Cioran-tango

Élisa BRUNE
3 martie 2016
Cioran tango jpeg

După 20 de ani de la moartea lui Emil Cioran, publicul autohton are ocazia să-l cunoască altfel pe marele eseist româno francez apatrid, într o carte apărută la un secol de la naşterea sa, prin aprigul intermediu al unei părţi destul de furioase din vocabularul şi ochii unei străine. Subintitulat roman, Cioran-tango este în fond o lucrare inclasabilă, situată la graniţa dintre eseu, jurnal, confesiune şi evocare neromanţată, oferind abia un pretext pentru rememorarea deceselor. Élisa Brune afirmă că l-a cunoscut pe Cioran la hotărîtoarea vîrstă de optsprezece ani, lăsîndu se bulversată de apetitul său pentru neant, în chiar momentul în care acesta se pregătea să-l înghită. Sentimentul vidului a zămislit vocea stuporii ce mocnea deja în străfundurile unei alte fiinţe. N-a putut rezulta decît un dans îndrăcit între autoare, Emil Cioran şi moartea însăşi. „Un tango sălbatic în trei.” Nefiind la mijloc vorba de un pact ficţional, întrucît nu vorbim despre un text imaginar, ci de nişte mărturisiri cît se poate de vii, cartea se împarte în opt capitole, cărora li se adaugă o bogată secţiune de note, cuprinzînd referinţe la opera lui Cioran (Œuvres, Gallimard, 1995), locuri în care traducerea a căutat, fireşte, să facă trimiteri la variantele româneşti (publicate de a lungul vremii de editura Humanitas), respectiv la bibliografia clasică de-acum. Cioran-tango poate fi plasat în contextul mai larg al apariţiei multor lucrări de exegeză dedicate lui Emil Cioran, din care amintesc reeditările deja clasicului volum al Martei Petreu, Cioran sau un trecut deocheat (Polirom, 2011), încercările lui Mircea Diaconu din Cui i-e frică de Emil Cioran (Cartea Românească, 2008) sau foarte recentul op, alcătuit de Eugen Simion, Cioran. O mitologie a nedesăvîrşirilor (Tracus Arte, 2014). Stilistă desăvîrşită, Élisa Brune se remarcă prin estetica fragmentului, toată suita de maxime, aforisme à la Cioran, sentinţe implacabile şi, mai ales, poeme în proză mai mult sau mai puţin voluntare aducînd bine cu stilul cioranian. Evident, sîntem aici în plină dezbatere existenţială: aceste panseuri cotidiene se coagulează treptat într o viziune tot mai închegată asupra vieţii, căreia tocmai lipsa cronică de sens, şi cea mereu acută de semnificaţie, vin să-i confere un rost fără pereche. Astfel, deşi volumul expiră din toţi porii săi un aer cumva definitiv apocaliptic, pe undeva similar cu al maestrului nihilist moralist, avem „o călătorie în Cioran”, cu dedicaţie către toţi împătimiţii de filosoful sinuciderii nepracticate. Citind, îţi revine de fapt cheful de viaţă. Pentru că, nu-i aşa, numai sinucigîndu-te clipă de clipă o trăieşti pe fiecare la maxim. (Laurenţiu Malomfălean)
 

Scrisoarea pe care i-o scrisesem la sfîrşitul unei nopţi deosebit de agitate, şi a cărei simplă premoniţie trebuie că l-a dat gata:

Domnule,

Nu sînt sigură c-o să primiţi vreodată scrisoarea asta, însă trebuie să-ncerc a mă lămuri. Nu caut o consolare, ci compararea unor simptome. Iată lucrurile aşa cum sînt: seara, cînd sînt singură, spaima se năpusteşte asupra mea ca un vultur asupra unui şobolan, la fel de cu putere, la fel de rapid, la fel de precis. Experienţa neantului mă pulverizează pe dinăuntru. Singurul fenomen căruia pot să-i asemăn aceste crize este orgasmul, însă e vorba de un orgasm negativ, sau inversat, cum să zic... un orgasm în gol, ce te aruncă în abisurile durerii. În acele momente de o stridenţă absolută, raţiunea mi se fărîmiţează, corpul mi-e tetanizat, craniul scrîntit într-o grimasă ce ar trebui să-l disloce. M-a apucat pe la paisprezece ani, şi astăzi am douăzeci şi opt, ceea ce înseamnă o jumătate de viaţă trăită în inconştienţă, iar cealaltă în spaimă. Ori una, ori alta, îmi veţi spune, şi sîntem de acord. Însă mă urmăreşte întrebarea dacă dumneavoastră cunoaşteţi manifestări fizice la fel de excesive (sfîrtecări ar fi cuvîntul potrivit) sau dacă sînt, într-un mod de neînţeles, singura ce poartă această tară.

