Avanpremieră editorială: „Îi urăsc, mă!“: O antologie a pamfletului

15 mai 2017
Avanpremieră editorială: „Îi urăsc, mă!“: O antologie a pamfletului jpeg

Dilema veche vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul „Îi urăsc, mă!“: O antologie a pamfletului: De la cronicarii munteni la Pamfil Şeicaru, de Magda Răduţă (editor), aflat în curs de apariţie la Editura Humanitas.

Majoritatea pamfletelor antologate aici sînt texte care au intrat în literatură din gazetărie, purtîndu-şi în egală măsură actualitatea şi indignarea care îmbracă forma unei violenţe verbale dezlănţuite (şi uneori insuportabile – numai că pentru pamflet norma e insuportabilul). Citite în înşiruirea lor cronologică, pamfletele aduc la lumină şiruri vechi şi lungi de strîmbătăţi. E imaginea, cu totul întunecată, a unor vinovăţii pe care pamfletarii le denunţă neobosit, în invective spumegate, de aproape două secole.

 „În lunga sa istorie, începînd cu satirele antice şi cu oratoria de tribună, pamfletul e, covîrşitor, un discurs social al înfruntării: o probă a actualităţii, un denunţ al relei alcătuiri din lumea prezentului, un protest direct, public şi vehement. E născut din indignarea în faţa nedreptăţilor şi nu se dă înapoi de la nimic, riscînd totul ca să le demaşte. Singur martor, şi încă neputincios, al iremediabilului dezastru, pamfletarul nu poate fi altfel decît atroce şi spumegat. El stă singur în „colţul adevărului“, neascultat de nimeni, şi cu atît mai vehement cu cît dezastrul e mai întins.” – Magda Răduţă

„Magda Răduţă îşi începe antologia cu un capitol dedicat cronicarilor munteni şi se opreşte la Pamfil Şeicaru. Ea scrie cîte un text de familiarizare la fiecare început de capitol şi arată felul în care a evoluat şi s-a rafinat acest subgen, de la descriptivismul arhaizant al unui Stoica Ludescu sau Ionică Tăutu la sarcasmul şi peniţa caustică a interbelicilor.

Scrisul Magdei Răduţă e variat, expresiv şi răsplătitor. Avem de-a face, în mod evident, nu doar cu un om pasionat de obiectul cercetării, ci şi cu un stilist. Ea nu oferă cititorilor profilul unui filolog pedant şi dornic să epateze, ci rezultatul unei munci aşezate, duse la capăt cu lumină pe chip. Un cercetător care scrie despre floretiştii cuvîntului are la rîndul său floreta la brîu.” – Radu Paraschivescu

Vitriol şi cerneală violetă: I.L. Caragiale

Dacă în cazul pamfletelor eminesciene genurile gazetăreşti sînt oricum mai bine precizate decît la predecesorii săi, o situaţie cu totul nouă întîlnim în opera publicistică a lui I.L. Caragiale. Pamfletul pare să se răspîndească inegal peste tot în articolele sale de opinie; tot ce scrie Caragiale la gazetă are un „aer de familie“ pamfletar, un loc difuz în care se întîlnesc ironia, intertextul, prelucrarea parodică, caricatura muşcătoare şi marele surîs superior-maliţios al pamfletarului ce îşi contemplă victima. Mica dificultate legată de publicistica lui Caragiale aici se află: în greutatea de a selecta un pamflet „pur“ din multitudinea de hibrizi pamfletari pe care îi includ articolele apărute nu doar în gazetele umoristice la care scrie de timpuriu sau în cele girate de el însuşi (precum Moftul român, Claponul ori Ghimpele), ci şi în publicaţii „de ţinută“, precum Voinţa naţională sau Constituţionalul.

Cu grade variabile de violenţă a limbajului, cu prelucrări mai mult sau mai puţin vizibile de clişee jurnalistice şi cu suprapuneri de registre stilistice, articolele cu aer pamfletar ale lui Caragiale sînt greu de ordonat în categorii. Sînt articole politice în care pata pamfletară se întinde şi arde tot, ca vitrionul englezesc (modelul 1907. Din primăvară pînă-n toamnă), sînt altele mimat grave, uneori dramatizate pentru a părea şi mai dramatice, dar care lasă să se întrevadă subtextul comicăriei gratuite de teatru de marionete („momentul“ – în care se parodiază clişeul jurnalismului de senzaţie: Varietăţi literare. Canard-răţoi). Şi mai există şi categoria mixtă, jumătate vitriol, jumătate cerneală violetă, din care ar putea face parte, la rigoare, Toxin şi toxice sau Caradale şi budalale, elaborate scene de gen, cuplate dialogal şi lucrate atent pentru dezvăluirea modului ilogic în care e alcătuită lumea despre care se vorbeşte – lumea politicii, în general.

