Carte nouă la Humanitas: „Soră lume” de Ana Blandiana

16 noiembrie 2020
Carte nouă la Humanitas: „Soră lume” de Ana Blandiana jpeg

Editura Humanitas vă prezintă, în avanpremieră, un fragment din volumul Soră lume de Ana Blandiana. Cartea va fi disponibilă în librării începînd cu 23 noiembrie.

„Dacă mi-ar cere cineva să spun numele unui singur sentiment pe care mi l-a trezit lumea prin care am trecut, aș răspunde fără ezitare compasiunea, despre care cu timpul am înțeles că este o treaptă a înțelegerii și o formă de cunoaștere. Dacă aș accepta că această carte este o carte de călătorii, atunci itinerarul acestora leagă între ele punctele de sprijin ale înțelesului și nefericirii lumii prin care am trecut, în timp ce – schimbîndu-se – acestea au devenit repere ale schimbării mele.

Într-un anume fel, această carte continuă Falsul tratat de manipulare. Așa cum aceea nu era o carte de memorii, deși era construită din fragmente de amintiri, aceasta nu este o carte de călătorii, deși capi­tolele ei descriu întîmplări din străinătate. Folosesc acest termen, străinătate, cu întreaga greutate pe care o avea înainte de ’89; în ultimii treizeci de ani, amestecul lumilor l-a erodat și l-a golit de conținut – nu numai prin dispariția frontierelor, ci și prin sentimentul de înstrăinare de acasă. Acest sentiment ciudat este mai apăsător azi decît în timpul dictaturii, pe care o simțeam ca pe o apăsare exterioară, nu lăuntrică, în profunzime, ca acum. 

În Fals tratat de manipulare am încercat să compun din fragmente de amintiri un portret al țării. Acum este vorba despre lume.” (Ana Blandiana)

*

Ana Blandiana (nume literar al Otiliei-Valeria Coman, căsătorită Rusan) s-a născut la Timişoara, la 25 martie 1942. Studii de filologie romanică, licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj. Burse de studii la Iowa University (SUA), Heidelberg Universität, DAAD Berlin.

Cărţi de poezie: Persoana întîi plural, 1964; Călcîiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969; 50 de poeme, 1970; Octombrie, noiembrie, decembrie, 1972; Poeme, 1974; Somnul din somn, 1977; Întîmplări din grădina mea, 1980; Ochiul de greier, 1981; Ora de nisip, 1984; Stea de pradă, 1986; Alte întîmplări din grădina mea, 1987; Întîmplări de pe strada mea, 1988; Poezii, 1988; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de poeme, 1991; În dimineaţa de după moarte, 1996; La cules îngeri, 1997, 2003, 2004; Cartea albă a lui Arpagic, 1998; Balanţa cu un singur talger, 1998; Soarele de apoi, 2000; Refluxul sensurilor, 2004; Poeme, 2005, Întoarcerea lui Arpagic, 2008; Patria mea A4, 2010; Pleoape de apă, 2010; Orologiul fără ore, 2016; Variațiuni pe o team dată, 2018; Integrala poemelor, 2019.

Cărţi de eseuri: Calitatea de martor, 1970, 2003; Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975; Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978; Coridoare de oglinzi, 1983; Autoportret cu palimpsest, 1985; Oraşe de silabe, 1987; Geniul de a fi, 1998; Ghicitul în mulţimi, 2000; Cine sînt eu?, 2001; A fi sau a privi, 2005; O silabisire a lumii, 2006; Spaima de literatură, 2004, 2010; Fals tratat de manipulare, 2013; Istoria ca viitor, 2017.

Cărţi de proză: Cele patru anotimpuri, 1977, 2011 – nuvele; Proiecte de tre cut, 1982, 2011 – nuvele; Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 – ro man; Imitaţie de coşmar, 1995 – nuvele; Oraşul topit şi alte povestiri fantastice, 2004 – nuvele; Povestiri fantastice, 2016 – nuvele.