Nu ştiam că e ramolit. Mi l-aş fi putut imagina oricum: paralizat, dializat, comatos, dar nu ramolit. În fond, nu-mi pusesem problema. Existenţa fizică a unui anumit domn Cioran şi starea lui de sănătate nu făceau parte din preocupările mele, reale sau potenţiale. Era pentru mine acea voce interioară ce se aprindea la intervale regulate pentru a face bucăţi aparenţele. Era fundamentul fiinţei mele, nu văd de ce-mi aş fi imaginat că putea să aibă fie şi un guturai.

A te lamenta în asemenea hal de faptul că eşti conştient, nu înseamnă oare a muşca mîna ce te hrăneşte, aşa cum fac vedetele care se plîng zgomotos de a fi ieşit din anonimat? Nu i un capriciu de copil răsfăţat? Gîté [În limba franceză, gîté are deopotrivă sensul de răsfăţat şi stricat (n.t.).], da, ar subscrie cu siguranţă la acest cuvînt, dar numai cu sensul de fruct stricat. Omul este un fruct stricat de conştiinţa lui, şi ceea ce alţii flutură prin aer ca pe un element de progres, pentru el re-prezintă un blestem.

Îmi pot eu într-adevăr imagina că bardul suferinţei o să mă scoată dintr-a mea? După o viaţă de spaime, şi a dat duhul, exact la fel de neputincios ca oricare altul. Ar trebui să fie de ajuns. De ce să nu m-apuc să studiez acordeonul? Ceea ce mă împinge ntr aici nu are nimic raţional. Sînt hipnotizată. Vocea sa e singura pe care o recunosc. Ştiu că nu poate face nimic pentru mine. Puţine lucruri le ştiu atît de bine.

Am ţeasta plină de mine; puse de cine?

A fi conştient, e, prin definiţie, a fi despărţit de restul lumii şi predat ţie însuţi. De acolo pleacă discursul căderii şi al pierderii. Cădem dintr o stare „paradisiacă”, unde totul era una, unde nu eram încă smulşi inconştienţei. Dar de ce separarea asta atrage după sine aşa o răvăşire? De-abia izolaţi, iată-ne raţionaţi, raţionînd, ca şi cum parcelarea materiei ar avea în contrapartidă (recompensă ori pedeapsă?) rafinamentul său extrem. Veţi fi singuri, însă veţi fi subtili. Sau vice versa. Nu poţi avea totul.

La slujba de înmormîntare, Parisul snob era prezent, cu camere de televiziune cu tot. Murise un mare om. S-au citit omagii frumoase. Lui Cioran nu-i plăcea decît Bach şi a avut parte de kilometri de cîntece româneşti. Înmormîntarea sa l-ar fi dezamăgit serios şi l-ar fi plictisit ca naiba. Din fericire, sub portic se afla un vagabond ce profera insulte, bătîndu şi grosolan joc de un om care lăuda sinuciderea şi care se încrustase mai bine de optzeci de ani pe Pămînt. Onoarea era salvată.

Pentru el, nu existau decît două probleme practice importante: cum să suporţi să fii în viaţă, şi cum să suporţi să fii tu. A fost mai întîi uşurat de faptul de a fi el. Iată-l acum uşurat de-a binelea.

Negustorii din lumea de dincolo sînt necinstiţi. Te fac să crezi că moartea este o trecere sub pretext că elementele din care eşti alcătuit continuă să existe. Moartea este de fapt o trecere pentru atomii tăi, nu pentru tine. Nu vei trece acolo unde se duc ei, căci conştiinţa e un fenomen grandios, care nu traversează porţile. Conştiinţa emană din creier, aşa cum lumina emană din stele. Se aprinde cînd numărul şi organizarea neuronilor ating un prag critic, la fel cum izbucneşte combustia cînd steaua atinge o masă critică. Nu poate exista cînd creierul s-a descompus, aşa cum nu mai există lumină după ce steaua a explodat. Luaţi o bobină de film, Casablanca, de exemplu, şi ardeţi o. Desigur, atomii ce compuneau pelicula există încă. Se află în grămăjoara de cenuşă sau chiar în suspensie, prin fum. În mod evident, însă, filmul nu mai există. Filmul nu era în atomi, ci în organizarea atomilor.

