Extinderea domeniului luptei
Aveam pe vremuri un coleg de clasă ceva mai talentat decît mine. Deşi a obţinut diploma de inginer agronom, a ajuns romancier faimos. După ce a fost, rînd pe rînd, şomer, divorţat, depresiv, pacient psiho şi chiar poet. Eu am ajuns doar microbist, dar asta este o cu totul altă discuţie, căci nu-mi propun aici să vă încînt cu fineţuri psihologice şi nici n-am ambiţia să smulg aplauze pentru subtilitatea şi umorul meu. Există editorialişti rasaţi pentru asta, cum ar fi Cătălin Tolontan de la GSP, Mircea M. Ionescu de la SportVox sau Dan Nicolaie de la Bursa. Nu mă voi număra printre aceştia.
Prefer să mă uit cu jind pe tabloul Mondialului african:
Coreea de Sud – Uruguay
SUA – Ghana
Germania – Anglia
Mexic – Argentina
Olanda – Slovacia
Brazilia – Chile
Paraguay – Japonia
Spania – Portugalia
şi să adulmec în tihnă splendidele finale ce abia încep să se-ntrevadă.
Cum tocmai am trecut de faza grupelor şi coborîm abrupt în infern, pe panta meciurilor eliminatorii, aş reveni la colegul cel talentat (fostul inginer) care, în studenţie, înjghebase o teorie savuroasă despre extinderea domeniului luptei. Citez din memorie:
Unii fac dragoste în fiecare zi; alţii de cinci-şase ori într-o viaţă, sau niciodată. Unii fac dragoste cu zeci de femei; alţii cu nici una. E ceea ce se cheamă legea pieţei. Într-un sistem de campionat, în care fiecare echipă joacă un meci împotriva tuturor celorlalte formaţii din aceeaşi grupă, toţi cei puternici izbutesc, mai mult sau mai puţin, să-şi găsească un loc în optimi. Într-un sistem al eliminărilor directe, haotic şi primitiv, în care adulterul (sau, dacă vreţi, tăvăleala pe viaţă şi pe moarte) este permisiv, ba chiar premeditat, toţi reuşesc, de bine de rău, să-şi găsească o aventură de-o noapte. Într-un campionat mondial sută la sută liberal, unii au o evoluţie fabuloasă, aproape ero(t)ică, în vreme ce alţii sunt condamnaţi la uitare şi supuşi oprobriului public.
Oricum, confuzia şi agitaţia sînt enorme.
******
Brazilia – Portugalia 0-0
Spania – Chile 2-1
Claudiu Bolozan este jurnalist sportiv. De ceva vreme, are şi blog. Îl găsiţi la vivir para contarla
