Ce voluptuoase-s ploile de vară!...
Sînt veşnic calde şi catifelate
Ca braţele femeilor ce ne-nfioară
Cu-aceleaşi biblice senzaţii repetate
La infinit –
Ca ploile fără sfîrşit –
Din clipa primului păcat
De Eva şi Adam sanctificat!...

Ce voluptuoase-s ploile de vară
Cînd se-mpreună sexele, spre seară!...
Ce voluptuoase-s picăturile de ploaie
Cînd le lăsăm să intre în odaie,
Să ne topească buzele timide
În buzele lor calde şi umide!...

Ce voluptuoase-s picăturile de ploaie
Cînd ne repetă-n fiecare seară
Romanţa ploilor de vară –
Pe care noi,
Doi cîte doi –
N-o mai cîntăm nici pe ghitară,
De cîte ori
Nerăbdători
Ne-nchidem tainic în odaie...

Ce voluptuoase-s ploile de vară
Cînd se-ntregesc cu stropii calzi de ploaie
Şi ne sărută, seară după seară,
Cu-aceleaşi buze pline de văpaie,
Eternizînd acel da capo-al fine,
Pe care noi îl repetăm fără ruşine
Pe-aceeaşi sofa din odaie
Armonizîndu-l cu-ale ploii şoapte
Pînă se schimbă seara-n miez de noapte...
Ce voluptuoase-s ploile de vară
Cînd ne sărută pînă ne omoară...

(1943)