Cărţile sale de poezie şi de proză au apărut în traducere, începînd din 1982, la prestigioase edituri din Polonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Spania, Estonia, Suedia, Norvegia, Ungaria, Franţa, Olanda, Bulgaria, Letonia, Albania, Serbia, Slovenia, Macedonia, China, Coreea de Sud, Portugalia.

Premii literare: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional „Gottfried von Herder“, Viena, 1982; Premiul Naţional de Poezie, 1997; Premiul „Opera Omnia“, 2001; Premiul Internaţional „Vilenica“, 2002; Premiul Internaţional „Camaiore“, 2005; Premiul Special „Acerbi“, 2005; Premiul polonez „Poetul European al libertăţii“, 2016; Premiul Canadian pentru Excelenţă în Poezie „Griffin“, 2018; Premiul „Cununa de aur“ de la Struga, 2019.

Interdicţii de publicare: 1959–1964, 1985, 1988–1989.

În 1990, Ana Blandiana reînfiinţează PEN Clubul Român, al cărui preşedinte devine. Este unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice, pe care o conduce între 1991 şi 2001. Fondator şi preşedinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé“ şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).

anab1 jpg jpeg

Soră lume (fragment)

Apoi, ușile au explodat dîndu-se de perete, sau poate chiar sfărîmîndu-se, și în sală s-a revărsat o mulțime, cu media de vîrstă probabil sub 20 de ani, care vocifera, scanda, dădea din mîini și înainta asemenea unei viituri, asemenea unei ape rostogolindu-se și umplînd toate spațiile libere, încercînd chiar să intre pe rîndurile de scaune care erau încă ocupate de cei cărora nu le venea să creadă ceea ce li se întîmplă. Mă ridicasem și eu în picioare și, întorcînd spatele scenei – pe care japonezii așteptau dublați de manechine, machiați violent și deveniți ridicoli, neștiind încă dacă trebuie să plece sau să rămînă –, am început să urmăresc fascinată adevăratul spectacol.

Pe la mijlocul sălii, valul nou-veniților s-a ciocnit de foștii spectatori care încercau îngroziți să iasă. De fapt s-a ciocnit nu este verbul potrivit, pentru că nu își opuneau rezistență unii altora, ci se întrețeseau, trecînd unii printre alții în direcții opuse și cu reacții complementare. În timp ce femeile începuseră să țipe, acoperindu-și cu mîinile încleștate decolteurile cu bijuterii, deși nimeni nu încerca să li le smulgă, invadatorii renunțaseră la scandări și imprecații și se puseseră pe rîs, bătîndu-și joc de această adunare de elită, devenită deodată jalnică prin lipsa de apărare. De altfel, în timp ce ultimii spectatori ieșeau, cei ce intraseră trecuseră de primul rînd și, sărind peste fosa orchestrei, începeau să umple scena pe care artiștii japonezi se hotărîseră să o părăsească.

M-am așezat la loc pe scaunul meu. Nu aveam nici un motiv să ies înainte de a înțelege despre ce este vorba. De altfel, mi-am dat seama că nu eram singura care optase pentru continuarea condiției de spectator. Numărul celor care reușiseră să se cațere pe scenă era tot mai mare, dar nu era deloc clar ce spectacol vor da. Înțelesesem puține dintre cuvintele strigate care se încîlceau între ele revenind: à bas, vive și diferite nume proprii, dintre care îl descifrasem pe Che Guevara. În mod evident, vociferările nu erau decît un acompaniament. Ajunși pe scenă, cineva ar fi trebuit să vorbească, dar nu era clar cine o va face, în schimb se vedea că nimic nu era gîndit înainte, că totul se improviza din mers. Deocamdată cei din primul rînd de pe scenă se îndemnau unul pe altul, împingîndu-se, să ia cuvîntul. În cele din urmă, hotărîndu-se, un lungan deșirat, cu plete de-o culoare incertă, pînă pe umeri, transpirat de emoție și agitație, a ridicat mîna în semn că vrea să vorbească și larma s-a mai potolit, dar nu suficient să se audă ceva dacă s-ar fi hotărît să spună. N-a știut ce să facă, și cred că se pregătea să renunțe, cînd cineva i-a adus din culise un microfon cu stativ înalt, pe care i l-a potrivit în dreptul gurii. Era evident un angajat al teatrului, iar inițiativa lui nu părea să spună că trecuse de partea invadatorilor, ci că voia să se lămurească și – dacă se poate – să se termine mai repede.

