Dăruitorii de la Muzeele Minovici
- interviu cu Georgiana POGONARU, preşedinta Asociaţiei „Prietenii Muzeelor Minovici” -
Pe 27 noiembrie va avea loc la Ateneu un important eveniment cultural. Asociaţia „Prietenii Muzeelor Minovici” este organizatorul principal al acestuia. În calitate de preşedintă a Asociaţiei, vă rugăm să ne daţi cîteva amănunte.
Este cu adevărat un eveniment cultural de primă mărime. Elisabeth Leonskaja, supranumită “Regina pianului”, va susţine la Bucureşti un concert special. Leonskaja este o artistă foarte cunoscută pe plan internaţional, cu recitaluri pe marile scene ale lumii, cu distincţii şi premii prestigioase precum Crucea de Onoare a Austriei pentru Știinţă şi Artă, clasa întîi, cea mai înaltă distincţie de acest tip din Austria. Recitalul Leonskaja va conţine un program special, interpretat mai rar - este vorba de Sonatele pentru pian 19, 20 şi 21 de Franz Schubert. Cunoscătorii, cu siguranţă cititorii Dilemei vechi, ştiu că este vorba de un regal... Dar recitalul din 27 noiembrie nu este doar un eveniment cultural important, ci este şi expresia unui gest de mare generozitate a artistei. Elisabeth Leonskaja concertează pro bono, în beneficiul Asociaţiei „Prietenii Muzeelor Minovici”, mai exact în beneficiul Muzeului de Artă Veche Apuseană ing. Dumitru Furnica Minovici. Cu fondurile strînse vom repara acoperişul, protejînd valorile de patrimoniu din interior şi vom recondiţiona, sperăm, şi cîteva opere de artă.
În programul de sală, citesc că Elisabeth Leonskaja spune: „Îmi face o deosebită plăcere să cînt din nou în România, pentru că aici am făcut un pas important în cariera mea, atunci cînd am cîştigat concursul Enescu. Mă bucur să ştiu că atît eu, cît şi cei care vor veni să mă asculte, ajutăm în acest fel muzeele Minovici”.
Înţeleg că are o relevanţă specială faptul că acest concert va avea loc în România...
Fără discuţie Bucureştiul a jucat un rol cu totul special în cariera acestei soliste născute la Tbilisi, Georgia, care a urmat Conservatorul din Moscova şi care locuieşte şi trăieşte din 1978 la Viena. Primul ei premiu important a fost cîştigat la Bucureşti, la Concursul Internaţional de Pian “George Enescu”, şi Leonskaja nu pierde nici o ocazie să menţioneze sentimentele aparte pe care le are pentru Romînia, ţara unde a avut prima recunoaştere profesională importantă. Trebuie spus că Leonskaja este nu doar o pianistă de excepţie, dar şi o persoană cu totul specială - caldă, umană şi, în acelaşi timp, dincolo de lumea abstractă şi acaparantă a partiturilor, o persoană implicată, atentă la realităţile din jurul ei.
Cum a ajuns doamna Elisabeth Leonskaja în legătură cu Asociaţia „Prietenii Muzeelor Minovici”?
Răspunsul este simplu: prin prieteni! Este, dacă vreţi, o dovadă că funcţionează o reţea informală de prieteni ai artei şi culturii de pretutindeni, care se găsesc şi se sprijină unii pe alţii atunci cînd e nevoie. Iarna trecută ne-a vizitat de Crăciun la Muzeu, fiind adusă de un prieten comun care, ştiind interesul şi preocupările ei legate de conservarea şi protejarea patrimoniului cultural, i-a povestit ce facem noi. A descoperit cu bucurie acest loc al capitalei de care nu ştia. I-au plăcut muzeul, grădina şi, cred eu, şi entuziasmul nostru – aşa că s-a decis să ne facă acest cadou! De fapt trebuie să vă spun că nu este pentru prima oară cînd doamna Leonskaja întinde o mînă de ajutor. În urmă cu 12 ani a concertat în beneficiul Muzeului Naţional de Artă al Romaniei. Sperăm ca, la următoarea ei vizită în Romînia, să vadă rezultatul concret al generozităţii ei: colecţia muzeului protejată de un acoperiş nou !
Povestiţi-ne despre membrii asociaţiei.
