Filmele porno din ochii mei

(articol apărut în Dilema veche nr. 522 / 2003)

Intro: La prima vedere lucrurile sînt clare - ce poate fi mai simplu decît întrebarea "Cum vede o femeie pornografia?"... Răspunsul mi s-a formulat automat, practic fără ezitare, în minte: "Prin ochii bărbaţilor, evident! (de la cine altcineva ar putea auzi prima dată de aşa ceva?!)". Imediat însă, ca într-o grădină a gîndurilor ce se bifurcă, m-am trezit într-un păienjeniş de nedumeriri: ce va să zică "o femeie"? de unde vine ea (background social/ cultural)? ce educaţie a primit? e reprezentativă opinia ei? dar argumentaţia? ş.a. Cum lămurirea unor asemenea aspecte nu mi-ar mai fi lăsat timp (spaţiu?) să ating subiectul, am pornit de la premisa că femeia în chestiune sînt eu şi am decis să ignor complet problema reprezentativităţii. Cîteva precizări se impun, quand même.

Tatonări: Pornografia (ca noţiune!) mi-a fost complet necunoscută pînă la vîrsta de 10 ani. Justificări pentru această lacună educaţională majoră sînt destule - de la contextul istoric (anii '80) pînă la familia şi mediul în care am crescut, unde cea mai injurioasă expresie ce putea fi auzită era "du-te dracului!" (cînd se enerva, tata înjura în ruseşte, dar asta am aflat mult mai tîrziu), iar sexul sub orice formă/ reprezentare era subiect tabu. Gimnaziul a umplut însă rapid golurile din cunoştinţele mele. Aici am văzut primele fotografii "indecente" şi am învăţat tot soiul de cuvinte "urîte" (caracterizarea le aparţine, evident, părinţilor revoltaţi la auzul lor) a căror semnificaţie am desluşit-o treptat şi pe ascuns. De aici pînă la pornografie nu mai era decît un pas, mediat eficient de acea minune prezentă în toate casele - televizorul. Acesta, în mult mai mare măsură decît cărţile groase şi cu titluri antipatice (gen Sexualitatea normală şi patologică) de găsit prin bibliotecile de acasă, mi-a arătat cu lux de amănunte cam ce fac doi (3? 4? etc.) oameni de unii singuri sau cu public în dormitoare, ganguri, pe holuri, în mijlocul naturii... mă rog, pe unde apucă. Întrebarea la care nu s-a prea priceput să-mi răspundă a fost "DE CE?", dar ce rost au astfel de subtilităţi pentru o adolescentă în devenire? E adevărat, cărţile şi revistele citite în acea perioadă erau la graniţa domeniului, ţinînd mai curînd de latura sa soft, grand-public, decît de the real thing; filmele (seria Emmanuelle et co.), de asemenea. M-a marcat însă Ultimul tango la Paris văzut la 12 ani, într-o noapte, de una singură; alături de Mantissa lui John Fowles, citită doi ani mai tîrziu, l-aş pune în capul unei liste de "blestemăţii" care mi-au modelat imaginarul erotic adolescentin - nu că m-aş mîndri cu asta (filmul nu l-aş revedea pentru nimic în lume)!

Toate acestea nu sînt decît paranteze, rătăciri ce m-au apropiat de neclaritatea fundamentală în care m-a aruncat subiectul:

"What's your definition of dirty, baby, what do you consider pornography?" O noţiune atît de vagă & laxă, încît ies din impas doar prin decizia de a alege o definiţie care să-mi fie pe plac; convin astfel, în răspăr faţă de dicţionarul care îmi spune "scriere, desen, fotografie sau gravură obscenă", să numesc pornografie un material (scris/desenat/filmat etc.) care îmi prezintă sexul per se, direct şi explicit, fără să pretindă că vrea să-mi spună altceva prin asta. Şi întrucît literatura de acest tip nu m-a pasionat, iar gravuri, desene, picturi, fotografii de gen n-am prea întîlnit, o să mă refer la filme. Luînd de bună definiţia de mai sus:

a) mă plictisesc de moarte. Ce poate fi interesant, cît să mă ţină în faţa ecranului, la nişte oameni careşi-o pun şi-atît? Mai ales că nu sînt tocmai frumoşi şi gem non-stop. În cazul cînd există şi un simulacru de poveste însăilată între secvenţele respective, plictisul devine insuportabil - Umberto Eco scria că un film porno e acela în care personajelor le ia mai mult timp decît ar vrea spectatorul să ajungă dintr-un loc în altul. Să trecem şi peste calităţile "cinematografice" (imagine, încadraturi, joc) şi să zicem că aleg să mă uit la Sex (un fel de "Am vrut şi eu să mi-o pun, dar în lipsă de altceva... măcar să privesc").

b) mă enervez/ revolt. Dacă sexul e acea mecanică rece punctată de icnete ce vor să exprime Plăcerea şi de indicaţii, nu pot să-mi imaginez de ce m-ar interesa. Oamenii nu dau impresia că se bucură cu adevărat de ceea ce fac, par mai curînd simpli muncitori la lucru, ale căror reacţii (i.e. orgasme) sînt predeterminate, imperative, nu naturale/ reale. Ca să nu mai amintesc că totul se desfăşoară în viteză; iar sexul ca job & sport de performanţă e pentru mine un turn-off destul de eficient. Plus că femeia e în filmele porno un simplu obiect la dispoziţia bărbaţilor, dispozitiv generator de satisfacţie sexuală, indiferent ce-o fi aia. Şi, pe deasupra, pare mulţumită de asta! Nu face decît să treacă de la un mascul la altul; sau de la o poziţie la alta. Mesajul e scurt şi clar - "I'm horny, horny, horny...". Am întîlnit uneori şi scene lesbiene, tot cu funcţia de "încîntare"/excitare vizuală a bărbatului. Oricît de străină de -isme aş fi, viziunea asta asupra genului din care fac parte mi-a provocat singurele puseuri feministe de care îmi amintesc. Există şi lucruri încîntătoare, trebuie să recunosc, dar acelea ţin - în ce am văzut eu, măcar - de umorul involuntar...

c) cum să nu mă amuz la una din ultimele producţii româneşti de gen, P. Stars, care utilizează formula filmului (porno, evident) în film şi încearcă o linie narativă, prezentînd seria de pauze de filmare în care "actorii" nu stau degeaba! Mai ales că toate replicile, de la prima, rostită de doi dintre actori coborînd din decapotabilă - roşie, bineînţeles - ("Locaţia e super. Dacă şi fetele...") pînă la clasice ("Bagă-mi-o!" "Vreau să te... " etc.) şi un înduioşător "Îi supeeeer!" sînt spuse în molcomul grai ardelenesc.

Dincolo de nemulţumirile şi nedumeririle personale cu privire la rostul pornografiei (există şi oameni pentru care "funcţionează", cu atît mai rău pentru mine), trebuie spus că mi se pare o îndeletnicire infinit mai onestă decît demersul anumitor cineaste contemporane ca franţuzoaicele Claire Denis, Catherine Breillat, Virginie Despentes & Coralie Trinh Thi (aceasta din urmă, de atfel, actriţă porno), care nu se mulţumesc cu scenele de sex, ci introduc şi morale dubioase în spatele acestora. Mi-a rămas în minte replica unui spectator (dintre foarte mulţii) dezamăgit la ieşirea de la oribilul Baise-moi (deschiderea festivalului DaKino, ediţia "99 dacă nu mă înşel): "Şi cînd te gîndeşti că am ratat o super partidă de sex pentru porcăria asta!..."

Outro: La urma urmei există destule lucruri mult mai nocive şi urîte decît pornografia pe lumea asta - foametea, Meg Ryan, războiul, filmele lui Oliver Stone şi Ken Loach, gîndacii roşii, latexul u.s.w.

N.B. M-am referit pe tot parcursul textului la producţiile hetero-; cum vede "o femeie" pornografia gay e o cu totul altă poveste...