Oare îşi lua disperarea ca pe o stare „cu adevărat însemnată” pentru a se consola? Cu adevărat gravă nu e destul pentru a fi cu adevărat însemnată. Să trăieşti o experienţă superioară numai ca să constaţi zădărnicia universală? Nu există nimic excepţional în a şti că nu există nimic excepţional. Prin vreo tresărire de amor propriu, această constatare dobîndeşte totuşi o anumită profunzime, care-ţi permite să traversezi viaţa prevalîndu te de o singularitate, cel puţin de una. Dar în abisurile durerii, cînd lumea întreagă a pierit, ideea că singur neantul este „cu adevărat însemnat” devine, vai, de necombătut.

Să cînţi în beznă înseamnă să pui stăpînire pe teren. Primitiv şi puţin eficace. Cînd teroarea se apropie, cînd moartea se năpusteşte asupră-mi, încep să fredonez pentru a-mi crea un fel de cocon palpabil. Noaptea este redutabilă fiindcă şterge obiectele. Retrage scuturile. Şi se poate întîmpla orice.

Pentru a scăpa de durerea de a fi el însuşi, tînărul Cioran petrece în fiecare zi ore întregi cufundat în lectură. Această formă de evaziune îi va fi necesară pînă la finele zilelor sale. Scrisul vine după, căci nu aduce uitarea salvatoare, ci o uşurare parţială.

Să vorbim despre conştiinţa obişnuită. În primul rînd, nu se ştie de unde vine. Nici cînd, nici cum. Caută-ţi prima amintire. Răzuieşte bine. O să te ducă undeva în preajma grădiniţei, înspre trei sau patru ani. Ai spune, regîndindu te la acel moment, că erai conştient, în sensul reflexiv şi tipic uman al termenului, cu alte cuvinte conştient că eşti conştient? Probabil că nu. Erai vesel, sau mîndru, sau trist, ori frustrat, dar nu conştient, nu încă. De altfel, cînd revezi copilul necopt care erai, te gîndeşti: „Eram inocent, fericit, inconştient.” Cînd au început oare lucrurile să se schimbe? Există un moment în care totul s-a răsturnat?
Există momente cheie: cînd înţelegi că adulţii comit erori, cînd înţelegi c-ai fost minţit, cînd înţelegi că timpul nu se întoarce niciodată înapoi, cînd înţelegi că trebuie să mori. Sînt lucruri care vin progresiv, odată cu maturizarea creierului. Într-o zi, căruţa e plină şi nu mai eşti în stare s-o tragi: bun venit în condiţia umană. E cu neputinţă să-i dai o vîrstă acestui moment al „ieşirii din uzină”, sau îl poţi situa chiar la capăt, la paisprezece ani în ceea ce mă priveşte, vîrstă la care sfîrşitul procesului de fabricaţie s a soldat cu o criză terifiantă în formă de scurt-circuit neurologic.

„Uitaţi vă la copii cît sînt de răi.” [Cioran, „Am învăţat mai mult de la oamenii rataţi decît din toate cărţile de filozofie”, interviu realizat de Branka Bogavac Le Comte (1992), traducere din limba sîrbă de Mariana Ştefănescu, în Convorbiri cu Cioran, Humanitas, 2004, p. 259.] Pentru el, nu există oglindă mai rea. Detestarea de sine îi interzice să se dedubleze.

Nu avem obiceiul să analizăm stările noastre de conştiinţă în conversaţiile de salon. Dispoziţiile noastre, da, stările noastre sufleteşti, eventual, însă rareori stările noastre de conştiinţă. Două categorii sînt prea de-ajuns, asupra cărora nu e cîtuşi de puţin nevoie să epilogăm: fie sîntem conştienţi (treji), fie sîntem inconştienţi (adormiţi, comatoşi, morţi de beţi). Reprezentarea curentă a conştiinţei se reduce la schema on/off [În engleză în original (n.t.).], primul stadiu al raţionamentului logic. Este totuşi evident pentru fiecare: conştiinţa se trăieşte într un mod eminamente variabil. Sentimentul de a fi tu e mai mult sau mai puţin prezent în funcţie de circumstanţe, uneori acut, pe punctul de a deveni dureros, cel mai adesea ocultat în diverse grade prin absorbirea într o activitate, într un spectacol, într o reverie. Dar descrierea acestei modulaţii este de-a dreptul problematică, fiindcă presupune o anumită doză de... conştiinţă. Conştiinţa îndură cel mai mare rău supraveghindu se pe sine. Să-ţi înregistrezi dispoziţia sau starea de oboseală e oarecum ceva obişnuit, ajunge să iei act. Să devii însă conştient de starea ta de conştiinţă este pur şi simplu contra naturii. E ca şi cum un detector ar trebui să detecteze propria sa capacitate de a detecta. Se încurcă în propriile-i fire. Mijlocul înţelept de funcţionare constă în a-ţi lăsa conştiinţa să supravegheze totul în afară de ea însăşi, căci şi aşa e destul de complicat.

