Avanpremieră editorială: Viaţa mea

6 aprilie 2017
Avanpremieră editorială: Viaţa mea jpeg

Dilema veche vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul Viaţa mea de Nicolae Breban, în curs de apariţie la Editura Polirom.

 

„Viaţa mea este o carte de o mare densitate epică, evocînd şi totodată analizînd evenimente-cheie din existenţa marelui romancier. Prezenta autobiografie este organizată tematic, criteriul cronologic nefiind încăpător: copi-lăria, adolescenţa, descoperirea primelor pulsiuni creative, prietenia, viaţa literară, cariera, aventura politică, femeia, exilul, tatăl fac materia unor capitole separate. Totul este însă subjugat de exorbitanta voinţă de a crea – care dă coerenţă şi sens existenţei lui Nicolae Breban. De aceea, Viaţa mea nu este doar reconstituirea unei biografii excepţionale, ci şi verificarea unei structuri, a unei «trăiri-tip care revine mereu», formulă prin care Nietzsche, invocat adesea de scriitor, definea caracterul. Mai mult ca niciodată, Nicolae Breban este dispus să meargă pînă la capăt, scormonind în trecut cu luciditate şi spirit critic, dar şi cu nostalgie şi patetism; martor al epocii pe care a traversat-o şi al propriei existenţe, el este însă şi un personaj viu, fabulos, extravagant, imprevizibil, capabil de uluitoare contradicţii, din seria memorabilelor personaje proiectate ficţional în atîtea romane. Viaţa lui Nicolae Breban se confundă, în mai mare măsură decît a oricărui alt scriitor român, cu monumentala sa operă.” (Bogdan Creţu)

Nicolae Breban (n. 1934), romancier şi eseist, este unul dintre cei mai importanţi şi prolifici prozatori români contemporani. Debutează literar în revista Viaţa studenţească, în 1957. Opt ani mai tîrziu publică primul său roman, Francisca (tradus în bulgară şi rusă), distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române. A fost redactor-şef al României literare. A semnat scenariul filmului Răutăciosul adolescent, precum şi scenariul şi regia filmului Printre colinele verzi (inclus în selecţia oficială a Festivalului Internaţional de la Cannes). Este membru titular al Academiei Române şi director al revistei Contemporanul. Ideea europeană. La Editura Polirom au apărut: Riscul în cultură (1997), Sensul vieţii (Memorii) (4 vol., 2003-2007), Animale bolnave (2004), Îngerul de gips (2008), Orfeu în infern (2008), Profeţii despre prezent. Elogiul morţii (2009).

****

O spun cu o anumită, legitimă îngîmfare, am avut, încă de tînăr, dacă nu intuiţia, cu siguranţă sen­zaţia clară, certă a recunoaşterii, ca şi a „nevoii” acestei realităţi dominante a „eternului feminin”; am avut‑o şi, cumva, încurajator dar şi miraculos, am păs­trat‑o, în turbionul atîtor idei, crezuri, reflexe ideatice sau modale, care au izbucnit cu toate, s‑au perindat şi apoi s‑au perimat pe tegumentul mişcător adesea al conştiinţei mele, in statu nascendi. Iar pe această mare şi vălurită pînză a eroticului, chiar şi a unui erotic idealizat, cum se întîmplă în „creierii” înfierbîntaţi ai unui post‑adolescent care vrea nu numai să „înţeleagă lumea”, dar şi să ocupe un loc distinct în marea zarvă din jur, eu voi înşira mai jos, cum se face, cîteva nume de sex feminin, cele care s‑au apropiat de mine în lunga mea viaţă. Femei din provincie sau din capitală, se înţelege, şi doar unele dintre ele, cele care au semnificat într‑un fel sau altul nevoia mea irepresibilă de ieşire din crusta care mă sufoca; să zicem nevoia de maximă apropiere de o altă fiinţă, de... comuniune febrilă, dar şi de complicitate, vorbesc de acea mare complicitate pe care noi, muritorii, o „trăim”, adică o visăm ades în forma ideală, absolută, iar pentru a o pătrunde, pentru a o aduce la pămînt, lîngă noi, şi devenind practici, o despicăm în două arii sau tărîmuri, drumuri sau căi, pur şi simplu, în două zone mirifice, deja legendare – Prietenie şi Iubire. În aşa‑numita zonă a inefabilului, a idealului, dar şi a pragmaticului celui mai îngust, mai neruşinat, în supra‑structură, pentru a o numi pretenţios, adică în aria aproape a tuturor posibilităţilor. Cele de care sîntem noi în stare a ni le închipui şi a le „crede”!