Tînărul a ridicat mîna din nou și de astă dată glasul lui surprinzător de subțire s-a auzit tăios prin amplificare.

— Vreau să anunț – a început el, la început nesigur, apoi tot mai ferm, aproape solemn – că, din acest moment, această citadelă a culturii burgheze trece în stăpînirea revoluției.

A vrut să mai spună ceva, dar furtuna de aplauze, fluierături admirative și strigăte de victorie a transformat totul într-un vacarm impenetrabil. A renunțat și s-a retras cu aerul că-și făcuse datoria, iar în locul lui s-a apropiat de microfon un altul, mult mai solid, cu o barbă creață încîlcită, care, ridicînd mîinile ca un dirijor, cu o voce profundă de bas, de-a dreptul impresio- nantă, a repetat de mai multe ori, pînă cînd sala întreagă a înțeles și a preluat mesajul:

— À bas la culture! À bas la culture!

De data asta chiar părea sfîrșitul lumii. Cu un entuziasm și o bucurie care-mi dădeau fiori reci pe șira spinării, scandau din fundul rărunchilor, suiți cu picioarele pe scaune, dînd din mîini în ritmul silabelor, ca și cînd ar fi fost posedați de o forță care-i scăpase de sub control.

— À bas la culture! À bas la culture!

Am avut senzația că a durat nesfîrșit, minute lungi, asurzitoare, în care am încercat să mă întorc să privesc sala din spatele meu, să-i văd cum arată pe purtătorii vocilor care bubuiau ritmic, dar n-am reușit să disting decît o încîlceală de fețe transpirate, de ochi isterizați de bucurie, de plete și bărbi, de brațe încolăcite solidar, de trupuri îmbrățișîndu-se cu exaltare.

Chiar pe scaunul din dosul scaunului meu era suită cu picioarele o adolescentă gingașă, cu un aer luminos prerafaelit, ale cărei vene de pe gît se umflaseră de efortul scandării și din gura frumoasă a căreia ieșea un fel de scîncet răgușit nearticulat, dar ritmic, prea obosit ca să se mai lase turnat în cuvinte, dar nevrînd să renunțe. Am întors capul spre scenă cu un amestec de mirare și de dezgust. În timp ce scandarea continua, pe scenă apăruseră două siluete complet diferite de ceilalți. Un domn și o doamnă d’un certain îge, cum spun francezii, și părînd eleganți nu atît datorită hainelor sobre și închise la culoare, cît ținutei extrem de drepte, aproape rigide, așa cum stăteau într-un colț ale scenei, privind cu o atenție aproape fascinată sala și așteptînd să se termine scandările. Cum nu se terminau însă, bărbatul a înaintat spre microfon și ceilalți i-au făcut loc nu binevoitori, totuși intimidați, ca și cînd ar fi știut despre cine e vorba. În clipa în care s-a întors cu fața complet spre sală, l-am recunoscut și eu, nu atît din realitatea din urmă cu două ore (care părea acum desfășurată pe altă planetă), cînd a deschis prin cîteva fraze stagiunea 1968 a Teatrului Națiunilor, cît din fotografii: era Jean-Louis Barrault.

Îmi amintesc – acum, cînd scriu și cînd nu mai sînt în stare să reproduc discursul pe care l-a ținut atunci marele actor – de cîte ori l-am repetat, după întoarcerea acasă, prietenilor și colegilor, cum îl știam literalmente pe dinafară și cu ce plăcere îl repetam. Tema discursului era scandarea – care, de altfel, nu încetase, dar își redusese volumul – Jos cultura.

