Cvartetul Belcea, printre premianți la Echo Klassik 2016

Sînt cele mai importante premii ale industriei discografice germane și ale Europei, în general. Pe 9 octombrie 2016, artiștii vor urca pe scena de la Konzerthaus din Berlin pentru a-și ridica premiile, într-un spectacol memorabil urmărit de toată lumea bună a muzicii. Echo Klassik este o marcă a excelenței și merită să-i cunoaștem pe muzicienii care vor fi premiați, mai ales că mai multe dintre discurile laureate au putut fi deja ascultate la Radio România Muzical.

Cea mai bună cîntăreață de operă a anului – Anna Netrebko

Un premiu previzibil – Anna Netrebko este o supervedetă a momentului. După ce a trecut de 40 ani (acum are 45 ani), s-a adaptat modificării vocii ei, care a căpătat nuanțe mai întunecate, mai pline, trecînd de la repertoriu de soprană lirico-lejeră la cel de dramatico-spintă. În 2015, Deutsche Grammophon a editat pe DVD și Blue Ray opera Macbeth de Verdi, cu Anna Netrebko în rolul Lady Macbeth, o producție a Teatrului Metropolitan din New York: o inițiativă răsplătită acum cu acest premiu Echo, care prefațează, cred, succesul de care se va bucura CD-ul pe care Anna Netrebko îl lansează pe 2 septembrie 2016, cu arii din opere veriste, intitulat chiar Verismo.

O admir pe Anna Netrebko pentru inteligența și capacitatea ei de adaptare, într-o lume din ce în ce mai competitivă. Astăzi nu mai contează doar vocea, nici fizicul sau talentul de actor – e de la sine înțeles că toate trebuie să funcționeze perfect la un cîntăreț de operă important; se pare că nici statura de divă nu prea mai este la modă, ci firescul și apropierea de public, precum și utilizarea rețelelor sociale – ați văzut pozele din vacanță ale Annei Netrebko? 

Instrumentistul anului – clarinet: Martin Frost

Să transformi clarinetul într-un instrument solist cu care să captezi audiența, nu e deloc prea simplu. Martin Frost, clarinetistul suedez de 35 ani, a găsit rețeta cîștigătoare pe albumul Roots, difuzat și de Radio România Muzical. 

Martin Frost reunește pe acest album muzici foarte diferite, care au însă un numitor comun: legătura cu muzica tradițională, în special din Europa de Est, un tip de sonoritate foarte căutat în momentul de față tocmai pentru că aduce ceva proaspăt și nou pentru publicul obișnuit doar cu Mozart și Beethoven. Fără îndoială, vedeta albumului este clarinetul în sine, repertoriul fiind ales tocmai pentru a pune cît mai bine în valoare sunetul lui cald, dar și virtuozitatea indiscutabilă a solistului. O experiență inedită, de încercat.

Instrumentistul anului – violoncel: Sol Gabetta

Din nou, un premiu previzibil, pentru că între violonceliștii de astăzi, cu o carieră la nivel mondial, Sol Gabetta se numără de un prestigiu aparte. Înțeleg și de ce, după ce am și ascultat-o live: pe lîngă o stăpînire perfectă a instrumentului, ceea ce este o provocare în sine, ea aduce o notă de pasiune, de avînt care electrizează, pur și simplu, publicul. Sol Gabetta, violoncelista de 35 ani născută în Argentina, primește premiul Echo Klassik pentru albumul ei “Presence” apărut la casa Sony, un disc pe care a imprimat lucrări de Peteris Vasks, compozitor leton cu care ea a mai colaborat, și care vine din tradiția culturilor baltice din care provine și Arvo Part, reprezentate de compozitori care scriu într-o manieră modernă, însă accesibilă. De altfel, pe acest disc, Sol Gabetta a înregistrat în premieră mondială o lucrare de Peteris Vasks: Concertul nr.2 pentru violoncel și orchestră – o experiență auditivă ce nu ar trebui ratată. Puteți asculta aici.

Instrumentistul anului – pian: Grigory Sokolov

Era previzibilă și această alegere pentru un premiu Echo Klassik. Grigory Sokolov, considerat de unii cel mai mare pianist în viață, în orice caz, unul dintre cei mai personali și admirați pianiști ai  momentului, este protagonistul unui al doilea disc apărut la Deutsche Grammophon, casa de discuri care l-a convins să-și editeze din recitalurile live (Sokolov a refuzat cu obstinație în ultimii 20 ani acest lucru). În 15 ianuarie 2016, a fost lansat un album care conținea înregistrări din două recitaluri: primul, cu lucrări de Schubert, dintr-un recital de la Varșovia; al doilea, cu monumentala sonată Hammerklavier și o serie impresionantă de 6 bisuri, dintr-un recital susținut tot în 2013 la Festivalul de la Salzburg. Albumul a putut fi ascultat și la Radio România Muzical. 

