Avanpremieră editorială: Pereţi subţiri

Dilema veche vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul Pereţi subţiri de Ana Maria Sandu, în curs de apariţie la editura Polirom. Lansarea cărţii va avea loc duminică, 28 mai, la standul editurii Polirom din cadrul Salonului de carte Bookfest (Romexpo). Invitaţi: Simona Sora, Marius Chivu. Moderatoare: Eli Bădică. 

17 poveşti dintr-un bloc cu patru etaje din Bucureşti. Vieţile personajelor comunică prin pereţii subţiri. În această comunitate de locatari vechi şi noi, intimitatea devine fluidă. Destinele personajelor se intersectează, apartamentele au propriile istorii, cuplurile îşi trăiesc sub ochii celorlalţi ritualurile şi descompunerea. Dincolo de uşile închise e o lume în mic, cu bucuriile şi tristeţile ei infinitezimale.

Renovări 

„Ce priveghi reuşit!“, au zis toţi cei care au luat parte.

Felul în care Alexandra s‑a ocupat de fiecare detaliu ar fi trebuit răsplătit.

Întîi a făcut o curăţenie exemplară. A frecat şi‑a lustruit tot ce i‑a ieşit în cale. Sertarele le‑a golit şi a aruncat tone de mărunţişuri. Cutii de ceai, plicuri cu mirodenii care clociseră fluturi de molii, vase nefolosite puse claie peste grămadă, borcane şi pungi începute, în care mai rămăsese cîte un deget de făină, pesmet sau mălai. Mai avea şi nişte paste scorojite. Cam o mînă. S‑a uitat la ele, le‑a numărat, ar fi putut să le păstreze la o adică, dar a renunţat. Numai gîndul că le‑ar vedea cum fierb într‑o oală cu apă clocotită i‑a pîrjolit gîtul. Hainele le‑a pus în saci negri de plastic. Le‑a împăturit cu grijă, le‑a sortat pe culori şi pe anotimpuri. N‑au fost prea multe. Le‑a lăsat lîngă ghenă. Pînă spre seară, cineva se şi servise.

S‑a enervat puţin pentru că şi‑au luat ce le‑a trebuit, iar pe restul le‑au răscolit, lăsîndu‑le înşirate prin curtea blocului.

Cînd s‑a întors acasă, aproape că s‑a împiedicat de un crac de la perechea lui de blugi negri, care nu îi veniseră niciodată prea bine, dar pe care el îi cumpărase pentru că îl bătuse la cap. Mai zăceau pe jos şi două tricouri cam decolorate, în care el dormea. Înainte de a le arunca, încercase vreo două tipuri de detergent. Le‑a spălat la 90 de grade. Degeaba, tot n‑a reuşit să scoată mirosul lui din ele. Se simţea şi afară, chiar dacă devenise ceva mai sălciu decît şi‑l amintea. Cu mîna la nas, le‑a îndesat în tomberon. După ce a terminat cu dulapurile, în casă s‑a făcut prea mult loc.

„La ce ne‑au folosit toate troacele? Ce‑o fi fost în capetele noastre să tot cărăm obiecte care nu au făcut decît să adune praful şi să ne mănînce atîtea ore din viaţă cu alegerea lor, apoi cu plătitul, cu transportatul?“, s‑a întrebat ea învîrtindu‑se ca un titirez prin casă.

Tot n‑avea stare. Putea mai mult. A deschis frigiderul. Nu îi plăcuse niciodată să‑l cureţe. Dar se afla în acel moment din viaţă cînd putea să facă şi lucrurile care o scoteau din sărite.

Borcanele începute stăteau cuminţi pe rafturi. Nu luaseră mai mult de două‑trei linguri din fiecare. Urmele furculiţelor rînjeau încă în dulceaţa de la mama ei şi în muştarul iute de la Bunica. În pasta de roşii crescuse un strat consistent de mucegai. L‑a gustat. Nu era nici măcar scîrbos. Doar puţin înţepător. Din pachetul de unt mai rămăsese un cubuleţ. Gălbejit şi rînced. Dacă l‑ar fi şlefuit cu grijă, ar fi putut să obţină o bucată comestibilă, de mărimea unui diamant. Dar n‑avea chef să se complice. A făcut o pauză şi a verificat e‑mailul.

Îi scrisese Janina: „Ai cîştigat o Excursie împreună cu familia! Completează acum documentul ataşat pentru a ridica premiul şi hotărăşte acum destinaţia sau colectează cîştigul azi Cash!!!“. I‑au sclipit ochii. Nu mai fuseseră de mult într‑o vacanţă ca lumea. Poate venise timpul s‑o planifice pe ultima. A adus pe masa din bucătărie toate ghidurile de călătorie: Paris, Madrid, Berlin, Mexic, Lisabona, Roma. Le‑a întins printre borcane şi legături de pătrunjel uscate, cepe şi cartofi încolţiţi, sticle de vin sugrumate cu şerveţele, un triunghi de parmezan tare ca piatra. Le‑a deschis la întîmplare. Semnele puse de el, cu post‑it‑uri colorate, erau nemişcate. Fuseseră în toate locurile alea şi acum nu‑şi mai amintea unde le plăcuse cel mai mult. Şi unde puseseră tonele de poze pentru care au stat nemişcaţi ore întregi?