Ceea ce țin minte este felul în care nu a încercat să le reproșeze ceea ce făceau, nici să polemizeze cu ei. Le-a vorbit doar despre cum ar arăta o lume fără cultură, cum ar fi viitorul dacă sloganul pe care îl scandează s-ar împlini, ar deveni realitate. Nu avea un aer polemic, ci mai curînd persuasiv, încercînd să-i împace parcă, ceea ce, dincolo de tristețe, era utopic și aproape deplasat, și nu părea să trezească empatia, ci disprețul celor cărora li se adresa. În fața valului de fluierături, și huiduieli, și insulte care a reizbucnit cu mai multă putere, ca și cum ar fi făcut, ascultîndu-l, o pauză de refacere a forțelor, Jean-Louis Barrault a încercat să nu cedeze, să-și continue ideea, dar indulgența și răbdarea tinerilor se terminase, pur și simplu i-au smuls microfonul din mînă și l-au împins fără menajamente în fosa orchestrei, unde îl așteptau alte brațe pregătite să îl rostogolească, scoțîndu-l din raza privirilor sălii, care continua să-l insulte.

După ce nu s-a mai văzut, soția lui, Madeleine Renaud, o personalitate aproape legendară a teatrului francez, și-a părăsit colțul de scenă din care privise totul și a înaintat încet, cu pași rari,

pe marginea rampei înspre microfon. Era mai în vîrstă decît el, sau poate scena la care asistase o îmbătrînise brusc, și avea ceva fragil, aproape friabil, încît faptul că se încăpățîna să se îndrepte, fără să ezite, spre pericol a făcut deodată aproape liniște. Părea o eroină din Corneille și în mod evident trezise curiozitatea sălii, care voia să audă ce ar mai putea îndrăzni să spună. Iar ea, după ce a întins mîna să ia microfonul pe care nu au îndrăznit să nu i-l dea, a spus:

— Eu vreau să vă mulțumesc.

S-a auzit o voce începînd să rîdă ascuțit, dar a fost imediat redusă la tăcere. Iar în tăcerea aceea, doamna a repetat cu o voce aproape albă:

— Vreau să vă mulțumesc că n-ați pornit această revoluție în urmă cu 30 de ani, permițîndu-mi astfel, în toate aceste decenii, să-mi închin viața culturii pe care o huiduiți acum. Vă sînt profund recunoscătoare că, devastîndu-mi scena, pe care mi-am petrecut cea mai mare parte din viață, abia acum, mi-ați dat răgazul să îmi împlinesc destinul artistic.