Contrariat că are nişte părinţi normali cărora n-avea nimic a le spune, se îndrepta cu plăcere înspre beţivii şi debilii cu care purta lungi conversaţii, admirîndu i că şi petreceau timpul fără să facă nimic în vreme ce toţi ceilalţi se zbuciumau în van, fără vreun motiv valabil. Ba chiar rîvnea la o carieră de beţiv, atît invidia inconştienţa şi orgoliul pe care le oferă alcoolul.

Înainte de a aluneca în prăpastie, există un moment în care pămîntul îţi fuge de sub picioare ca să anunţe criza, o senzaţie fizică foarte recognoscibilă, apropiată de cea care te ia cu o secundă înainte de a vomita, cu o secundă înainte de a juisa, ori cu o secundă înainte de a strănuta, ca un semnal de alarmă ce ar sosi prea tîrziu, căci de acum nu mai este nimic de făcut, poţi fi sigur că „asta” vine, valul s-a umflat, se va sparge cu zgomot.

Vorbeşte de copilăria lui ca de un paradis pierdut. Adolescenţa i-a fost o dramă, tinereţea o tragedie, vîrsta matură o incurabilă plictiseală, bătrîneţea o infamie. Singur luceşte în beznă sătucul natal din Carpaţi şi plimbările călare pe munte, unde păstorii erau călăuzele şi prietenii săi. O lume primitivă unde totul era posibil, unde nimic nu era pierdut.

fragment din volumul Cu moartea în suflet. Cioran-tango, traducere din limba franceză şi note de Laurenţiu Malomfălean şi Andreea Blaga, ediţie îngrijită de Rodica Baconsky, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2016.

Élisa Brune s-a născut la Bruxelles în 1967. Ca titulară a unui doctorat în gestiunea mediului şi jurnalistă în domeniul ştiinţei, colaborează la reviste precum La recherche, Espace et avenir, Ciel et espace. Autoare a unor volume de ficţiune frecvent salutate de critică: debutul în proză scurtă Fissures (L’Harmattan, 1996, premiul Comunităţii Franceze şi prestigiosul premiu Maeterlinck), apoi suita de romane Petite révision du ciel (Ramsay, 1999, premiul Emma du Cayla Martin, oferit de Academia Regală de Ştiinţă, Literatură şi Artă din Belgia, respectiv marele premiu France-Wallonie-Bruxelles), Blanche Cassé (2000, premiul revistei glossy Gaël), La tournante (2001), Les Jupiters chauds (Belfond, 2002), La tentation d'Edouard (2003), Relations d'incertitude (cu Edgard Gunzig, Ramsay, 2004, premiul Victor Rossel des jeunes), Un homme est une rose (2005), La mort dans l'îme. Tango avec Cioran (Odile Jacob, 2011, distins cu premiul Société des Gens de Lettres). Alte cărţi publicate: Le goût piquant de l'univers. Récit de voyage en apesanteur (Le Pommier, 2004), De la transe à l’hypnose. Récit de voyage en terrain glissant (Bernard Gilson, 2006), Le Quark, le neurone et le psychanalyste (Le Pommier, 2006), Séismes et volcans : qu'est ce qui fait palpiter la Terre? (cu Monica Rotaru, 2007), Alors heureuse... croient ils ! La vie sexuelle des femmes normales (Le Rocher, 2008), Bonnes nouvelles des étoiles (cu Jean Pierre Luminet, Odile Jacob, 2009, premiul Manlev Bendall, oferit de Academia Naţională de Ştiinţă, Literatură şi Artă din Bordeaux), Le secret des femmes. Voyage au cœur du plaisir et de la jouissance (cu Yves Ferroul, 2010), La révolution du plaisir féminin. Sexualité et orgasme (2012), Pensées magiques. 50 passages buissonniers vers la liberté (cronici, 2013, premiul Emmanuel Vossaert, oferit de Academia Regală de Limbă şi Literatură Franceză din Belgia), Le Salon des confidences. Le désir des femmes et le corps de l'homme (2013).
 

