Timp de o lună, Dilema veche vă aduce un cadou de primăvară, pentru cei mici și cei mari deopotrivă: în fiecare săptămînă, odată cu ediția print a revistei, primiți un DVD de la Opera Comică pentru Copii.

PROGRAM

9 mai: Hänsel și Gretel, operă; regia Cristian Mihăilescu

Hänsel și Gretel este cea mai cunoscută operă pentru copii de pe întreg mapamondul. Nu există scenă de operă din lume care să n-o fi montat măcar o dată, de aceea miza este uriașă. Hänsel și sora lui, Gretel, sînt puși în situația să se salveze și să învingă vrăjitoarea, o forță aparent mult mai puternică și opresivă. Dar inteligența lor învinge, așa cum tinerețea trebuie să învingă mereu.

  

16 mai: Flautul Fermecat, operă; regia Cristian Mihăilescu

Opera ilustrează povestea tînărului prinț Tamino, care, în căutarea iubitei sale, iese din noapte spre lumină, călăuzit de trei copii. Cu ajutorul flautului său fermecat, el trece cele trei probe importante: Tăcerea, Focul şi Apa. Răsplata va fi pe măsură: va intra alături de Pamina în templul înţelepţilor. Atotputernica Regină a Nopţii va fi astfel învinsă de tinereţe, iubire şi adevăr.

Vacanța s-a terminat și copiii se întorc la joacă în grădinițe, pe băncile școlii sau la Opera Comică, singurul teatru muzical destinat lor. Opera Comică pentru Copii i-a primit ca de obicei cu brațele deschise la primul spectacol din stagiunea 2017/2018, sîmbătă, 9 septembrie, de la ora 17.00. Nici n-au pătruns bine pe ușile larg deschise ale teatrului, că micii spectatori și adulții care-i însoțeau s-au trezit într-o pădure magică, amenajată de teatru la fiecare reprezentație a spectacolului de operă „Flautul fermecat”. Au cercetat desigur acest spațiu magic și au făcut fotografii, apoi au intrat în sală să-i cunoască pe eroii operei „Flautul fermecat” de Wolfgang Amadeus Mozart, una dintre cele mai frumoase lucrări muzicale compuse vreodată.

Spectacolul Flautul fermecat, creație a regizorului Cristian Mihăilescu, cu ajutorul scenografei Viorica Petrovici și al coregrafului Cătălin Caracaș are toate ingredientele unui basm cu zîne și conține toată magia de care poate fi capabilă arta teatrului. Astfel, în spectacol se folosesc efecte impresionante de lumini și proiecții, scena rotativă numită turnantă, costume colorate și cu scînteieri de cristal. Povestea este simplă, iar mesajele ei sînt menite să pătrundă pînă în adîncul sufletului oricărui tip de spectator.

Sîmbătă, pe scenă l-am văzut pe Prințul Tamino (tenorul Gjerji Mani) scăpat de un balaur de către supusele Reginei Nopții. Aceasta (soprana Rodica Anghelescu) pretinde că preotul Sarastro (bas-baritonul Daniel Pascariu) i-ar fi răpit fiica, frumoasa Pamina (soprana Raluca Oprea). Desigur că prințul va pleca să o salveze, ajutat de spirite bune sub formă de copii și de o ființă jumătate om-jumătate pasăre, Papageno, care își caută și el marea iubire. Ei ajung la templul lui Sarastro, unde sînt înconjurați de animale sălbatice, interpretate de balerini ai Operei Comice, fiare care se dovedesc a fi mai degrabă simpatice decît înfiorătoare și care fac cunoștință și cu spectatorii. În continuare, descoperim însă că Pamina nu este prizoniera lui Sarastro, ci a lui Monostatos (tenorul Valentin Racoveanu), care vrea să o ia de soție cu forța. Și, ca în orice poveste care se termină cu bine, după grele încercări la care Tamino se lasă supus ca să fie demn de mîna fetei, regatul luminii, stăpînit de Sarastro, va învinge forțele întunericului.

Opera lui Wolfgang Amadeus Mozart, de fapt un singspiel (gen precursor al operetei) a fost transformată din punct de vedere muzical și ca text la Opera Comică special pentru copii și tineri. Avînd în vedere că Mozart a fost membru al masoneriei, se pare că lucrarea conține mesaje și simboluri din această zonă, de aceea regizorii accentuează adesea aceste aspecte în pofida unor idei simple, dar mult mai valoroase, asupra cărora s-a concentrat regizorul Cristian Mihăilescu. În acest fel, spectatorii, mai ales cei mici, rețin cu ajutorul poveștii de la Opera Comică idei esențiale pentru educația lor: minciuna va fi mereu pedepsită, pentru a obține ceva trebuie răbdare și reținere, curajul înseamnă și stăruință, iar adevărul, binele și frumosul trebuie întotdeauna să învingă.

Bineînțeles că la Opera Comică nu trebuie să lipsească dintr-un spectacol și accentele de umor. Ele au fost asigurate sîmbătă de Papageno (baritonul Fang Shuang) și de iubita lui, Papagena (soprana Oana Șerban) prin celebra scenă în care ea, fiind transformată într-o bătrînică, îl convinge să o ia de soție, iar după ce acesta acceptă este preschimbată într-o frumoasă femeie – pasăre. Acest fragment a fost completat de spectatori sîmbătă, cînd copiii, întrebați dacă sînt de acord ca Papageno să se însoare cu bătrînica, au răspuns majoritar „nu!”.  Poate cel mai frumos moment al spectacolului este apariția puilor de pasăre, viitorii copii ai celor doi, papaghenuții. Sînt micii balerini pregătiți de profesoara Jaqueline Bratu la studioul de balet pentru copii „Jaqueline”. Un alt personaj comic este Monostatos, care caricaturizează un personaj negativ desprins parcă din desenele animate de azi, completat de doamnele Reginei Nopții, trei zîne înarmate cu sulițe și pregătite mereu de luptă.

Muzică clasică redată cu pasiune de mica orchestră a teatrului (sub bagheta dirijorului Gheorghe Iliuță), personaje simpatice în costume de vis, decoruri practice și impresionante, toate aceste vrăjitorii pe care numai arta le poate oferi fac parte din magia spectacolului „Flautul fermecat” de la Opera Comică pentru Copii. El reprezintă o incursiune într-o lume misterioasă și fascinantă pentru orice spectator, deoarece fiecare desprinde din această poveste muzicală, spusă cu sinceritate și credință de către realizatori și interpreți, mesaje limpezi, care pot părea simple, dar simplitatea lor nu le scade din valoare. (Iulia Toea Mureșan)

23 mai: Fetița cu Chibrituri, balet; regia și coregrafia Corina Dumitrescu

Cu toții știm înduioșătoarea poveste a Fetiței cu Chibrituri, tocmai de aceea ne vom bucura să descoperim amprenta pe care regizorul și coregraful baletului, Corina Dumitrescu, a lăsat-o asupra poveștii, preschimbînd destinul tragic al protagonistei într-unul care îndeamnă la visare și optimism.

Ultima premieră a stagiunii curente a fost „Fetiţa cu chibrituri“ după de Hans Christian Andersen, ale cărui poveşti au oferit nu o dată baza libretului unor balete, în alte ţări ca şi la noi („Mica sirenă“, „Crăiasa zăpezii“, „Răţuşca cea urîtă“, „Degeţica“, „Pantofiorii roşii“).

De fapt, doar după o idee a scriitorului danez, căci Corina Dumitrescu, prim-balerină a Operei Naţionale Bucureşti, care semnează regia şi coregrafia, dă o cu totul altă turnură acestei poveşti scurte şi deosebit de triste (e practic singura pe care o cunosc în care eroina moare, fapt cu atît mai tragic cu cît e vorba despre un copil). Regîndind scenariul în cheie optimistă, ea păstrează cîteva imagini din visul micuţei dar mai ales ideea evadării prin visare, mijlocită de lumina chibriturilor aprinse – poartă spre o lume unde dorinţele se împlinesc, suferinţele dispar şi unde ne putem întîlni cu cei dragi, plecaţi înaintea noastră.

Aflată la cea de-a doua asemenea colaborare cu Opera Comică pentru Copii, după „Cenuşăreasa“ în 2014, Corina Dumitrescu amplifică textul adăugînd imaginilor menţionate de Andersen (Bunica, Mama, Tata, Gîsca friptă) cîteva personaje de invenţie, de la graniţa dintre fantastic şi social, care relaţionează între ele şi interacţionează cu Fetiţa: Măturătoarea şi Omul de afaceri, Lustragiul, Băiatul cu ziare şi Copilul, Spiritul Soarelui şi cei trei Spiriduşi ai săi, Buburuza, Libelula, Furnica şi Fluturele Cap-de-mort. Astfel, un text care se citeşte în cîteva minute devine un „balet de buzunar“ spumos, de aproape o oră, unde se alunecă pe nesimţite din realitate în fantezie, în care toate colţurile vieţii sînt rotunjite şi de unde copiii şi adulţii pleacă zîmbind. Mişcările sînt accesibile, fireşti, folosind un vocabular dinamic neoclasic adaptat caracterului personajelor; ca în orice naraţiune se recurge şi la pantomima dansantă.