WhatsApp Image 2023 06 02 at 16 31 57 jpeg
Karpatia Pony Show 2023: cinci zile de acțiune și distracție pentru întreaga familie pe Domeniul Cantacuzino, Florești!
Anul acesta, organizatorii extind concursul la patru zile de competiții și show-uri ecvestre.
kam idris hqhx3lbn18 unsplash1 jpg
Dincolo de orele de lucru: Găsirea echilibrului între muncă și timp liber
Iată cîteva strategii practice și sfaturi pentru a găsi un echilibru între viața profesională și viața privată în lumea cu ritmul rapid din ziua de azi
Afis Teoria recapitularii Stefan Ungureanu The H Gallery jpeg
Vernisaj Ștefan Ungureanu – „Teoria recapitulării”, The H Gallery
Vernisajul expoziției va avea loc joi, 8 iunie, de la ora 19:00.
Portret CL jpg
poate nu
Poate nu-i chiar Sfîrșitul, numai că totul se leagă. Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?
PHOTO 2023 05 26 14 18 54 jpg
Romanian Design Week, festivalul industriilor creative, readuce la viață spații uitate ale Bucureștiului, alături de IQOS
Industriile creative sau industriile de conținut sînt concepte care au intrat în limbajul comun în ultimii ani
ad3 jpg
Ce adidași se potrivesc cu treningul? Mizați pe confort și stil urban
Dacă preferi o versiune mai sportivă a treningurilor, pariază pe jambiere strîmte cu dungi albe pe laterale
saxinte jpg
Nigredo
Acceptarea ideii că ura poate fi un sentiment creștinesc
 AAA2496 jpg
Importanța reglării unghiurilor direcției
Unul dintre factorii care pot duce cel mai mult la uzura prematură a anvelopelor este reglarea incorectă a unghiurilor direcției.
DilemaVeche (2) (1) jpg
featured image (2) (1) jpg
Istoria transferurilor în fotbal: De la 400 de lire la 222 de milioane de euro
În ultimul deceniu s-au plătit sume amețitoare pentru transferul unor fotbaliști.
index png webp
Serile Enayati Medical City, 26 mai 2023, cu Sever Voinescu si Horia Brenciu
Enayati Medical City are ca prioritate abordarea holistică a problemelor medicale ale pacienților.
pexels andrea piacquadio 3812745 jpg
Migrenele: ce le generează și cum le tratăm
Migrenele reprezintă un tip de durere de cap caracterizate prin dureri intense, pulsatile, resimțite de cele mai multe ori doar pe o parte a capului.
DSC08734 JPG
IQOS și Romanian Design Week te invită să descoperi instalația „Echoes of Presence” între 12-28 mai în Piața Amzei din București
În ultimii 10 ani, Romanian Design Week a devenit cel mai complex eveniment dedicat industriilor creativ-culturale din România.
Killa Fonic png
Vama intră în luptă cu Killa Fonic în bătălia muzicală a anului
Joi, Vama și Killa Fonic intră în cea mai așteptată bătălie muzicală a anului.
image png
Vedere asupra lumii din casele bunicilor
Recunosc o disperare aici, acceptată pe jumătate trupește, pe jumătate  sufletește.
dilemaveche 1 jpg
Cum identifici rapid un nou cazino online și cum să rămîi siguranță
Pe viitor, cu siguranță vor mai apărea jocuri diferite și inovative.
Dilemaveche   nuante de roscat jpg
Ce legătură există între nuanța părului și personalitate – află aici!
Te-ai întrebat vreodată dacă există o legătură între nuanța părului și personalitate?
Echoes of Presence partedinarte jpg
COMUNITATEA A DECIS: CÎȘTIGĂTORUL CONCURSULUI LANSAT DE ROMANIAN DESIGN WEEK ȘI IQOS ESTE PROIECTUL „ECHOES OF PRESENCE”
ÎMPREUNĂ este tema pe care Romanian Design Week și IQOS au propus-o comunității creative din România pentru ediția de anul acesta a concursului.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Start pentru înscrierile la a doua ediție New Draft. Asociația Control N caută autori de scenarii de film din România
Trei sesiuni de lucru asistat, programate lunar, între lunile iulie și octombrie 2023
icr lbf2023 jpeg
#3 1 jpg
Cititul în familie: De ce este important să citim împreună cu cei mici?
Cititul în familie nu trebuie să fie o activitate plictisitoare, ci poate fi o aventură fascinantă pentru toți membrii familiei.
catre mine 50x70 preview jpg
Control N: Ateliere de autocunoaștere prin scris pentru liceeni
În perioada martie – mai 2023 atelierele își propun să abordeze într-o manieră originală trei forme de scriere.
cum alegi cele mai confortabile treninguri de fete pentru fiecare sezon jpg
Cum alegi cele mai confortabile treninguri de fete pentru fiecare sezon?
La școală, prin parc și la locul de joacă, treningul de fete este ținuta preferată ușor de adaptat la fiecare sezon.
specializare sau servicii complete cum alegi abordarea pentru service ul tau auto jpg
Specializare sau servicii complete: cum alegi abordarea pentru service-ul tău auto
Alegerea unei abordări pentru service-ul tău auto poate face diferența între succesul și eșecul afacerii.

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.