Cîteva gînduri despre Henric al V-lea, Regele-om

Astăzi vă propun să faceți un sondaj imaginar, cu 100 de respondenți reali sau imaginari, după gustibus. Singura întrebare (neapărat deschisă) ar trebui să sune, abreviat, cam așa: „William Shakespeare, 5 piese preferate?” Pun mîna stîngă în foc, folosind dreapta la scris din cînd în cînd, că se va da întîietate deplină doar cîtorva nume de personaje tragice: Hamlet, Othello, Romeo și Julieta, poate chiar Macbeth. Dintre comedii, poate Furtuna, iar dintre istorice, maxim Richard al III-lea.

Cînd am citit în program că Marea Britanie este prezentă la Festivalul Filmului European – ediția 2019 cu o producție veche de trei decenii, Henric al V-lea (1989), mi s-a părut o alegere cel puțin neașteptată, dacă nu chiar bizară de-a dreptul. Apoi am văzut filmul și AM ÎNȚELES:

• am înțeles ce mult înseamnă o nouă viziune cinematografică, o altă perspectivă asupra unor evenimente istorice care s-au petrecut cu sute de ani în urmă;
• am mai înțeles cum te poți înfiora văzînd și ascultînd o seamă de actori experimentați cum dau viață unor personaje prăfuite;
• în sfîrșit, dar nu în ultimul rînd, am înțeles, încă o dată, cît de complexe pot fi personajele Marelui Will, cît de mare poate fi lucrătura cuvintelor atunci cînd ai talent cu carul.

După îndrăzneața adaptare din 1944, elogiată de însuși prietenul său apropiat, premierul de atunci Winston Churchill, multă vreme s-a crezut că nimeni nu poate depăși performanța carismaticului Sir Laurence Olivier; părerea mea de simplu spectator este că producția din 1989, a celuilalt Sir, Kenneth Branagh, este mult mai profundă și chiar mai ușor de digerat pentru publicul contemporan. Fermecătoare lecție de istorie a Evului Mediu Târziu, din care aflăm cum niște banale mingi de tenis pot declanșa un război, care a culminat cu marea victorie de la Azincourt unde, printr-o tactică inteligentă, cavaleria franceză a fost măcelărită la ea acasă.  

Despre distribuție, numai de bine: Un Kenneth Branagh la 29 de ani, probabil nu întîmplător aflat la aceeași vîrstă cu a Regelui Henric de la momentul începerii acțiunii, își cîntărește fiecare cuvînt și gest cu o eleganță aristocratică. * Inspirată alegerea lui Derek Jacobi în rolul corului, acest indispensabil „personaj colectiv”, cel care are misiunea ingrată de a reda în cuvinte ceea ce lipsește din imagini. * Durduliul actor scoțian Robbie Coltrane îl interpretează magistral pe alcoolicul mucalit Sir John Falstaff (deși în piesa lui Shakespeare este menționată doar moartea acestuia, fără să fie un personaj propriu-zis; el apare, de sine stătător, în Henric al IV-lea, Părțile 1 și 2 și în Nevestele vesele din Windsor. În filmul nostru, Branagh intercalează secvențe retrospective, cu replici preluate din Henric al IV-lea). * Nu în ultimul rînd Emma Thompson (franțuzoaica prințesă Katherine), încă soția lui Kenneth Branagh la data lansării filmului, foarte feminină și cu un joc de o naturalețe și o eleganță ieșite din comun.

Nu ştiu dacă Shakespeare a scris capodoperele shakespeariene, nici nu vom şti vreodată cu certitudine, dar nu obosesc să admir de fiecare dată profunzimea și greutatea replicilor protagoniștilor din paginile sale: „All things are ready, if our minds be so.” (Când gata-i cugetul, e totul gata. – Henric al V-lea, Actul IV Scena 3, în excelenta traducere a maestrului Ion Vinea).

Aşadar, stimabile cititor, vă recomand să-i vedeţi duminică pe MS Regele Henric și pe Sir Kenneth şi să îi includeți neapărat în „Top5-Preferințe-Personale” pentru eventuale sondaje imaginare viitoare.

Dan Costinaş este scriitor și traducător. 

Henric al V-lea (Marea Britanie, 1989) poate fi vizionat la Festivalul Filmului European, la București pe 23 iunie, ora 19,30, la Cinema Muzeul Țăranului.

Cea de a XXIII-a ediție a FFE se desfășoară în București (11 – 23 iunie), Rîmnicu Vîlcea (21 – 23 iunie), Tîrgu Mureș (21 – 23 iunie), Sibiu (28 – 30 iunie) și Chișinău (21 – 23 iunie).

Cronicile ne-cinematografice din această rubrică nu se adresează atât cititorilor a căror dilemă este „film european sau de Hollywood?”, ci mai degrabă celor care se întreabă „ce film european?”. Și, de fapt, aceste texte nici nu oferă răspunsuri, ci doar expun dilemele autorilor lor, critici de film - declarat amatori(!), dar spectatori pentru care lunile mai și iunie înseamnă, de peste douăzeci de ani, sărbătoare de film european.

Doar cîteva dintre filmele prezentate în actuala ediție vor fi disecate aici (iar selecția a fost făcută pe criterii absolut arbitrare), însă toate merită văzute. Veniți să vă convingeți! 

Programul complet: http://ffe.ro/2019/programfilme/.

Detalii suplimentare despre acest film: http://ffe.ro/2019/programfilme/henric-al-v-lea/