Ce mai exportăm
E oficial. Patrick Labesse, unul dintre cei nouă critici muzicali invitați de Le Monde să-și alcătuiască un top cu albumele apărute în 2010, l-a ales pe Nicolae Guță în best of-ul personal. Și a scris așa: "Nicolae Guță, excepțional cîntăreț țigan din România, uimește prin virtuozitatea sa vocală atunci cînd se lansează într-o cursă nebună de onomatopei ritmice" Guță e pe locul 4, în condițiile în care minunatul Ali & Toumani, al africanilor Ali Farka Touré & Toumani Diabaté e doar o poziție mai sus.
Sigur, gusturile nu se discută, dar parcă nici nu se amestecă. A fost de-ajuns ca albumul lui Guță să se cheme Grande voix tsigane de Roumanie, pentru ca muzica lui să fie așezată în raftul cochet și cosmopolit cu musiques du monde. De fapt, mai bine ascultați singuri și vedeți ce și cum. Pe site-ul Fnac găsiți fragmente din "N-au valoare mărcile", "Mîndra mea e doamnă mare" și celelalte piese de pe album.
Dacă aruncăm o privire și peste restul topurilor, dăm peste Arcade Fire, Rahmaninov, Mina Agossi, Charlie Haden și Keith Jarrett, Jeanne Moreau, Massive Attack, Gonjasufi ș.a. De altfel, albumul Arcade Fire se află în majoritatea topurilor de final de an pe una dintre primele poziții, dacă nu chiar pe prima.
În altă ordine de idei, marți, 14 decembrie, au fost anunțate nominalizările la Globurile de aur. Poate o să vă bucurați aflînd că filmul lui Radu Mihăileanu, Concertul, a fost nominalizat din partea Franței la categoria "Cel mai bun film străin" (da, aceeași la care anul trecut a cîștigat Panglica albă a lui Haneke...). Eu nu mă bucur, pentru că încă mai sper că filmele făcute din stereotipuri și manipulare emoțională ieftină nu sînt pînă la urmă decît niște mostre de kitsch lipsite de valoare estetică. La categoria asta țin, dacă-mi dați voie, cu Biutiful al lui Alejandro González Iñárritu, cu al cărui trailer vă las să vă cutremurați:
