Să plîngi pe furiş e o artă, o
Cioplire.

Ieşi pe brînci, ca un vierme.
Pătat de vînătaia de polen,
Singur ţine-ţi vorba –

Vînatul încă o
Zi va amîna
Plecarea.

Să plîngi pe furiş e o criptă,
Prin suflul altora lunecînd,
Zidită –

Cum să pui pe picioare inima cu
Patruzeci de gheare?

Cu ochiul de litere bandajat, de
Ah, de nu, de nu, de şşşt –

Să plîngi pe furiş, în rime,
Cu negura pe frunte prinsă,
E o artă, şşşt, o
Cioplire.

din volumul cîntarea care a biruit toate cîntările, Editura Paralela 45, 2015.

Citiţi aici un alt poem de Medeea Iancu.