Franța și Japonia - două clișee în schimbare
Franța este țara aceea din Europa care ține cu dinții de subvenții agricole mari de la UE, cu fermieri mulți și nervoși și cu agricultură importantă. În mare, clișeul rămîne valabil, doar că lucrurile se schimbă rapid. Time dedică un cover story modului în care se schimbă agricultura franceză: How to Save Rural France. Cu multe exemple de oameni care renunță la cultivat sau vînd terenul și se concentrează pe turism rural și vîndut de produse ecologice direct consumatorilor. De reținut și învățat minte.
Ceva mai departe, Japonia este țara aceea a inovației și tehnologiei, cu corporații gigant susținute de stat care acum vreo treizeci de ani băgau în sperieți concurența. Cam cum este China acum. Aveam în facultate un profesor de economie care era obsedat de modelul japonez și îl considera mai presus de toate, indiscurabil și imbatabil. Conglomeratele japoneze, dezvoltate în jurul unei bănci de investiții și cu investițiile orientate de superbirocrația care controlează exporturilor, vor pune pe burtă competitorii americani; SUA cade, Japonia crește, ăsta e destinul istoric -omul știa doar placa asta. Peste doar cîteva luni de la acel curs, criza plecată din imobiliare și suprainvestiții orientate prost de birocrație a pus economia japoneză pe butuci și niponii au intrat în ”deceniul pierdut”.
Acum la modă este China, acum chinezii distrug tot în cale și sînt de neoprit. Se va fuma și moda cu chinezii curînd.
Revenind la Japonia, tot Time publică un foarte bun articol despre ce e în neregulă cu Japonia: A Clouded Outlook. Pe scurt, în neregulă sînt conglomeratele japoneze, dirijate și susținute de birocrație care tot în mașini și electronice încearcă să investească, doar că nu mai merge. Adică exact ce ridicase Japonia devine acum piedică în calea schimbării.
