Avanpremieră editorială: Val şi Cetatea Sufletelor

2 aprilie 2017
Avanpremieră editorială: Val şi Cetatea Sufletelor jpeg

Dilema veche vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul Val și Cetatea Sufletelor, de Ana Alfianu, în curs de apariţie la Humanitas Junior.

„Ce talent grozav are Ana Alfianu! Pe de o parte, spune o poveste inițiatică, în genul celor ale lui Michael Ende sau Peter Beagle, cu băieței și țestoase vorbitoare, cu pești care se hrănesc cu lacrimi, cu prelegeri policolore despre puterea cuvintelor, cum foarte rar s-au scris în literatura noastră. Pe de altă parte, își ilustrează singură povestea cu imagini de o frumusețe care îți taie respirația, exact acele imagini ideale cu care ne visam în copilărie poveștile. Prin urmare, dragi cititoare & cititori, cartea pe care o aveți în mînă nu e doar o carte – e chiar copilăria voastră ilustrată. Deschideți-o: o veți iubi de îndată. Eu, cel puțin, așa am pățit.” — Radu Vancu

Val are 10 ani și face parte din specia visătorilor. Îi place să se joace, să exploreze prin pădurea din apropierea casei și să citească povești. Cu siguranță, nici nu i-a trecut prin cap s-ajungă el însuși personaj într-o poveste.

Însă, într-o bună zi, cuprins de dorul bunicului său, plecat fără putință de întoarcere în Cetatea Sufletelor, Val se hotărăște caute acest loc straniu, netrecut pe nici o hartă din lume. Împreună cu Malila, o broască-țestoasă zburătoare, băiatul porneşte într-o călătorie fantastică, presărată cu primejdii, probe de curaj, nenumărate întrebări şi cu descoperiri pe care le faci doar atunci cînd te apropii de sfîrşitul copilăriei.

Drumul îi poartă pe cei doi din regatul mării, unde domneşte caracatiţa Elacaravolturna, care ştie să vindece suferinţele cu poveşti, într-un  oraş ciudat, care-şi schimbă forma cu fiecare cuvînt rostit de locuitorii săi, în ţinutul balaurului poet O şi, în cele din urmă, în Palatul Lunii, unde stăpînesc visele, păstrătoarele tuturor tainelor omeneşti. Ajuns aici, Val e uimit să-şi descopere că sfîrşitul drumului nu-i capătul călătoriei şi că pentru el adevărata aventură de-abia începe. Şi cu Cetatea Sufletelor ce s-a întîmplat? Au găsit călătorii drumul spre ea? Au reuşit să se întoarcă acasă?

Ei bine, răspunsurile la aceste întrebări ţi se vor dezvălui numai dacă vei avea curaj şi-i vei urma pe Val şi Malila în poveste.

Ana Alfianu s-a născut în 1979 la Brașov şi a urmat cursurile liceului de artă din localitate. A absolvit Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, cu o licență în arte plastice și decorative, specializarea conservare-restaurare, şi a lucrat vreme de cîțiva ani ca restaurator și grafician la Muzeul Județean din Tîrgu Mureș. Între 2006 şi 2007 a urmat cursuri de teatru, film și artă în Statele Unite.  Val și Cetatea Sufletelor este prima poveste pe care a scris-o și a ilustrat-o.

***

4ela 1 jpg jpeg

Ela. Thurr. Puterea poveştilor

― Oceanul este un tărîm uriaş şi misterios, dragii mei. Primejdiile pîndesc la fiecare pas şi  lumina soarelui nu răzbate decît la mică adîncime. E drept că în afund sînt nenumărate şi uimitoare frumuseţi, dar trebuie să aveţi mare grijă pe unde mergeţi.

Malila şi Val şedeau pe stînca cenuşiu-gălbuie aflată în mijlocul oceanului şi ascultau atenţi.

Pentru cineva care s-ar fi nimerit acolo din întîmplare, scena ar fi părut stranie, deoarece vocea care vorbea părea să nu vină de nicăieri. Şi totuşi ea răsuna limpede, cînd spartă şi bubuitoare ca un val lovind un perete de granit, cînd moale şi şoptită ca spuma alunecînd pe alge.

Era glasul Stîncii Galbene.

― Eu mă aflu la mijloc între cele trei tărîmuri: al apei, al uscatului şi al cerului. Viaţa mea este frumoasă şi grea. Am puteri pe care le-am adunat, vreme de mii de ani, de la forţele naturii, şi ştiu mai multe despre lumea aceasta decît orice învăţat şi decît orice înţelept. Cu toate acestea,

nu ştiu drumul spre Cetatea Sufletelor. Am să vă ajut să ajungeţi la caracatiţa vindecătoare Elacaravolturna, din neamul zeităţilor care stăpîneau demult peste ape. Poate că ea va ști să vă arate încotro s-o apucaţi. Acum închideţi ochii şi nu-i deschideţi pînă nu vă spun eu.

Val şi Malila ascultară şi, încrezători, închiseră ochii.

După cîteva clipe simţiră un val de aer cald mîngîindu-le chipurile. Şoapte mărunte, ca o incantaţie ritmică, veneau dinspre stîncă.

