Dezbateri dîmbovițene
Eşti obosit după o zi grea. Te aşezi cu un ceai la televizor, iei telecomanda şi zapezi în căutarea unor ştiri de ultimă oră, a unui film bun, sau a unui divertisment uşor. Spectacolul de care dai mai peste tot e cam acelaşi: dezbateri.
Dezbateri despre de toate, cu moderatori volubili, cînd băncoşi, cînd nervoşi şi cu invitaţi de toate culorile politice şi profesionale, incluzînd cîteva echipe de ”experţi”, mereu aceiaşi, seară de seară. S-a inventat chiar şi dezbaterea-monolog, în care un personaj ”haios” şi încîntat de sine are aerul că vorbeşte cu telespectatorii, dar perorează de fapt dinaintea propriei statui, dăscălind şi porcăind pe toată lumea, oficiind suveran dintr-un cer inaccesibil muritorilor de rînd, batjocorind tot ce nu-l confirmă, vădit plictisit că trebuie să se producă dinaintea unei populaţii majoritar imbecile.
Aşadar, dezbateri. Pe cutare post, ai parte, ore întregi, de cafturi verbale între un ”rege al manelelor”, soţia sa sinucigaşă şi amanta sa demnă. Berbantul, simultan viril şi lăcrămos, ţine lungi tirade ”de suflet”, moderatorii îl stimulează regizoral, muzicienii din platou rîd, iar din cînd în cînd ies în prim plan cîteva domnişoare languroase, cu buze apocaliptice, care dau din fund nărăvaş, sacrificîndu-se generos pe altarul artei. Pe alt post, dezbaterea e ceva mai dură: un bogătaş rrom din provincie stă imperial între ”actuala” şi ”fosta”, asistînd la păruiala lor crîncenă. Se dau secvenţe din comunitatea de baştină a donjuanului, iritată de ingerinţa unei românce minoritare în ”treburile interne” ale tribului. Gîlceava e asezonată cu mici episoade muzicale dedicate ”actualei”, în timp ce marele bărbat aruncă cu bancnote grase spre ”interpreţi”. Dar astea sunt doar emisiuni de ”divertisment”. Există şi dezbateri ”serioase”. De pildă o amplă masă rotundă săptămînală despre ”problematica” meteo. Tu nu vrei decît să ştii dacă mîine plouă şi care va fi temperatura. Dar asta e o atitudine de diletant. Realizatorii dezbaterii vor să te transforme în specialist. În studiou, sunt invitaţi, prin urmare, reprezentanţi riguroşi ai prognozei, care ”analizează”, înconjuraţi de hărţi, ”situaţiunea”.
Nu te alegi cu cine ştie ce informaţii, dar adormi, respectuos, în fotoliu, ca un intrus într-o şedinţă academică.
La ore mai tîrzii, dai peste ample exerciţii de hermeneutică astrologică, sau peste nesfîrşite incursiuni în universul strămoşilor noştri daci. Dar ce spun ”ai noştri”? E vorba de strămoşii întregii planete, profesorii de latină ai romanilor, inventatorii scrisului şi ai paleoastronauticii.
De neratat sunt dezbaterile culinare, cu demonstraţii practice, supravegheate cu o sîngeroasă competenţă de cîţiva adevăraţi academicieni ai gustului, fericiţi să-i aducă pe concurenţi (mai ales pe concurente) în pragul lacrimilor. Simetric, ni se oferă laborioase consultaţii medicale, pentru combaterea exceselor gastronomice cu care ne ispitesc bucătarii TV.
Evident, pe primul loc sunt dezbaterile politice. În doi, în trei, în cîte cîţi vrei…Cuvinte grele, atacuri la baionetă, fente de cartier, ”obiectivităţi” de paradă. Moderatorii fac glumiţe sau se burzuluiesc, invitaţii vorbesc în devălmăşie, nimeni n-are îndoieli, nimeni nu greşeşte, nimeni nu ascultă. Dezbateri fără dialog, ping-pong de vorbe fără comunicare. Deunăzi, am asistat obosit la o ”dezbatere”, în care o doamnă ireductibil partinică cerea ”colegilor” un schimb ”constructiv” de idei, în vreme ce un partener de coaliţie (ministeriabil chiar, din cîte am auzit) îşi beştelea interlocutorii cu ”aroganţe” de gang, izvorîte dintr-o suficienţă indemolabilă. E uimitor să vezi cum se vorbeşte astăzi în politică! Unii spun că şi în această privinţă (ca în toate) vinovat e Traian Băsescu. Şi e drept, în materie de limbaj, fostul preşedinte n-a fost chiar fată mare. Dar ce discipoli sîrguincioşi! Ce emulaţie s-a născut în jurul ”maestrului”! Ce de imitatori fioroşi sau rîncezi au proliferat în umbra Cotrocenilor! Mă întreb, uneori, cum vor arăta urmaşii noştri, crescuţi cu ochii pe dezbaterile de azi, ai căror protagonişti folosesc limba română ca pe o bîtă.
În orice caz, de vorbit, vorbim. Oferta de tacla a televiziunilor noastre este torenţială. Te uiţi şi cîştigi! Te uiţi şi amuţeşti! Te uiţi!
Articol apărut pe
.