Prima tresărire erotică a fost, cum o spuneam mai sus, Monica, liceana, cu doi ani mai în vîrstă, cu care dansam în serile în care părinţii ei ne făceau o vizită. Au fost (vai, sau... poate nu?!...), o, nu mai „mult” de cîteva dansuri, îmbrăţişări senzuale, dar fără sărut, perin­date pe parcursul a cîtorva ani, eram ambii adolescenţi, ea, Monica, probabil mai matură, mai stăpînă a propri­ilor senzaţii şi fantasme decît mine. Cînd ne‑am terminat ambii liceul, ne‑am risipit prin lume şi... nu ne‑am mai văzut. Nu înţeleg nici pînă azi cum silueta, chipul ei – blondă, cu doi ochi albaştri, frumoşi, „sensibili”, inteli­genţi, cu maniere ce nu ieşeau cu nimic în afara unei educaţii ardeleneşti, mic‑burgheze – e adevărat, mama ei era nepoata episcopului Lugojului, doctor de Roma, Ioan Bălan, traducător al Bibliei, şi ei locuiau în palatul episcopal! –, dar în rest nimic nu o diferenţia, nici măcar frumuseţea, de unele colege de la Liceul „Iulia Hasdeu” şi din clasa ei, care se mai mîndrea cu cîteva exemplare ce atrăgeau privirile. Atunci... cum de ea, Monica, moartă de mult, măritată cu un medic veterinar mai în vîrstă ca ea, la Timişoara, după ce întreaga ei familie suferise catastrofa desfiinţării în ’948 a Bisericii Unite cu Roma, Greco‑Catolice, şi despre care, ani în şir, n‑am mai aflat nimic afară de vestea morţii ei, cum de ea, Monica, mi s‑a întipărit în minte decenii la rînd, deşi nu am iubit‑o?! Nu, nu i‑am scris scrisori, mi‑a refuzat sec cîteva pro­puneri de întîlnire, deşi, în timpul dansului nostru prin colţurile mai întunecate ale salonului, în timp ce alături, în sufrageria luminată, părinţii se amuzau şi chefuiau, poate dansau la rîndul lor, frumoasa fată se lăsa pier­dută în voia îmbrăţişării şi a mîngîierilor mele, ce ne lăsau, pe ambii, uneori, fără suflare! Astfel de episoade am mai trăit în acei ani şi după şi cu alte fete, la cea­iurile dansante care se aranjau pe atunci în familii sau în peisaj, dar toate s‑au şters, Monica şi‑a lăsat amprenta magică, aproape magnetică asupra memoriei mele. Madonă şi vag hetairă totodată, reticentă şi dăruită fără margini, uneori, dar totul în pauze mari, iute întrerupte de sfîrşitul tangoului ce se auzea de la patefon sau de la radio, mai ştii, poate ea se „juca”, îşi exersa apetitul erotic sau imita ce făceau şi alte colege de‑ale ei, nu ştiu; eu însă am rămas profund marcat, încît pînă tîrziu după această „vie cicatrice erotică”, chiar şi cînd intra­sem binişor în anii numiţi ai senectuţii, anii ’60 ai mei, ea‑mi plutea şi venea la mine în vise, în forme diferite şi aţîţătoare, neschimbată, înaltă, suplă, „misterioasă”, părînd a‑mi fi „promisă”, deşi niciodată gura sau ochii ei nu o mărturisiseră. Să fi fost, oare, aşa şi Beatrice a lui Dante?!... Căci, cum vom înţelege altfel modelele mari, unice, din literatura europeană, dacă nu retră­indu‑ne, noi înşine, fragment cu fragment, firimitură cu firimitură, una din acele, puţine, zgîrcite şi deodată singulare „experienţe” erotice care n‑au încetat să „vibreze” în noi, în subconştientul nostru ani şi ani în şir, cu o vigoare fantastică şi care ne‑au dus uneori chiar şi „dincolo”?!

Tîrziu am înţeles că acea formă feminină, pierdută definitiv în ceaţa anilor cincizeci, o tînără domnişoară plăcută, „aparte”, cum se zicea, frumoasă, desigur, dintr‑o mică familie de preot dintr‑un orăşel de provin­cie, urma să mă întovărăşească decenii, ca o cîrtiţă translucidă, fiindu‑mi unul din foarte puţinele mele modele erotice din existenţă – poate unicul! În anii care au urmat, despre care voi povesti mai la vale, se poate bănui că am întîlnit nu puţine domnişoare şi femei atracţioase, pe unele dintre ele, puţine, le‑am şi iubit, nu mai mult de două sau poate trei dintr‑un adevărat noian de graţii, promisiuni, istorii şi cîteva aproape drame – dar şi o dramă reală! Cîte alte false „prietenii erotice” n‑am trăit, aventuri, cum se numesc, scene, întîlniri şi istorii de care nu mă mîndresc totdeauna, momente şi întîmplări în care am fost curajos, dar şi viclean, laş şi uneori generos, prefăcut, în sensul că salvam aparenţele, cum se spune, îi lăsam femeii mîn­dria de a fi fost „cucerită” cu dificultate, deşi meritul, dacă era unul, era al ei, al tenacităţii, capriciului, al propriului ei orgoliu!