― Gata, acum puteţi deschide ochii. Vraja pe care am făcut-o o să vă ajute să respiraţi sub apă  cîteva ore, dar nu mai mult. Caracatiţa locuieşte în apropiere, în partea aceea, rosti Stînca Galbenă și, suflînd către ape, croi o cărare vălurită. La ora asta primeşte bolnavi şi povestitori, aşa că s-ar putea să fie nevoie să aşteptaţi o vreme.

Cînd vă vine rîndul, salutaţi-o, vă rog, din partea mea.

Malila şi băieţelul mulţumiră, apoi, cu oarecare teamă şi întrebîndu-se în sinea lor despre ce bolnavi şi povestitori putea fi vorba, se lăsară să alunece în apă. Spre ma rea lor mirare, oceanul nu era atît de rece pe cît se aşteptaseră. O căldură plăcută îi învălui treptat, şi peste cîteva clipe îi năpădi o senzaţie de încredere şi de moleşeală.

„Poate din cauza vrăjii, îşi spuse Val. Poate pentru că acum nu mai sîntem nişte străini oarecare.“

Malila îl prinse pe copil de mînă şi, căutîndu-i aprobarea în privire, începu să coboare încet-încet, urmînd cărarea desenată de Stîncă. Se cufundară tot mai adînc și mai adînc, departe de lumină, printre pietre acoperite de vegetaţie stranie, printre bancuri de peşti coloraţi şi alge.

Și, cu toate că nu mai văzuseră unele ca acestea, simţeau că ajunseseră într-o lume demult cunoscută. Pînă și ochii li se obișnuiră cu verdele luminii din adîncuri, iar de respirat, respirau în voie, de parcă toată viaţa ar fi trăit sub apă. Nu după multă vreme, cei doi ajunseră la o deschidere largă, înconjurată de stînci şi năpădită de o vege taţie feerică, bogat colorată şi unduitoare. În mijlocul luminişului se deslușea, încă de departe, o forfotă de fiinţe care aşteptau nerăbdătoare să ajungă în dreptul Caracatiţei.

Aceasta stătea neclintită, cu ochii închişi, şi părea că doarme. Pe fiecare ventuză de pe fiecare tentacul se găseau peşti, scoici, sirene, inflorescenţe de corali, pisici-de-mare, alge, sepii, ţestoase şi nenumărate alte creaturi despre care Val nici măcar nu auzise şi nici nu era sigur că puteau exista cu adevărat. Dinspre Elacaravolturna răzbătea un amalgam de şoapte de neînţeles, chicote, hohote de rîs sau suspine, vorbe tăioase sau drăgăstoase, toate rostite, după cum se părea, într-o infinitate de limbi subacvatice.

Cei doi se aşezară în rînd cu ceilalţi, iar băiatul, cu rios, întrebă un peşte gras de culoare albastră din apropiere:

― Nu vă supăraţi, ne puteţi spune şi nouă ce se întîmplă?

Peştele deschise o gură rotundă şi păru să ofteze. Îi privi pe Malila şi pe Val, apoi rosti cu voce ostenită:

― Aşadar nu sînteţi de pe tărîmul nostru. Veniţi de pe pămînt, aşa-i?

Rostise cuvîntul „pămînt“ cu un amestec de veneraţie şi teamă.

― Da, de-acolo venim. Avem nevoie de ajutorul şi îndrumarea Caracatiţei. Căutăm o cetate îndepărtată, despre care nimeni nu ştie cu siguranţă unde se află.

Poate că Eliraba... Elaraba... Elacarafi... se poticni Val ruşinat.

― Elacaravolturna, sări peştele albastru. Dar toată lumea îi spune Ela. Da, s-ar putea să ştie ceea ce vă interesează, dar s-ar putea de asemenea să se supere că veniţi la ea cu o astfel de rugăminte. Nu cu asta se ocupă ea de şapte sute de ani.

― Ni s-a spus că este o caracatiţă vindecătoare. E adevărat?

― E adevărat. Totuşi, să nu credeţi că e vorba de medicina obişnuită. Ce face ea nu seamănă cu nimic din ce se întîmplă în ape sau pe uscat în lumea vindecătorilor.

Singurul leac folosit de Ela sînt poveştile.

― Poveştile? căscă Val ochii plin de neîncredere.

― Vieţuitoarele din adîncurile oceanului se îmbolnăvesc ca şi cele aflate sus la voi, pe pămînt. Se întîmplă ca unii peşti să își piardă cîte-o culoare sau să își rupă din nebăgare de seamă cîte-o aripioară; alţii se luptă între ei cît e ziua de lungă şi îşi sfîşie solzii ori îşi sparg dinţii, iar alţii sînt răniţi la vînătoare. Cîteodată, căluţii-de-mare tineri și nărăvaşi se lovesc de stînci din prea mare grabă, iar sirenelor li se întîmplă adesea să-şi prindă pletele lungi în capcanele coralilor sau în rădăcini şi ramuri încîlcite. Ca peste tot, vietăţile de aici suferă uneori de dureri felurite, fac vînătăi sau răcesc. Boala se găseşte pretutindeni. Şi cînd unul dintre noi se îmbolnăveşte, dă fuga la Ela, se aşază pe una din ventuze şi ascultă o poveste. Pe măsură ce cuvintele poveştii se rînduiesc, rana începe să se închidă, vînătaia dispare, ari pioara creşte la loc, solzii se refac, durerile se risipesc şi aşa mai departe. Însă nu doar boli de felul ăsta vindecă Ela. Acestea sînt pentru ea o nimica toată. Ea se-ngrijeşte mai ales de suferinţe ale sufletului.