Nu i-aş numi membri, ci prieteni. Venim din zone foarte diferite: de la oameni de afaceri la scriitori, de la artişti la doctori, arhitecţi sau specialişti în marketing şi comunicare, dar toţi ne simţim bine în grădinile Muzeelor Minovici, sîntem realmente îndrăgostiţi de vila cu clopoţei şi dorim să repunem acest loc în circuitul cultural al capitalei. Am învăţat să lucrăm în echipă şi, în acelaşi timp, să facem echipe în funcţie de expertiza şi dorinţa de implicare a fiecăruia. Unii se ocupă de aspectele pragmatice şi organizatorice, alţii de cele educative sau de relaţionare şi de PR. Există o vorbă de duh care spune că lumea se împarte între „cei care dau” şi „cei care iau”. Prietenii Asociaţiei sînt, sau în orice caz se străduiesc să fie, dintre „cei care dau”. Fiecare dăruieşte ceva din ceea ce are: muncă, inteligenţă, bani, timp, relaţii, expertiză într-un domeniu – totul, desigur, pe bază de voluntariat. Nimeni nu se întreabă ce primeşte în schimb şi nimeni nu se aşteaptă să primească ceva în schimb! Este un concept pe care încercăm să-l raspîndim!
Dar scopurile Asociaţiei dumneavoastră sînt legate de pasiunea pentru patrimoniu, de restaurarea şi promovarea celor două muzee Minovici. Sunt renumite în Bucureşti evenimentele pe care le organizaţi anual în livada Muzeelor, „Noaptea de Sanziene” şi „Dimineaţa de toamnă în Livada de la Minovici ”...
Fără discuţie, scopurile sînt legate de patrimoniu – de recuperarea lui, dar şi de educarea publicului, mai ales a celui tînăr, în spiritul respectului pentru valorile autentice. În fond ceea ce dorim noi este să restaurăm nu doar nişte clădiri, ci o lume, un trecut care ne reprezintă şi care ne poate inspira în proiecţiile şi aspiraţiile de viitor. Asociaţia este în esenţa ei un grup de iubitori de artă şi cultură ce şi-au propus (re)valorizarea moştenirii culturale şi sociale reprezentate de cele două Muzee Minovici; unul dintre ele fiind prima casă din Bucureşti construită în stil popular românesc, nevizitabil azi din cauza stării avansate de degradare, celălalt fiind construit în stil Tudor şi adăpostind tablouri, cărţi rare, gravuri şi vitralii unice de sec 16-18, toate ameninţate de distrugere din cauza ploii care se scurge prin acoperişul găurit. Dincolo de valoarea lor de patrimoniu, muzeele spun o poveste despre progres, umanitate, inovaţie, cultură. Asociaţia încearcă să le promoveze prin acţiuni de strîngere de fonduri cum ar fi Licitaţia de Artă (mai 2006) şi „Hora din livadă” (iunie 2010) şi prin evenimente de promovare ca acelea pe care le-aţi amintit, deja intrate în memoria colectivă, la care am avut alături artişti de primă mărime precum Grigore Leşe, Felicia Filip, Virgil Ogăşanu, Florina Cercel, Ilinca Tomoroveanu, Traian Stănescu, Daniela Nane, Marius Mihalache, Teodora Enache, Răzvan Mazilu, Monica Petrică şi mulţi alţii. Ei au evoluat sau ne-au ajutat pro bono, au dăruit deci, aşa cum spuneam că fac toţi membrii Asociaţiei. Menţionam la început dimensiunea educativă a proiectelor noastre. Ea este prezentă explicit în cadrul evenimentelor precum „Noaptea de Sînziene” sau „Dimineaţă de toamnă” la Minovici, cînd organizăm competiţii special dedicate tinerilor (concurs de eseuri, expoziţii şi ateliere de lucru pentru copii, etc) dar aspectele educative sînt prezente latent în tot ceea ce facem: „dăruim” energie şi fonduri pentru ca generaţiile următoare să se bucure de acest loc, dezvoltăm site-ul pentru ca tinerii să se informeze uşor despre aceste minuni arhitectonice şi de patrimoniu ale Bucureştiului, concepem şi „dăruim” diverse programe că să oferim generaţiilor tinere un posibil model de responsabilitate civică, de implicare prin „dăruire”.
Dăruitorii de la Muzeele Minovici...
Da, cred că acest cuvînt, „a darui”, ne defineşte aşa cum defineşte şi seara de la Ateneu pe care o pregătim: Dumitru Minovici a dăruit casa aceea foarte specială care este muzeul, sperînd că lumea va deveni mai bună pentru cei ce vor păşi într-un loc plin de lucruri frumoase, perfecte. Leonskajia dăruieşte acest concert ca să reparăm acoperişul şi să recondiţionăm opere de artă, sponsorii şi partenerii au dăruit, de asemenea, pentru o seară specială de cultură. Unii probabil zîmbesc neîncrezători şi cinici cînd aud de povestea cu dăruitul. Aparent azi nimeni nu face nimic gratuit, totul este un hăţiş de interese şi oportunitati... Şi totuşi, în ciuda vremurilor, am constatat că a dărui este, în sens bun, contagios. Dăruitori sînt mulţi. Vă aşteptăm alaturi de noi!
