trebuie să ne despărţim. eu merg spre un
altfel de înapoi decît tine. încotro am pornit-o
nu e loc pentru doi. dar fără tine n-aş fi
ajuns să pornesc. cînd dragostea va fi departe,
te voi rescrie şi voi arde în sloiuri.
sper ca uitarea să mă ajungă din toate părţile.
să închidă prezentul ca să nu mai am
unde mă-ntoarce. azi, ţipătul meu e bolnav,
pentru că mai poate fi auzit,
dar mîine, care în mine a lăsat deja amărăciune,
şi ieri, care îmi dă încă speranţă,
sînt pe cale să se săvîrşească. sînt copt
şi pentru viitorul care a fost,
şi pentru trecutul care va să vie.
atunci, în acel cumplit punct de întîlnire
a timpurilor, cînd sper să mă prăbuşesc
muşcînd şi sfîrtecîndu-mă,
voi sili oroarea să-mi aducă aminte de tine,
să mă facă treaz ca pentru a trăi
şi să pregătească apoi pentru noi
o întîlnire fără egal pe pămînt.
Foto: Cato Lein
Alte poeme de Ioan Es. Pop aici.
Ioan Es. Pop va citi în cadrul Festivalului Dilema veche de la Alba Iulia. Mai multe detalii şi programul festivalului aici.
