Despre Chopin, cu pianistul Daniil Trifonov

A fost una dintre cele mai așteptate vedete ale ediției de anul acesta a Festivalului Enescu: pianistul rus de 26 ani Daniil Trifonov. Era de așteptat: nu doar că a cîștigat concursuri prestigioase pentru competiţiile „Ceaikovski” de la Moscova și „Arthur Rubinstein” de la Tel Aviv, dar Martha Argerich, una dintre marile pianiste ale timpurilor noastre,  a spus el despre că „nu a ascultat niciodată ceva asemănător, că are totul și încă mai mult”.

Odată terminat Festivalul Enescu, nu mai rămînem decît cu amintirea unui concert – iar amintirea se estompează în cele din urmă. Ne rămîn la îndemînă în România discurile înregistrate de cei pe care i-am admirat; iar în 6 octombrie, Daniil Trifonov și-a lansat un nou album, al patrulea pentru casa Deutsche Grammophon, difuzat de Radio România Muzical în două episoade, pe 16 și 23 octombrie (în reluare pe 22 și 30 octombrie) sau posibil de ascultat oricînd pe site-ul proiectului „Discurile anului 2017”.

Chopin Evocations se intitulează acest așteptat album al pianistului rus; dacă ne amintim, Chopin a fost și bisul pe care Trifonov l-a oferit la București, în cadrul concertului susținut în cadrul Festivalului George Enescu. „Fantezia-impromptu op. 66” o găsim și pe acest disc, alături de alte lucrări de Chopin, și, iată o perspectivă foarte interesantă, lucrări inspirate de Chopin. Pentru că dacă lucrări de Chopin, sigur, au apărut pe atîtea alte discuri, „Nocturna” de Samuel Barber sau „Variațiunile” lui Federico Mompou pe o temă de Chopin sînt apariții exotice în programele de recital sau în discografia contemporană.

Sigur, coloana vertebrală a albumului Chopin Evocations este reprezentată de cele două concerte pentru pian și orchestră de Frédéric Chopin: sigur, ne interesează cum interpretează Trifonov aceste concerte, dar și noua haină orchestrală în care sînt îmbrăcate aceste concerte – în premieră mondială, aceste două concerte sînt prezentate în aranjamentul orchestral semnat de Mihail Pletniov, cel care și dirijează Orchestra de Cameră Mahler cu care s-a realizat înregistrarea (în paranteză fie spus, Mihail Pletniov și Orchestra de Cameră Mahler au fost, și ei, invitații Festivalului Enescu 2017). Pletniov propune o viziune camerală asupra acestor două concerte, prilej pentru Daniil Trifonov de a-și expune o interpretare pe care aș numi-o romantică asupra acestor două celebre opusuri. Trifonov este cu siguranță o personalitate ieșită din comun, introvertit, dar și cu o sensibilitate aparte pentru care găsește forme deosebite de exprimare. De exemplu, în partea a doua a „Concertului nr. 2” creează momente de un diafan care-ți taie respirația; „Concertul nr. 1” beneficiază de o viziune foarte evocativă, într-un tempo cu intenție cîntat mai lent în toate cele trei părți ale concertului. Ca termen de comparație, Trifonov cîntă „Concertul nr. 1” cu şase minute mai lent decît Martha Argerich, accentuînd poate prea mult, în opinia mea, latura depresivă a acestui concert. Sigur, este o opțiune interpretativă, în care putem admira, ca și în „Concertul nr. 2”, de altfel, tușeul de mare calitate al pianistului.

Ce alte lucrări de Chopin putem asculta pe acest album? „Variațiunile op. 2” pe o temă de Mozart, „Rondo op. 73” pentru două piane (interpretat alături de profesorul său de la Institutul din Cleveland, Serghei Babayan) și „Fantezia-impromptu op. 66”  deja amintită. Dintre toate, cel mai bun echilibru stilistic mi se pare că-l are „Rondo op. 73”: lirism, dar și tensiune, forță, viață.

Ideea de a alătura lucrări de Chopin cu lucrări inspirate de Chopin e ieșită din comun: de la „Chopin” din „Suita Carnaval op. 9” de Robert Schumann, „Studiul op. 73” de Edvard Grieg, intitulat „Omagiu lui Chopin”, la „Un poco din Chopin op.72” de Ceaikovski, „Nocturna op. 33” de Samuel Barber și „Variațiunile” spaniolului Federico Mompou (1893-1987) pe o temă din „Preludiul op. 28 nr. 7” de Chopin. Diferite viziuni asupra acestui mare compozitor și pianist care a fost Frédéric Chopin, în lucrări de facturi foarte diferite, avînd însă în comun tendința lui Trifonov de a exacerba caracteristicile muzicilor interpretative: ce e rar, e foarte rar și depresiv, ce e repede, e foarte repede.

Cu certitudine, Daniil Trifonov din înregistrarea Rapsodiei pe o temă de Paganini, disc semnat în 2015, alături de Orchestra Simfonică din Philadelphia, condusă de Yannick Nezet Seguin, este foarte diferit de Daniil Trifonov din acest album Chopin. În comun avem sunetul extrem de frumos al pianistului. E o problemă de gust să alegi ce-ți place mai mult și despre gusturi nu se discută...

În România, albumul Chopin evocations poate fi comandat online. 

Cristina Comandașu este critic muzical.