Dacă impresioniştii ar fi fost fotbalişti talentaţi

(fotbaliştii talentaţi ar fi fost tehnocraţi dezgustători, tehnocraţii dezgustători ar fi fost pălărieri nebuni, pălărierii nebuni ar fi fost melci excepţionali, melcii excepţionali ar fi fost mongoloizi extenuaţi, şi Woody Allen ar fi fost Claudiu Bolozan; atunci apărarea uruguayană ar fi putut invoca nebunia în meciul cu maeştrii olandezi, iar următoarele rînduri ar fi contat întrucîtva la impresia artistică a Mondialului african)

Dragă Theo,
Oare contemporanii mei mă vor trata vreodată cum se cuvine? După ce că urechea mea beteagă a suportat cu stoicism vîjîiala vuvuzelor timp de 4 săptămîni, şi am mai și calificat Olanda în finală, tot ei sunt nemulţumiţi. Îmi dă de gîndit faptul că pe străzile noastre joase au ieşit doar cîteva sute de mii de cetăţeni din cei 16,5 milioane înregistraţi oficial la ultimul recensămînt.

Am auzit că fanii care au văzut meciul la televizor m-au criticat pentru golul cu Uruguayul. Cică nici măcar amicul Gauguin n-a priceput mai nimic din faza respectivă. Mie însă mi s-a părut uşor de interpretat: un şnur de pase senzual-eufonice în buza amplă a prozaicului careu „celest”, complinit cu un şut erudit în manieră mistic-alegorică.

Ar trebui să înţeleagă şi ei odată pentru totdeauna că aşa sunt eu; nu pot finaliza mecanic, ca un mijlocaş de pluton. Şi, apropo, se pare că Gauguin are din nou chef de ceartă. Sunt convins că o să-l apuce crizele de nervi dacă primesc „Balonul de Aur"...
Ce să fac?
Vincent

Dragă Theo,
Am decis că e cazul să mă reinventez în Africa, să devin altruist şi să las orgoliile personale deoparte. Dar cum să fac, dacă golurile se lipesc de mine? N-ai văzut că grupul de studiu tehnic al FIFA mi-a pus în cîrcă şi primul gol din meciul cu Brazilia – nefericita  transgresare patetică a peisagistului Filipe Mello în proprie poartă. Chiar mi-a fost milă de el, după ce arbitrul i-a mînjit toată lucrarea cu roşul acela vulgar de culoarea homarului fiert.

Îţi dai seama? Am ajuns deja la cota 5, adică am 5 reuşite în 6 partide şi încă nu s-a terminat tărăşenia. Sincer, n-o mai pot duce aşa multă vreme. L-am întrebat pe căpitanul Cézanne dacă nu vrea să împartă povara asta cu mine, dar zice că-i bătrîn şi-i ajunge capodopera din partida cu Uruguay.

Sper că ţi-a plăcut minunata torpilă de la 33 de metri, lateral stînga, direct în vinclu. Chiar şi eu am rămas surprins de geniul său creator, de reevaluarea perspectivelor tehnice la valorile termice ale culorilor şi, în special, la suspansul liric al formelor geometrice care fac trecerea, iată, de la jocul impresionist la cel cubist.
Nu ştiu de ce, dar simt că mă cuprinde deznădejdea.
Vincent

Dragă Theo,
Am nevoie, din nou, de parale. Nu-ţi spun că am prăpădit toţi bănişorii de pe cardul lui Massimo Moratti, ca să nu faci infarct. A mai rămas nişte mărunţiş, nu intra în panică! Îmi imaginez ce povară trebuie să fiu pentru tine, dar la cine altcineva să apelez? Crede-mă, am să-mi revin peste cîteva zile.

Îţi reamintesc, dacă ai uitat cumva, că trebuie să intre în contul federaţiei cel puţin 20 de milioane de dolari pentru calificarea în finală. Şi, apoi, am citit pe net că Manchester oferă 30 de milioane de lire sterline pentru transferul meu de la Inter la United. Deci vin vremuri bune rău.

Numai trimite-mi odată niscaiva lovele, că nu mai rezist fără. Lucrez şi ziua şi noaptea la capacitate maximă, iar rezultatele sunt de-a dreptul captivante! Ştii că mi se spune şi acum ”lăncierul”, deşi am plecat de mulţi ani din Amsterdam? Astăzi a trebuit să ameţesc o gagicuţă beton de doar 19 anişori cu o sticlă de apă plată şi un poem de-ale lui Cărtărescu.
E jenant. Ajutor!
Vincent

Olanda – Uruguay 3-2

Claudiu Bolozan este jurnalist sportiv. De ceva vreme, are și blog. Îl găsiți la vivir para contarla