să mă simt în largul meu ar fi prea de tot
ar trebui ca între mine şi piele să existe
relaţia trupului cu cămaşa lui Isus
să nu se atingă decît accidental
din mers
 
pielea nu mi-e îndeajuns de flască
oasele, nu îndeajuns de frumos mirositoare
să mă închin la ele ca la sfintele moaşte
 
aş învîrti-o ca pe-o rochie de derviş
dacă aş putea să mă mănînc fără gură
aşa ca anorexicii
care de abia mai rezistă suspendaţi
de bara fisurată a propriilor
clavicule
 
încă puţin, încă puţin
mai rezistaţi, daţi-mi apă la moară
aproape că vă văd fulguind graţios
aproape că daţi definitiv de pămînt
cu forţa voastră
de gravitaţie