pre ul uniswap cand este cel mai bun moment sa cumperi uni  dilemaveche png
Prețul Uniswap: Cînd este cel mai bun moment să cumperi UNI?
Pur și simplu cumperi monede cînd prețul Uniswap este scăzut și le vinzi cînd prețul este ridicat.
dylan gillis KdeqA3aTnBY unsplash jpg
Scurt ghid despre cultura și structura organizațională
Construirea unei culturi și structuri organizaționale sănătoase și pozitive nu este o sarcină ușoara, dar orice organizație o poate realiza.
floraria online bloomeria livrare flori jpg
Ești o persoană creativă și pasionată de beauty Vezi ce job ți se potrivește! jpg
Proiectul Open Museums Open Hearts jpg
„Rădăcini și visuri” ale tinerilor din Ucraina
De joi, 27 octombrie, pînă la finalul lunii noiembrie, 40 de tineri din Ucraina cu vîrstă cuprinsă între 15-18 ani sînt invitați să participe la etapa a doua a proiectului Open Museums Open Hearts.
Red Bull Dance Your Style 2022 (1) jpg
16 dintre cei mai buni dansatori români se duelează pentru un loc în Finala Mondială din Africa de Sud
O demonstrație în forță, de o energie molipsitoare, Red Bull Dance Your Style este o competiție internațională de all-styles street-dance, cu evenimente în peste 30 de țări.
Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o Casa   Bucuresti 15 octombrie 2022 (17) jpg
Soluții pentru problemele de patrimoniu, indentificate în Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
La finalul săptămînii trecute, la București, timp de mai bine de șase ore, în patru sesiuni de masterclass, arhitecți, specialiști și profesioniști implicați în restaurarea și valorificarea caselor istorice au luat parte la Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”.
pexels ylanite koppens 744969 jpg
Sugestii de cadouri care pot fi oferite angajaților
Ești om de afaceri, ceea ce înseamnă că ești conștient că fără dedicarea, experiența și profesionalismul salariaților tăi, firma ar fi avut destul de mult de suferit.
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Valorizarea clădirilor istorice, în centrul primului Masterclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
Cine ascultă o casă?”, proiectul care își propune să ofere exemple de bune practici de la cei care „au ascultat o clădire” în beneficiul comunității și al protejării clădirilor istorice, invită experții, autoritățile și pe toți cei interesați de patrimoniu pentru o zi de Masterclass, în București.
 SF 6065 JPG
Karpatia Horse Show 2022: șapte premii pentru România, 15 mii de spectatori și o atmosferă chic!
Un weekend de excepție si un „salt” important pentru Karpatia Horse Show, cu ocazia celei de-a VII-a ediții desfășurate pe Domeniul Cantacuzino din Florești (Prahova).
Scoala de la Piscu la Premiile Europa Nostra 2022 (1) jpg
Premiu Europa Nostra 2022 acordat Muzeului-Atelier Școala de la Piscu
Luni, pe 26 septembrie, în clădirea Operei de Stat din Praga, a avut loc ceremonia de acordare a distincțiilor European Heritage Awards, organizată de Comisia Europeană și Europa Nostra în cinstea cîștigătorilor Europa Nostra Awards 2022.
NEI jpg
NEC: Naționalism, populism, fascism și (in)stabilitate democratică în Europa de Est
Colegiul Noua Europă-Institut de Studii Avansate (NEC) vă invită la workshop-ul „Naționalism, populism, fascism și (in)stabilitate democratică în Europa de Est. Continuitate și transformări istorice”, care va avea loc miercuri, 28 septembrie 2022, ora 9:30, în sala de conferințe a Colegiului.
WhatsApp Image 2022 09 15 at 11 25 55 (2) jpeg
Bucharest International Film Festival 2022: Secțiunea Panorama aduce filme în premieră în România
Bucharest International Film Festival este cel mai longeviv și singurul festival de film din București cu o competiție internațională dedicată lungmetrajului. Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022.
Afis KHS 2022 jpg
Karpatia Horse Show revine în 2022! Sport-entertainment-show-emoții, adrenalină!
