Mai greu cu vacanțele anul acesta. Poate că vara aceasta e mai bine să ne amintim și să visăm. Amintirile sînt personale, nu intervenim. Însă, vă putem ajuta să visați. Fiecare capsulă de cafea orginală Nespresso din gama Ispirazione Italiana ascunde un vis...

Florența! Pe unii, îi înnebunește, pur și simplu. Ați auzit, cred, de „sindromul Stendhal”. Destul de simplist, dicționarele de astăzi spun, toate, cam așa: sindromul Stendhal este o afecțiune psihosomatică, care se manifestă prin accelerarea ritmului cardiac, vertij, senzație de sufocare și chiar halucinații, fiind cauzată de supraexpunerea la capodopere de artă a anumitor persoane predispuse la această afecțiune. Sindromul a fost mai întîi observat la Florența, iar medicii din fermecătorul oraș toscan au înregistrat deja o cazuistică bogată. Ei au observat că, an de an, un anumit număr de turiști prezintă aceleași simptome la contactul cu abundența de capodopere din minunatul oraș. Prin anii 70 ai secolului trecut, un medic de la Spitalul Central din Florența a denumit acest sindrom după numele ilustrei sale victime și a comunicat lumii medicale, într-o carte de specialitate, existența sa.

În Rome, Naples et Florence, un jurnal de călătorie prin Italia publicat de Stendhal în două volume în 1826, găsim pasajul esențial. Încă înainte să intre în Florența, coborînd Apeninii, autorul simte că nerăbdarea devine un soi de excitație nervoasă care îi grăbește pulsul. Apoi, odată ajuns în oraș, excitația nerăbdării devine adevărat extaz. Totul culminează cu vizita Bisericii Santa Croce, capodopera goticului italian. În această biserică sînt înmormîntați Michelangelo, Alfieri, Machiavelli și Galilei! Copleșit în fața mormintelor din Santa Croce, vede frescele lui Volterrano pe plafonul capelei din colțul de nord-est al Bisericii. Sorbiți un strop de Nespresso Ispirazione Firenze și citiți-l: ”…sibilele lui Volterrano mi-au dat, probabil, cea mai vie plăcere pe care pictura mi-a putut-o oferi vreodată. Eram deja într-un fel de extaz produs de simpla idee că sînt la Florența și de vecinătatea marilor oameni ale căror morminte tocmai le văzusem. Absorbit de contemplarea frumuseții sublime, le vedeam de foarte aproape, le atingeam, ca să zic așa. Am ajuns la acel punct al emoției în care senzațiile celeste produse de arte frumoase întîlnesc sentimentele pasionale. Ieșind din Santa Croce, am avut palpitații - ceva ce berlinezii numesc „nervi” -, întreaga mea vitalitate fusese epuizată și mergeam cu teama să nu cad.” În această stare, Stendhal se așează pe o bancă și nu-și refuză deliciul de a citi cîteva versuri din Ugo Foscolo. Poemele marelui pre-romantic italian îi fac bine. După ce își vine în simțiri, autorul Mănăstirii din Parma constată că puternica experiență estetică prin care tocmai trecuse îi făcuse, de fapt, bine!

Bine, dar bine de tot, face orice întîlnire cu Florența! „Acel punct al emoției în care senzațiile celeste produse de arte frumoase întîlnesc sentimentele pasionale”! Ai zice că Nespresso a plecat de la acest rînd stendhalian cînd a dedicat sortimentul Arpeggio acestui oraș de vis.

Florența este orașul în care simetriile și perspectiva au renăscut în folosul întregii lumi datorită geniului unor artiși de acum cinci secole. Printre capodoperele lor, de secole, florentinii prăjesc cafeaua într-un fel inspirat. E ca și cum la Florența se strîng toate influențele, din Nord și din Sud. Cafeaua Nespresso Firenze Arpeggio urcă și coboară pe scara visării gustul fructat al cafelelor din Nord dimpreună cu gustul de cacao al cafelelor din Sud într-un produs catifelat, cremos și dens. Lejeritatea Nordului și intensitatea Sudului sînt puse împreună în perspectiva inventată de renascentiștii florentini. Gustul acestei cafele reorientează. E un gust imposibil de contrazis. Florența este locul în care s-a reinventat frumusețea într-un fel ce nu a putut fi contrazis de atunci încoace. Concurat, da, de multe ori. Dar contrazis, niciodată. Nici opțiunea pentru Firenze Arpeggio nu poate fi contrazisă. Concurată, da. Chiar de fiecare dintre celelalte cafele din gama Ispirazione Italiana. Contrazisă, însă, niciodată. Căci acesta e gustul Florenței – gustul unui sindrom al încîntării, gustul unui vis al Renașterii…­ (S. V.)