Coreea de Nord, ruşinea omenirii

Gulagul încă există, după cum ne aduce aminte un articol din The Economist.

Este vorba de Coreea de Nord, cu închisorile sale în care se estimează că ar fi încarceraţi între 150 de mii şi 200 de mii de deţinuţi politici, foarte mulţi pentru că au "mărturisit" că l-ar fi defăimat pe liderul suprem sau că ar fi ascultat posturi de radio străine.

Nu există vreun proces, vreo instanţă, vreun drept la apărare sau vreo sentinţă. E doar acea mărturisire care, în cele mai multe cazuri, se obţine prin tortură, o practică la fel de obişnuită ca bătaia, violurile sau execuţiile.

Deţinuţii, cel mai adesea închişi pe viaţă, muncesc în mine, cariere sau în exploatări forestiere, fiind subnutriţi, fără drept la vizite şi pachete, izolaţi de familie şi de restul lumii, cu doar o zi de odihnă pe lună. 

Regimul comunist dinastic din Coreea de Nord nu se dă în lături de la aproape nici una dintre atrocităţile considerate drept crime împotriva umanităţii.

Într-un fel mai rar întîlnit la publicaţiile anglo-saxone, The Economist  denunţă toate aceste atrocităţi şi în acelaşi timp şi vinovăţia celor care acceptă, într-un fel sau altul, o asemenea pată ruşinoasă pe harta lumii.

E mai uşor să faci bancuri pe seama regimului de acolo decît să te confrunţi direct cu realităţile care provoacă atîta suferinţă şi pentru asta chiar şi cei de la The Economist se declară vinovaţi.

(Andrei Manolescu)