Într-un asemenea peisaj difuz, în care apartenenţa la genul pamfletar e greu de probat şi încă şi mai greu de exemplificat, alegem să evidenţiem o singură trăsătură care pare că dă coeziune ansamblului: prelucrarea clişeului obiectivităţii jurnalistice. Pamfletele sui generis ale lui Caragiale mimează fericit obiectivitatea, însumînd toate elementele recognoscibile ale genului: clasificări, caracteristici, detalii infime ale scenelor. Caradalele sînt într-un fel, budalalele altminteri, cu enumerări ramificate de diferenţe specifice; schiţa de monument al lui Brătianu se desfăşoară amănunţit în text, într-o descriere lungă care o apropie de statuile vivante; gazetarul se înfăţişează şi pe sine, în rol de martor (fals omniscient, niciodată tăcut).

Din maniera în care prelucrează clişeul obiectivităţii se mai vede ceva: Caragiale lucrează cu o concreteţe a ficţiunii care depăşeşte cu mult cealaltă concreteţe, a faptelor (obligaţia oricărui articol de gazetă de a se raporta la eveniment). Pentru articolele infuzate de pamflet, evenimenţialul e deja învechit (în Reacţiunea, de pildă, abia în ultimul paragraf cititorul, plimbat printr-o lungă poveste din copilărie, află că există o actualitate, şi ea de „zilele trecute“); în schimb, ceea ce e mereu în centru e un episod ficţional foarte concret, foarte material, lucrat dinamic, în realism autentic: idealiştii boieri ai liberalismului vînzîndu-şi entuziaşti moşiile spre propăşirea patriei, grupul statuar al celor patru Colectivităţi, ministrul Sturdza în cabinet, însemnînd pedant „note şi observaţiuni statistice“, sau în trăsură, gonind spre Mitropolie. Episoadele acestea trec înaintea oricărui faptic imediat, din ele gazetarul obţinînd mai mult – şi altceva – decît o şarjă directă la figura adversarului politic. Caragiale obţine imediat ceea ce pamfletul va ajunge să cîştige abia cu Arghezi.

I.L. Caragiale, O lichea

[fragment]

Leki, sau lichea, însemnează pe turceşte pată; cu deosebire, pată de care nu te poţi scăpa, pată neştearsă. În limba românească, cuvîntul a trecut în accepţie figurată: lichea va să zică o secătură care, dacă ţi-a căzut în spinare, se ţine de tine mai rău ca scaiul, şi de care nu te mai poţi scăpa decît prin mijloace violente. Să-i dai cu piciorul de sute de ori, să-l batjocoreşti, să-l scuipi, şi încă n-ai să scapi de gudurăturile lui greţoase, pînă nu te-i hotărî să-i dai brînci într-un canal, ca să te cotoroseşti de el. Să mă ferească Dumnezeu a întrebuinţa cuvîntul acesta în accepţia alterată pe care o are în limba noastră; îl voi întrebuinţa numai şi numai în înţelesul propriu, pe care-l are în limba originară.

Carevasăzică, să nu mai încapă vorbă: lichea însemnează pată, peste putinţă de scos. În acest sens propriu zic dar: teribilă lichea e d. Sturdza!…

În toamna anului 1895, după ce se lipise de tricolorul român ce fîlfîia în capul haidamacilor, pe stradă, în chestia naţională; după ce mînjise chiar simbolul adîncii dureri şi al înaltului respect ce trebuie să ni-l inspire moartea, lipindu-se pe steagurile negre de la Clubul colectiviştilor, cînd cu sfîrşitul nenorocitului zbir electoral Meschiu – deodată, licheaua apare pe pagina întîia a Monitorului, ca prezident al Consiliului.

Să nu uit a spune că licheaua, cu o zi înainte, după ce depune la Palat jurămîntul, zice Suveranului: „Sire, plec de aci tocmai la Mitropolie. Nu vreau să pun mîna pe afacerea publică pînă să nu cer iertare Mitropolitului Ghenadie că l-am mînjit odinioară. Mă duc să-l rog să-mi dea binecuvîntarea lui arhipăstorească spre a mă insufla de la Duhul Sfînt, ca să pot duce cu tărie înalta sarcină ce Maiestatea Voastră mi-a încredinţat!…“

S-a pus în birjă şi a mers în goana cailor la Mitropolie… Acolo a suit scările în genunchi, şi încet-încet, strîmbîndu-se şi miorlăindu-se, a apucat pe bietul Ghenadie, care se retrăgea de frică şi de scîrbă de-a-ndaratelea, şi i-a sărutat pulpana anteriului. S-a lipit licheaua de anteriu aşa de bine, că n-a mai putut s-o spele nici afurisenia, pînă cînd n-a venit Lascăr Catargiu şi i-a zis lui Ghenadie: „Înalt prea sfinte părinte, ascultă-mă pe mine: ce mai încoace şi încolo? De licheaua asta nu te mai speli, fără să faci o mare jertfă… Ia anteriul de Mitropolit şi aruncă-l departe, cu lichea cu tot!“

Şi numai aşa s-a putut scăpa Ghenadie de lichea, aruncînd-o în obrazul Colectivităţii. Dar, cît e Colectivitatea de neobicinuită cu lucru curat, a avut şi ea un moment de dezgust: a luat şi ea mantaua cu licheaua şi a aruncat-o la negre, în coşul cu rufele murdare; şi, fiindcă rufele murdare

trebuiesc spălate în familie, cu mai multă sau mai puţină discreţie, a fost chemat din familia colectivistă d. Aurelian, marele cultivator de spanac, sămînţă de la ’48, şi însărcinat să spele murdăria. Celebrul agronom a frecat-o băbeşte cu rădăcină de ciulin multă vreme, a frecat-o şi iar a frecat-o fără succes, pînă cînd a dat în genunchi de oboseală.