Grigory Sokolov este un muzician dintr-o rasă de pianiști pe cale de dispariție, care aleg să se reprezinte doar prin arta lor, un lux care nu mai este rezervat celor mai tineri; pianistul care își poate permite să ceară să cînte doar pe piane noi, care refuză să cînte cu orchestra, dar care este urmărit de o armată de fani la fiecare recital pe care-l susține. În interpretarea lui Grigory Sokolov, partituri abordate de mii de ori înaintea sa capătă o viață nouă, el descoperind sensuri pe care alții nu le-au pus în lumină. Un premiu, deci, meritat pentru un pianist de care poate vreodată, vom avea parte și în România, pînă nu e prea tîrziu (pianistul are deja 66 ani)...

Instrumentistul anului – vioară: Pinchas Zukerman

Pentru mine, o mică surpriză aici și nu pentru că Pinchas Zukerman nu ar fi meritat acest premiu (el rămîne un mare violonist și dirijor), ci pentru că discul său cu lucrări de Ralph Vaughan Williams și Edward Elgar nu pune în lumină foarte mult imaginea violonistului. Mai curînd, acest disc, pe care-l puteți asculta aici, este pusă sub reflector personalitatea multiplă a lui Zukerman: violonist, violist și dirijor (alături de el, pe acest disc, Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, unde este dirijor principal invitat din 2009). Sigur, o muzică foarte frumoasă, admirabil interpretată; totuși parcă aș fi optat mai curînd pentru discul lui Janine Jansen, care a luat un premiu Echo Klassik la categoria Concerte – secolul al XIX-lea.

Dirijorul anului este Antonio Pappano, de altfel, unul dintre cei mai căutați dirijori ai momentului, pentru ceea ce rămîne, cred, una dintre cele mai bune producții de operă editate pe disc între octombrie 2015 și iulie 2016: Aida de Giuseppe Verdi, cu soprana Anja Harteros și tenorul Jonas Kaufmann în rolurile principale.

Tenorul Jonas Kaufmann este, de altfel, și el premiat, pentru un alt disc: bestsellerul anului în Germania este albumul Nessun dorma semnat de Kaufmann, cuprinzînd arii de Puccini, tot cu Antonio Pappano și Orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma, ca și în înregistrarea operei Aida. Pariul pus de casa Sony pe acest tenor german aflat în vîrf de carieră, cu un timbru special a fost cîștigat – de altfel, discul a fost susținut și de campanie de promovare importantă; totuși, cred că orice fel de promovare nu poate susține pe termen lung un produs care din punct de vedere artistic nu este la cote înalte de profesionalism. Este evident că Jonas Kaufmann este cu adevărat unul dintre marii tenori ai timpului nostru, cu o înclinație specială spre repertoriul dramatic și mă bucur că un disc cu recital de operă este bestseller, e adevărat, nu în România, ci în Germania...

https://www.youtube.com/watch?v=8tgo6TTooL4

La gala Echo Klassik se vor acorda și alte premii: pentru debutanți, muzică simfonică din diverse stiluri, muzică de cameră, premiere, programe educaționale, operă, muzică corală, producții pe DVD/Blue Ray. Printre premianți, îi regăsim pe regretatul Nikolaus Hanoncourt, Kent Nagano, Nelson Freire și Khatia Buniatishvili.

Am lăsat la final și un disc pe care apare un nume românesc, cel al Cvartetului Belcea, premiat pentru albumul cu lucrări de Berg, Webern și Schonberg la categoria muzică de cameră – secolele XX /XXI. Corina Belcea, violonista care a fondat acest cvartet în 1994, pe cînd toți cei patru membri studiau la Academia Regală de muzică din Londra, este astăzi unul dintre cele mai importante nume din diaspora culturală românească, iar cvartetul ei, unul dintre cele mai cunoscute la nivel mondial. 20 ani de carieră, reflectați în muzica secolului XX – pe noul disc premiat cu Echo Klassik descoperim o interpretare model pentru cîteva dintre opusurile care ar putea fi accesibile și pentru iubitorii de muzică cultă mai puțin avizați. În orice caz, simt nevoia să scriu și să spun: felicitări, Corina Belcea!