Karpatia Horse Show revine “pe cai mari" în 2022! Unul dintre cele mai așteptate evenimente de echitație și lifestyle ecvestru din România și sud-estul Europei va avea loc în weekend-ul 23-25 septembrie pe Domeniul Cantacuzino din Florești, Prahova.
FOTO 1 PRONOSPORT jpg
Istoria pariurilor pe fotbal
Profitînd de dezvoltările tehnologice, grafica și interfața au devenit mult mai rapide, depunerile s-au făcut instant în anii următori, iar retragerile sînt și ele foarte rapide.
afis general web jpg
Bauhaus – Form and Reform, un proiect care oferă publicului 4 evenimente inedite cu intrare gratuită
Elite Art are ca scop promovarea principiilor fundamentale UNESCO prin organizarea unor proiecte culturale complexe care răspund la exigențele societății civile naționale și contribuie la dezvoltarea României din punct de vedere cultural și educațional.
KV Festivalul Povestirilor jpg
„Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica” concentrează drumul care unește România în trei zile de experiențe la București
Între 9 și 11 septembrie, Via Transilvanica trece prin București! La Muzeul Național al Țăranului Român, Festivalul Povestirilor de Via Transilvanica concentrează experiențele de pe drumul de 1.400Km, care unește România de la Putna la Drobeta Turnu Severin.
MoveMountains jpeg
Reșița aduce României un nou succes la UNESCO
Municipiul Reșița este primul oraș din România care se alătură, începând de astăzi, rețelei globale UNESCO „Learning Cities” („Orașe care învăță”), având astfel șansa accesului la proiecte educaționale de mare anvergură.
happy asian woman smiling having fun beach jpg
7 beneficii uimitoare pe care le are lumina soarelui asupra organismului
Deși controversată, expunerea la soare are o serie importantă de beneficii asupra organismului.
tratamentedentareculaser jpg
3 simptome banale pentru care trebuie să consulți medicul
Este recomandat ca, dacă nu te simți bine, să fii atent la semnalele pe care ți le transmite organismul. Iată mai jos 3 simptome pentru care ar trebui să consulți cît se poate de repede un medic.
make up artist applying eyeshadow woman jpg
Secretele unui makeup fără cusur: ce trebuie să faci pentru un machiaj perfect și rezistent
Iată care sînt pașii pe care trebuie să îi urmezi, pentru un ten perfect și trăsături evidențiate în cele mai bune moduri:
young beautiful blonde girl cares    Copy jpg
Secretele pielii perfecte: ce trebuie să faci pentru o piele frumoasă și sănătoasă
Altfel spus, cel mai bun sfat de frumusețe este să îți asculți corpul și să îi oferi lucrurile de care are nevoie.
Imagine featured jpg
Enola Holmes 2, noul film bazat pe seria autoarei Nancy Springer, se lansează spre finalul anului
Filmele ale căror scenarii sînt inspirate din cărți de succes rămîn o constantă și în lumea actuală a cinematografiei.
man plugging charger into electric    Copy jpg
5 motive să alegi o mașină electrică sau hibrid
În 2022, autoturismele electrice sau hibrid sînt o alegere tot mai populară în rîndul cumpărătorilor auto.

Adevarul.ro

Marcel Ciolacu FOTO Inquam Photos  Ilona Andrei jpg
Sondaj. PSD conduce detașat, PNL, dublu față de AUR. Ce diferențe sunt față de ultimul studiu sociologic
Ultimul sondaj al CURS, realizat zilele trecute, arată că PSD se bucură de o intenție de vot de 34%, în timp ce PNL este cu zece procente în spatele social-democraților
Evgheni Prigojin FOTO Profimedia
Evgheni Prigojin, ținut în frâu cu alt interlop
Oficialii ruși vor să mai stăvilească influența șefului grupului paramilitar rus Wagner, Evgheni Prigojin, finanțatorul așa-numitei armate private a lui Vladimir Putin.
barbat reflux gastric shutterstock 2039879552 jpg
Remedii la domiciliu pentru arsuri la stomac: 10 moduri de a scăpa de refluxul gastric
Arsurile la stomac se resimt în zona pieptului și apar atunci când acidul gastric se întoarce în esofag. Ele pot dura doar câteva minute sau pot provoca neplăceri și pe durate mai mari.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.