Văzînd şi lucrări anterioare ale Corinei Dumitrescu, calitatea regiei şi a coregrafiei nu m-a mirat. Surpriza a fost scenografia Bogdanei Pascal, cunoscută ca realizator de emisiuni la TVR (de dans, pînă cu ceva vreme în urmă) dar şi artist media. Costumele ei, mai ales cele fantastice, sînt strălucitoare, colorate, uşor recognoscibile de către cei mici, parcă desprinse din paginile unei cărţi ilustrate. Mi le şi închipuiam pe cele două – ambele mămici de copii cu vîrste apropiate – împărtăşind pe aceeaşi lungime de undă amintiri despre poveştile spuse la culcare, despre întrebările la care trebuiseră să răspundă sau despre cum se cultivă fantezia puilor de om. Tot Bogdana Pascal semnează textele, simple dar pline de emoţie, rostite de Povestitorul Marian Marinescu la începutul şi sfîrşitul spectacolului.

Proiecţiile video pe fundal ale lui Robert Voiculescu întregesc atmosfera fără să o încarce, îmbinînd sugerarea orăşelului nordic cu reveria, cînd gîzele sau florile sînt la fel de mari ca noi – sau poate invers?…

Colajul muzical alcătuit de Antonel Oprescu – unul dintre puţinii balerini care s-au apropiat în timp tot mai mult de tehnologia audio-video – alătură partituri cu inflexiuni minimaliste, inspirat selectate din creaţia unor compozitori contemporani: Yann Tiersen, René Aubry, Jocelyn Pook, Rachel Portman, Andy Carthy şi… Sir Anthony Hopkins.

De altfel, în final este lăsată deoparte vechimea poveştii şi toată lumea de pe scenă revine în zilele noastre dansînd pe ritmuri disco şi chiar de hip-hop: acum, ca şi cu 167 de ani în urmă, credinţa în puterea visului, în prietenie şi responsabilitate, ne ajută să creştem şi să răzbim.

Cu o medie de vîrstă scăzută, colectivul de dansatori coordonat de Cătălin Caracaş este omogen, bine distribuit şi se copilăreşte cu plăcere, de la Theodora Munteanu (Fetiţa) la Andreea Soare (Bunica, Spiritul Soarelui), Oana Vîlceanu (Măturătoarea, Libelula), Daniel Manea (Omul de afaceri), Ionuţ Pinciu (Băiatul cu ziare), Andrei Dogaru (Lustragiul, Buburuza), Cristina Babalîc (Mama, Furnica), Mihai Pricope (Tatăl), Andrei Ardeleanu (Copilul), Sabina Chirilă, Claudia Iagăr, Dragoş Andruţă (Trei spiriduşi ai Soarelui), Alis Gheorghe (Fluturele Cap-de-mort), Stefan Tănase (Gîsca).

Spectacolul oferă un bonus după ieşirea din sală, căci în foyer copiii pot cere autografe interpretei principale şi primesc baloane, ilustrate, cutiuţe cu surprize – parte a unui lăudabil marketing integrat, menit să prelungească amintirea reprezentaţiei şi a instituţiei în casele micilor spectatori. (Vivia Săndulescu)

30 mai: Hapciu în Re Major, operetă, regia Cristian Mihăilescu

Opereta Hapciu în RE major, (Mam’zelle Nitouche) ilustrează, prin comicul de situații și dialogul spumos, debutul nepremeditat al unei eleve de pension în lumea teatrului. Tînăra Denise descoperă cu entuziasm culisele, actorii, scena și… marea dragoste!

„Hapciu în Re Major”, o reprezentație complexă care îmbină cu succes elemente de teatru, musical, dans și voce.

Felicia Filip, directorul Operei Comice pentru Copii caracterizează Hapciu în Re Major ca fiind un „un spectacol inedit, în care reprezentanți din toate profesiile teatrului se regăsesc pe scenă”.

Adaptată după „Mam’zelle Nitouche” una dintre primele operete create vreodată și-n același timp prima operetă montată pe scena Operei Comice pentru Copii, Hapciu în Re Major ilustrează debutul unei eleve de pension, Denise, în lumea teatrului. Cu regia semnată de maestrul Cristian Mihăilescu, spectacolul prezintă o distribuție tînără și talentată din care fac parte Adrian Rădulescu în rolul lui Celestin, Virginia Stamate care o întruchipează pe frumoasa și talentata Denise, Andreea Moustache care îi dă viață Maicii Directoare, Fang Shuang în rolul Directorului, iar lista nu se oprește aici.

Hapciu în re major este un spectacol dinamic dedicat copiilor, dar și oamenilor mari. Replicile spumoase și jocul actoricesc vibrant fac din opereta în două acte un bun prilej de a petrece timp prețios în familie. Hapciu este despre curaj, despre încredere și luptă, despre visul împlinit al unei tinere fete de a cînta pe scenă.  (Alice Schreiner)