Balauri mici, balauri mari, cale ferată fără șină și povestea celor două țări

Text de Alexandra Bumbăcaru, căutătoare de povești alături de Cronicari Digitali

Despre poveștile cu sau fără prințese, dar musai cu balauri, știm cu toții. Despre balaurii de Via Transilvanica, mai puțin. Or ăsta este chiar scopul proiectului de storytelling digital pe care îl desfășurăm în cadrul Rucsacului cu Povestiri de pe Via Transilvanica.

Prima coordonată este chiar drumul care ne-a adus pe „Insula cu dinozauri”, cunoscută astăzi drept Țara Hațegului. Am ajuns, așa cum era firesc pentru niște drumeți, pe potecă. O trecere, cel puțin ciudată, pe o trecere de cale ferată, fără șine și fără trenuri. Vorbim despre un tronson foarte vechi, inaugurat la 11 noiembrie 1908 pe distanța Caransebeș-Bouțari, respectiv la 1 mai 1909 pe distanța Bouțari-Subcetate și închis circulației în 1978. Foarte puține lucruri mai amintesc de istoria acestui drum de graniță, care leagă Transilvania de Țara Românească. Doar cîteva traverse putrezite și, foarte rar, cîte un șurub sau altă relicvă din metalul folosit la șine. Pînă de curînd dezafectată, porțiunea a fost curățată și transformată în cărare de către echipa care se ocupă de Via Transilvanica. Lupta cu „balaurii” încă se duce, mai ales că este necesară și întreținerea acestei porțiuni, precum și plata chiriei către CFR, toate din încăpățînarea de a nu lăsa drumeții să meargă pe drumul național.

Am spus clasica poveste a binelui care bate răul, unde „balaurul” a pus stăpînire pe un loc important pentru lume, un loc de trecere. De ce? Pentru că, pînă își găsesc acel Făt-Frumos care să le salveze, ni le explicăm prin legende. Și povestea, ca orice poveste, pleacă de la realitate, peste care fiecare povestaș croșetează.

De unde sînt, deci, acești balauri?

Să ne uităm, de exemplu, la noi în ogradă. Sau mai bine, în ograda hațeganilor. Factorul cheie care personalizează Geoparcul Țara Hațegului este reprezentat de numeroasele situri cu oase de dinozauri din Cretacicul Superior. Cu alte cuvinte, în zonă exista paleontologie înainte să apară paleontologia, iar oamenii intrau constant în contact cu rămășițele unor vremi demult duse. De-a lungul istoriei, oamenii s-au raportat diferit la aceste dovezi ale existenței dinozaurilor, le-au considerat ba aducătoare ale prosperității, ba protectori ai gospodăriilor, ba arme spirituale, ba, ba, ba. Iar de aici și pînă la imaginea balaurilor din basmele românești sau simbolul dragonului cu cap de lup prezent pe steagul dacilor, a fost doar un pas.

„A fost odată într-o ţară un balaur mare. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Cînd ieşea el la mîncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă pînă ce-şi potolea foamea cu vreun drumeţ pe care îl trăgea aţa la moarte. Toţi oamenii locului se tînguiau de răutatea şi de frica balaurului.” Dincolo de ce citim în basmele lui Petre Ispirescu,  filme, mass-media, care să fie adevărul din spatele poveștilor cu dinozauri mari și fioroși?

Cu 70 de milioane de ani în urmă, Țara Hațegului făcea parte dintr-o insulă tropicală cu dinozauri pitici, unici în lume. Aceștia și-au redus dimensiunile pentru că se aflau într-un loc izolat, încremenit în timp, iar ca o adaptate a condițiilor de viață a apărut nanismul insular. Interesant este și faptul că speciile de pe insula Hațeg erau de mult timp dispărute de pe continent. Urmele acestora s-au păstrat fosilizate în rocile formate în aceste timpuri și, deși cercetate de mai bine de 100 de ani, ele sînt încă teme de inspirație pentru artiști și subiectul dintotdeauna a poveștilor cu balauri.

Vedetă locală, balaurul bondoc este o rudă a celebrului Velociraptor, descoperit în 2010 lîngă Rîpa Roşie. Dar locul nu este doar despre baluri, văzuți sau ascunși. Între ruinele de la Sarmizegetusa, dinozauri rătăciți prin Țara Hațegului și creasta lui Retezat, Via Transilvanica asunde mulți Făți Frumoși și Ilene Cosînzene. Merg pe cărarea care unește România. Nu doar Terra Banatica de Terra Dacica.

Cronicari Digitali – proiectul cultural dezvoltat de Zaga Brand și Asociația Human Made Art – adună toate experiențele în Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica alături de Raiffeisen Bank România. Rezidența digitală de storytelling este susținută de partenerul de mobilitate TRUST MOTORS, partenerul video GO PRO și partenerii media Rock FM, Dilema veche, Spot Media și PressOne.