Malila şi Val se priviră uimiţi. Deşi băiatul era prea mic ca să aibă habar despre ce e vorba, bănuia că dorul de bunicul lui ar fi putut fi una dintre acele suferinţe de care pomenise peştele albastru.

Imagine featured jpg
Enola Holmes 2, noul film bazat pe seria autoarei Nancy Springer, se lansează spre finalul anului
Filmele ale căror scenarii sînt inspirate din cărți de succes rămîn o constantă și în lumea actuală a cinematografiei.
man plugging charger into electric    Copy jpg
5 motive să alegi o mașină electrică sau hibrid
În 2022, autoturismele electrice sau hibrid sînt o alegere tot mai populară în rîndul cumpărătorilor auto.
74907741 afc99f4360 k jpg
Scrisoare deschisă Ministrului Educației
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română Ioana Em. Petrescu (ANPRO) vă solicită atenția cu privire la următoarele sesizări și propuneri referitoare la Proiectul Legii Învățămîntului Preuniversitar „România educată”, aflat în dezbatere publică:
20220726 185215 jpg
Bătrînii
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
20220728 210201 jpg
Integrarea la scoala jpg
Cum poți facilita integrarea copilului în sistemul de învățămînt
Atunci cînd copiii merg la creșă, grădiniță sau școală, activitățile de orientare îi ajută să se familiarizeze cu mediul nou în care își vor petrece o mare parte a zilei.
Palama lui Dumnezeu jpg
Poiana Omului
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
G0122246 JPG
Drumul transformării
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
Imagine dilemaveche ro jpg
Ce înseamnă expresia „Toate drumurile duc la Roma” și care sînt originile sale
Roma a fost mereu o destinație populară pentru producătorii de filme și jocuri video.
20220724 174033 jpg
Balauri mici, balauri mari, cale ferată fără șină și povestea celor două țări
Text de Alexandra Bumbăcaru, căutătoare de povești alături de Cronicari Digitali
20220722 180510 jpg
20220721 180351 jpg
Prezent în propria-ți viață
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
Resita vedere de sus jpg
Cea mai bună dilemă în gama RE
Text de Silvia Teodorescu, coordonator al campaniei Cronicari Digitali
20220719 160815 jpg
Piftii de iulie – jurnalul unui gurmand pe Via Transilvanica
Text de Cosmin Dragomir, jurnalist culinar și autor al cărții „Curatorul de Zacuscă”
20220720 185246 jpg
20220719 170725 jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” concentrează cea mai complexă experiență turistică și culturală din România
Al doilea an de rezidență itinerantă de digital storytelling pune în valoare patrimoniul cultural de pe Via Transilvanica.
Aula magna cairoli jpg
Plagiatul la români: îngrijorări și propuneri
Scrisoare deschisă adresată universităților românești și Ministerului Educației
Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” – Peste 1000 km din România autentică, parcurși în două săptămîni
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” scoate la lumină 50 de obiective de patrimoniu cultural, comunități etnice, antreprenoriate locale, gastronomie, natură, oameni-tezaur și localități uitate.
video poker sanse castig jpg
Are Video Pokerul cele mai bune şanse de cîştig?
În peisajul ofertelor de cazino îşi face apariţia un joc care cel mai adesea este trecut cu vederea de jucători, cel de Video Poker.
imagine (4) jpg
Teorii cu privire la serialul „Stranger Things”, ce ar putea fi confirmate în sezoanele viitoare
Sezonul cu numărul 4 a fost mult timp așteptat de fani, care deja se gîndesc acum la viitorul sezon.
chirilov cover jpg
Mihai Chirilov: „Un festival, dacă nu e construit în jurul comunității, e degeaba”
„Filmul de artă te forțează să devii inventiv în a găsi metode de expunere pentru a ajunge la cît mai mulți oameni.”
ILC jpg
Posteritatea Graziellei
În toți acești (mulți) ani în care l-am recitit, periodic, pe Caragiale, m-am întrebat nu o dată cum se face că opera sa a părut să accepte tot felul de interpretări, unele de-a dreptul stupide, reductive și, în fond, absurde.
jocuri noroc populare jpg
Care sînt cele mai populare jocuri de noroc din străinătate?
Oamenii din diferite țări de pe glob au preferințe specifice în materie de jocuri de noroc, modelate de culturi distincte.
boluri diversificare little prints jpg
Diversificarea, acum o joacă de copii – ce am învățat de la generațiile mai vechi de părinți
Din drag pentru copii, din nevoia de a oferi celor mici tot ce mai bun din tot ce mai bun, au apărut și branduri de lux, cu produse premium.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.