Cîtă artă publică e prea multă?

Credeaţi că numai bucureştenii sînt neimpresionaţi de monumente precum "Memorialul renaşterii" din Piaţa Revoluţiei (autor: Alexandru Ghilduş) sau sculptura "Traian şi Lupoaica" (autor: Vasile Gorduz) din faţa Muzeului de Istorie? Au şi londonezii ofurile lor în privinţa operelor de artă publică, iar cel mai recent este legat de ArcelorMittal Orbit - turnul de oţel care va fi inaugurat odată cu Jocurile Olimpice de la Londra.

Creat de artistul Anish Kapoor împreună cu inginerul Cecil Balmond, turnul Orbit are o înălţime de 115 m (devenind cea mai înaltă sculptură din Regatul Unit) şi este amplasat în East London, lângă Parcul Olimpic. Nici nu a fost deschis publicului încă (mai sînt două luni şi-un pic până la Olimpiada de la Londra), că s-au şi înteţit discuţiile pro şi contra, după cum scrie The Guardian.

În vreme ce unii locuitori din zonă consideră că nu are nici o semnificaţie, ba chiar că e neplăcut la vedere, alţii speră că Orbital va deveni un simbol - asemeni Angel of the North, realizat de Antony Gormley în Gateshead, care a contribuit la revigorarea culturală, dar şi economică a zonei nordice a Angliei. Unul dintre susţinătorii proiectului este Sir Nicholas Serota, directorul Tate Museum, care afirmă despre creatorii turnului că au realizat "o sculptură minunată şi impresionantă", care va reprezenta "un punct important în memoria spaţiului". Pe de altă parte, Libby Purves, de la The Times, consideră că nu e decît "o piesă gigantică, din oţel sub-industrial plin de îngîmfare, care nu simbolizează nimic".

În dorinţa de a marca spaţiul prin diverse astfel de monumente, riscăm aglomerarea inutilă (şi, de multe ori, pe bani mulţi) a spaţiului în care ne desfăşurăm. Discuţia rămîne deschisă - cîtă artă publică înseamnă prea mult?

(Patricia Mihail)

© Foto: Ki Price/Reuteurs