Gol în cadă, pe marginea abisului
Cum îi faci pe critici să te citească – în noianul de cărţi apărute în fiecare zi ? Scrii un manifest dur despre moartea literaturii, a criticii şi a lecturii, garnisit cu exemple clare şi distincte şi apoi explici pe înţelesul tuturor ce se mai poate face în peisajul literar post-apocaliptic.
Aşa a procedat scriitorul englez Lars Iyer, autorul a două romane deja traduse cam peste tot (o dată cu manifestul cu pricina, intitulat „Gol în cadă, pe marginea abisului"). Eu l-am citit în spaniolă, pe http://www.fronterad.com (unde aveţi link şi pentru varianta în engleză) şi m-a interesat pînă la capăt, cînd face un elogiu al romanului lui Roberto Bolaño, Detectivii sălbatici şi dă sfaturi din subterana-grota-canalul literar în care ne aflăm, după el, cu toţii! Sfaturile lui retorice sună cam aşa: folosiţi, în scris, simplitatea totală, chiar aliterară (căci jocul literar s-a terminat, n-a mai rămas nimic din el, iar „Literatura nu mai e altceva decît Marea Dispărută“); rezistaţi în faţa operelor maeştrilor, oricare ar fi ei, (admiraţia nefiind altceva decît „necrofilie liteară“, iar mediul literar de după Literatură nemaisuportînd decît „viaţa ca farsă“); în fine, fiţi conştienţi de propria impostură! Lars Iyer, discipol al lui Blanchot şi profesor în Newcastle upon Tyne le respectă, cel puţin în manifestul său literar, pe toate.
(S.S.)