La 18 ani, în vara lui ’52, sosit a doua oară, definitiv de data aceasta, în Capitală, am întîlnit, e adevărat, prima iubire! Da, pot certifica, ea există!

man plugging charger into electric    Copy jpg
5 motive să alegi o mașină electrică sau hibrid
În 2022, autoturismele electrice sau hibrid sînt o alegere tot mai populară în rîndul cumpărătorilor auto.
74907741 afc99f4360 k jpg
Scrisoare deschisă Ministrului Educației
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română Ioana Em. Petrescu (ANPRO) vă solicită atenția cu privire la următoarele sesizări și propuneri referitoare la Proiectul Legii Învățămîntului Preuniversitar „România educată”, aflat în dezbatere publică:
20220726 185215 jpg
Bătrînii
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
20220728 210201 jpg
Integrarea la scoala jpg
Cum poți facilita integrarea copilului în sistemul de învățămînt
Atunci cînd copiii merg la creșă, grădiniță sau școală, activitățile de orientare îi ajută să se familiarizeze cu mediul nou în care își vor petrece o mare parte a zilei.
Palama lui Dumnezeu jpg
Poiana Omului
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
G0122246 JPG
Drumul transformării
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
Imagine dilemaveche ro jpg
Ce înseamnă expresia „Toate drumurile duc la Roma” și care sînt originile sale
Roma a fost mereu o destinație populară pentru producătorii de filme și jocuri video.
20220724 174033 jpg
Balauri mici, balauri mari, cale ferată fără șină și povestea celor două țări
Text de Alexandra Bumbăcaru, căutătoare de povești alături de Cronicari Digitali
20220722 180510 jpg
20220721 180351 jpg
Prezent în propria-ți viață
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
Resita vedere de sus jpg
Cea mai bună dilemă în gama RE
Text de Silvia Teodorescu, coordonator al campaniei Cronicari Digitali
20220719 160815 jpg
Piftii de iulie – jurnalul unui gurmand pe Via Transilvanica
Text de Cosmin Dragomir, jurnalist culinar și autor al cărții „Curatorul de Zacuscă”
20220720 185246 jpg
20220719 170725 jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” concentrează cea mai complexă experiență turistică și culturală din România
Al doilea an de rezidență itinerantă de digital storytelling pune în valoare patrimoniul cultural de pe Via Transilvanica.
Aula magna cairoli jpg
Plagiatul la români: îngrijorări și propuneri
Scrisoare deschisă adresată universităților românești și Ministerului Educației
Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” – Peste 1000 km din România autentică, parcurși în două săptămîni
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” scoate la lumină 50 de obiective de patrimoniu cultural, comunități etnice, antreprenoriate locale, gastronomie, natură, oameni-tezaur și localități uitate.
video poker sanse castig jpg
Are Video Pokerul cele mai bune şanse de cîştig?
În peisajul ofertelor de cazino îşi face apariţia un joc care cel mai adesea este trecut cu vederea de jucători, cel de Video Poker.
imagine (4) jpg
Teorii cu privire la serialul „Stranger Things”, ce ar putea fi confirmate în sezoanele viitoare
Sezonul cu numărul 4 a fost mult timp așteptat de fani, care deja se gîndesc acum la viitorul sezon.
chirilov cover jpg
Mihai Chirilov: „Un festival, dacă nu e construit în jurul comunității, e degeaba”
„Filmul de artă te forțează să devii inventiv în a găsi metode de expunere pentru a ajunge la cît mai mulți oameni.”
ILC jpg
Posteritatea Graziellei
În toți acești (mulți) ani în care l-am recitit, periodic, pe Caragiale, m-am întrebat nu o dată cum se face că opera sa a părut să accepte tot felul de interpretări, unele de-a dreptul stupide, reductive și, în fond, absurde.
jocuri noroc populare jpg
Care sînt cele mai populare jocuri de noroc din străinătate?
Oamenii din diferite țări de pe glob au preferințe specifice în materie de jocuri de noroc, modelate de culturi distincte.
boluri diversificare little prints jpg
Diversificarea, acum o joacă de copii – ce am învățat de la generațiile mai vechi de părinți
Din drag pentru copii, din nevoia de a oferi celor mici tot ce mai bun din tot ce mai bun, au apărut și branduri de lux, cu produse premium.
drujba jpg
Există modele de drujbă care să poată fi manevrate cu o singură mînă? Răspunsul specialiștilor!
Un model eficient de drujbă garantează o tăiere rapidă a elementelor de vegetație nedorite, precum și un confort sporit în utilizare.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.