„Ce ruşinos ar fi să fac cunoştinţă cu o fetiţă goală!” 

În vara anului 1897, Charles Lutwidge Dodgson, nimeni altul decît Lewis Carroll, autorul celebrei Alice în Ţara Minunilor, îi scria această scrisoare ilustratoarei Emily Gertrude Thomson. Extras din volumul Scrisori pentru Alice (1842-1898) de Lewis Carroll, ediţie de Antoaneta Tănăsescu, traducere de Marius Chivu şi Alexandra Florescu, Editura MondoRO, 2011. 

Calea Bedford Well, nr. 2, Eastbourne, 19 August, 1897 

Dragă Domnişoară Thomson,

Am fost neatent cu domnii Macmillan şi cu legătorul lor, astfel încît am uitat că-ţi dădusei acordul pentru pînză. I-am rugat ca, în cazul în care şi-au păstrat ceva, să-mi trimită şi mie, ca să mă asigur că este cel corect: în cazul în care n-au păstrat, le-am spus că le vei trimite bucata originală în septembrie. Se poate aştepta pînă atunci. Cartea [Three Sunsets and Other Poems, n.tr.] nu e nici pe departe gata.

Descrierea pe care o faci plajei şi copiilor care se joacă acolo goi este foarte tentantă şi e posibil chiar să fac o expediţie acolo într-o zi (oare m-ar caza gazda ta?), poate o să am norocul de a întîlni nişte victime fotogenice pentru schiţele mele. Dar, din păcate, nu se poate anul acesta. Dolly vine pe la mine vineri şi s-ar putea să stea pînă la sfîrşitul lumii; şi pînă atunci va fi trecut şi arşiţa verii, iar zînele tale vor renunţa să nu mai poarte „nimic”.

Totuşi, mă îndoiesc că n-aş veni în van, pînă la urmă – aş veni cu misiunea fără speranţă de a încerca să mă împrietenesc cu oricare dintre micile nudităţi. O doamnă ar reuşi: dar ce s-ar crede despre un gentleman care ar încerca să intre în contact cu ele! Şi apoi, ce ruşinos ar fi să fac cunoştinţă cu o fetiţă goală! Ce ar putea spune cineva ca să înceapă o conversaţie? Poate că un citat poetic ar fi cel mai potrivit: „Şi vei păşi în mătase”. Cum ar fi asta? Mi-e teamă că ar răspunde: „Aşa arăt eu?”. Sau cineva ar putea începe cu fermecătoarele versuri ale lui Keats „Oh, unde mergi, tu cu cosiţele despletite, / Şi ce duci tu în coş?”. Cel mai probabil va avea „cosiţe despletite”: din cele care trebuie prinse în coc în timpul îmbăierii. Şi chiar şi fără haine, tot ar putea găsi folositor un coş – fie şi un coş pentru haine! Ar mai merge un citat din Cowper (puţin schimbat). Versurile lui sînt: „Lacrima, ştearsă c-o vorbuliţă, / Va fi urmată de-un zîmbet.” Dar eu ar trebui să citez aşa: „Lacrima, ştearsă c-o rochiţă...”! [Joc de cuvinte ce nu a supravieţuit traducerii: versul „The tear, that is wiped with a little adress” devine „The tear, that is wiped with so little a dress”, n.tr.]

Vei crede că aerul din Eastbourne mă face să vorbesc prostii. Poate că aşa e. Ca să revin la bunul simţ. N-ai aparatul de fotografiat cu tine? Nu te-ai putea împrieteni cu cîteva dintre aceste zînuţe, să-mi faci şi mie o poză cu una din ele, sau cu mai multe, pe un fundal cu stînci? Şi dacă ai şansa să te împrieteneşti cu vreo mică nuditate excepţional de drăguţă (nu trebuie să fie frumoasă, e suficient să fie drăguţe) care va fi dispusă să fie exploatată pentru folosul meu, îţi voi trimite o carte pentru ea.

Al tău, sincer, C.L. Dodgson

P.S. Citatul care ar trebui pus, ca motto, sub o fotografie cu mica ta „sirenă” ar fi, fără îndoială, din poemele lui Sir Noël Paton: „Aşezată pe nisipuri lucitoare, / Printre stînci şi valuri de abur, / Stătea goală întinsă la soare / O fecioară cu cosiţe de aur.” [din volumul Poems by a Painter, 1861, n.tr.]

Legendă foto: surorile Liddell: Alice, Edith & Lorina, fotografie de Lewis Carroll, cca. 1860