dozeze cu măsură. O alegere inteligentă, performată corect, i-a adus tinerei actriţe două premii, pe cel mare şi premiul Yorik.

Nici la secţiunea grup situaţia nu a fost mai roz. „The (H)eden Garden” a ieşit cîştigător, dar reprezentaţia a fost sensibil mai slabă decît la Tg. Mureş, acolo unde a cîştigat concursul de Practică Teatrală în Regiunile de Centru şi Nord-Vest, organizat de Teatrul 74. Tinerii actori au învăţat, sper, cîte ceva din experienţa mangaliotă. De exemplu, că un element esenţial de scenografie care ajută la revelarea sensului poveştii (şi al titlului) nu poate lipsi din decor, indiferent de datele tehnice ale scenei (se poate improviza orice, asta e una din regulile teatrului). În plus, adaptarea jocului actoricesc la dimensiunile sălii este absolut necesară. „The (H)eden Garden” a cîştigat competiţia cu trei spectacole slabe, nu însă şi pe cea cu sine însuşi. Sper că a căpătat, în schimb, experienţă.

Concursul a scos la iveală deficienţe de tehnică actoricească, nescuzabile la actori cu studiile terminate: voce nelucrată (dar folosită cu fundal muzical la volum maxim!), necunoaşterea şi prin urmare, necoregrafierea propriului corp (eterna întrebare „ce facem cu mîinile?”), incapacitatea de a alege un text bun, inclusiv de a găsi textul care să îi pună în valoare, probleme de contextualizare a situaţiei scenice, şarja la public folosită oricum, oricît şi cu orice (non)sens.

Ediţia din acest an a Galei Hop a fost cel mult mediocră, dar de aici nu se poate trage nici o concluzie. Şcoli de tradiţie precum UNATC nu au participat la concurs şi asta din cauză că Gala nu este suficient de atractivă pentru tinerii actorii. De aici, mingea intră pe terenul UNITER-ului care ar trebui să gîndească o reformă serioasă a acestei competiţii astfel încît să devină un „hop” important de trecut. Reforma ar trebui începută de la structura concursului şi terminată cu ceea ce oferă ca recompensă. Rareori cîştigătorii obţin un rol sau un job datorită Galei. Sigur, cercul e vicios: candidaţi neinteresanţi – directori de teatre/ regizori neinteresaţi, dar el trebuie rupt şi asta numai UNITER-ul, păstorul Galei, o poate face.

Cîştigătorii îşi vor prezenta perfomance-urile sîmbătă, 10 septembrie, în Piaţa Festivalului George Enescu, în cadrul Zilelor TVR Cultural.

Energiile lui Florin Fieroiu 

De cîţiva ani, coregraful Florin Fieroiu susţine la Gala Hop ateliere de dans pentru candidaţi. Iniţiativa este mai mult decît inspirată avînd în vedere problema serioasă cu care se confruntă tînărul actor, şi anume că nu prea ştie ce să facă pe scenă, dacă nu cu întregul corp, măcar cu unele părţi ale sale. Fieroiu îi învaţă pe actori să-şi energizeze corpul, să îl descopere, să îi urmărească energia, apoi să simtă spaţiul, pe ceilalţi, să primească şi să ofere informaţie, să îşi armonizeze corpul în raport cu spaţiul şi cu alte corpuri. Indicaţiile sînt scurte, clare, dar au fluenţa unei poveşti, obligă la golirea minţii şi ascuţirea simţurilor pentru ca imediat după asta să ceară gînd, idee, şi iar minte goală şi simţuri treze, şi iar acţiune şi reacţie. Uneori, lucrurile ies minunat, alteori nu iese nimic sau apar greşeli, dar lecţia lui Fieroiu e că singurul instrument pe care îl are actorul – corpul său – „cîntă” numai dacă ştii să „cînţi” la el. Iar pentru asta trebuie să îl asculţi şi să îl stăpîneşti.

Premiile Galei Tînărului Actor HOP – Mangalia, 31 august – 3 septembrie

Marele premiu al Galei Tînărului Actor HOP „Ştefan Iordache” – Diana Croitoru, care a interpretat „Versiunea Martei” după Karel Čapek.
Premiul pentru cea mai bună actriţă, secţiunea individual – Ştefania  Dumitru, care a interpretat „Paricidul” după Ion Sava
Premiul pentru cel mai bun actor, secţiunea individual – Andrei- George Gherghe, care a interpretat „Preşul” de Ion Băieşu
Premiul pentru cel mai bun spectacol – secţiunea grup – „The H(eden) Garden”, scenariu de Alexandra Pîzgu, regia: Medeea Iancu, cu: Florin Vasile Călbăjos, George Dometi, Fulvia Mǎdǎlina Folosea, Alexandra Odoroagă, Vlad Nemeş şi Ioana Livia Predescu
Premiul special al juriului „Sică Alexandrescu” – Andreea Moustache  care a interpretat „Pămîntul” după „Moromeţii” de Marin Preda

Premii acordate în cadrul Galei Tînărului Actor:
Premiul Yorik oferit de către revista Yorik – Diana Croitoru
Premiul Timică oferit de Asociaţia Master Class  – Bianca Ioan, care a interpretat „Un an bisect” de Walter Ben Har.

Premiul Publicului:
-    secţiunea individual:
Cea mai bună actriţă: Bianca Ioana
Cel mai bun actor: Andrei-George Gherghe
-    secţiunea grup:
„Hamlet...eu sînt?!” după „I am Hamlet” de Richard James, cu: Radu Homiceanu şi Radu Horghidan

Foto: Maria Ştefănescu

Oana Stoica este jurnalist şi critic de teatru.