L-a biruit licheaua!

young beautiful blonde girl cares    Copy jpg
Secretele pielii perfecte: ce trebuie să faci pentru o piele frumoasă și sănătoasă
Altfel spus, cel mai bun sfat de frumusețe este să îți asculți corpul și să îi oferi lucrurile de care are nevoie.
Imagine featured jpg
Enola Holmes 2, noul film bazat pe seria autoarei Nancy Springer, se lansează spre finalul anului
Filmele ale căror scenarii sînt inspirate din cărți de succes rămîn o constantă și în lumea actuală a cinematografiei.
man plugging charger into electric    Copy jpg
5 motive să alegi o mașină electrică sau hibrid
În 2022, autoturismele electrice sau hibrid sînt o alegere tot mai populară în rîndul cumpărătorilor auto.
74907741 afc99f4360 k jpg
Scrisoare deschisă Ministrului Educației
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română Ioana Em. Petrescu (ANPRO) vă solicită atenția cu privire la următoarele sesizări și propuneri referitoare la Proiectul Legii Învățămîntului Preuniversitar „România educată”, aflat în dezbatere publică:
20220726 185215 jpg
Bătrînii
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
20220728 210201 jpg
Integrarea la scoala jpg
Cum poți facilita integrarea copilului în sistemul de învățămînt
Atunci cînd copiii merg la creșă, grădiniță sau școală, activitățile de orientare îi ajută să se familiarizeze cu mediul nou în care își vor petrece o mare parte a zilei.
Palama lui Dumnezeu jpg
Poiana Omului
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
G0122246 JPG
Drumul transformării
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
Imagine dilemaveche ro jpg
Ce înseamnă expresia „Toate drumurile duc la Roma” și care sînt originile sale
Roma a fost mereu o destinație populară pentru producătorii de filme și jocuri video.
20220724 174033 jpg
Balauri mici, balauri mari, cale ferată fără șină și povestea celor două țări
Text de Alexandra Bumbăcaru, căutătoare de povești alături de Cronicari Digitali
20220722 180510 jpg
20220721 180351 jpg
Prezent în propria-ți viață
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
Resita vedere de sus jpg
Cea mai bună dilemă în gama RE
Text de Silvia Teodorescu, coordonator al campaniei Cronicari Digitali
20220719 160815 jpg
Piftii de iulie – jurnalul unui gurmand pe Via Transilvanica
Text de Cosmin Dragomir, jurnalist culinar și autor al cărții „Curatorul de Zacuscă”
20220720 185246 jpg
20220719 170725 jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” concentrează cea mai complexă experiență turistică și culturală din România
Al doilea an de rezidență itinerantă de digital storytelling pune în valoare patrimoniul cultural de pe Via Transilvanica.
Aula magna cairoli jpg
Plagiatul la români: îngrijorări și propuneri
Scrisoare deschisă adresată universităților românești și Ministerului Educației
Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” – Peste 1000 km din România autentică, parcurși în două săptămîni
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” scoate la lumină 50 de obiective de patrimoniu cultural, comunități etnice, antreprenoriate locale, gastronomie, natură, oameni-tezaur și localități uitate.
video poker sanse castig jpg
Are Video Pokerul cele mai bune şanse de cîştig?
În peisajul ofertelor de cazino îşi face apariţia un joc care cel mai adesea este trecut cu vederea de jucători, cel de Video Poker.
imagine (4) jpg
Teorii cu privire la serialul „Stranger Things”, ce ar putea fi confirmate în sezoanele viitoare
Sezonul cu numărul 4 a fost mult timp așteptat de fani, care deja se gîndesc acum la viitorul sezon.
chirilov cover jpg
Mihai Chirilov: „Un festival, dacă nu e construit în jurul comunității, e degeaba”
„Filmul de artă te forțează să devii inventiv în a găsi metode de expunere pentru a ajunge la cît mai mulți oameni.”
ILC jpg
Posteritatea Graziellei
În toți acești (mulți) ani în care l-am recitit, periodic, pe Caragiale, m-am întrebat nu o dată cum se face că opera sa a părut să accepte tot felul de interpretări, unele de-a dreptul stupide, reductive și, în fond, absurde.
jocuri noroc populare jpg
Care sînt cele mai populare jocuri de noroc din străinătate?
Oamenii din diferite țări de pe glob au preferințe specifice în materie de jocuri de noroc, modelate de culturi distincte.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.