Pe 15 martie s-au împlinit exact doi ani de cînd a început contestaţia împotriva regimului sirian al lui Bashar al-Assad. De atunci, ceea ce începuse ca un nou episod al "primăverii arabe" s-a transformat într-un război civil care a făcut deja mai mult de 70 000 de victime.
 
Iar Europa tot nu a reuşit să adopte o poziţie comună. Ea a reuşit, evident, să impună încă din mai 2011 un embargo comercial (care include şi vînzarea de arme), ca şi sancţiuni vizînd personalităţile regimului – sancţiuni care au fost întărite între timp. Însă este vorba despre un compromis bazic, căci poziţiile statelor membre sînt foarte diferite. Iar cererile repetate adresate Damasului, de a începe negocieri cu reprezentanţii Armatei libere siriene (ASL) nu au avut niciun efect, nu mai mult decît cele adresate Moscovei, de a înceta să-l susţină pe preşedintele sirian din punct de vedere politic şi militar.
 
Pentru motive strategice şi diplomatice, un angajament militar terestru al UE este cu totul exclusPe teren, întocmai, situaţia pare a fi blocată, niciuna din părţile beligerante nefiind în măsură să obţină o victorie definitivă, în timp ce regimul, care continuă să primească arme din Iran şi din Rusia, ştie că timpul este aliatul său. Iar masacrul civililor continuă.
 
În acest context, dacă Europa doreşte ca situaţa să evolueze în favoarea rebelilor – pe care nenumărate ţări i-au recunoscut ca alcătuind guvernul legitim al Siriei –, ca regimul să fie obligat să negocieze cu ASL, ea trebuie să modifice atunci raportul de forţe în favoarea acesteia din urmă. Însă pentru aceasta, ea va trebui să oprească embargoul asupra livrărilor de arme, aşa cum au cerut, în premieră în acest 14 martie, primul ministru britanic şi preşedintele francez.
 
Au fost deja adoptate discret unele "relaxări" unilaterale, însă mai multe ţări din Nord, începînd cu Germania, se opun unei ridicări totale a embargoului. Ele se tem într-adevăr, aşa cum aminteşte Le Monde, ca "armele livrate eventual să nu cadă în mîinile grupurilor jihadiste, susceptibile de a le utiliza împotriva minorităţilor legate de regim, sau chiar împotriva intereselor ocidentale din ţările limitate Siriei".
 
Totuşi, se pare că ceva ceva începe să se mişte: la capătul Consiliului European din 14-15 martie, conducătorii UE au cerut miniştrilor Afacerilor Externe să reexamineze la sfîrşitul lunii martie embargoul asupra armelor pentru rebeli. Londra doreşte ca aceştia să adopte o poziţie comună pentru ridicarea sa, însă Berlin şi-a reafirmat opoziţia. În faţa unui nou blocaj, Paris şi Londra vor reedita oare schema libiană încercînd să preia singuri (iarăşi) iniţiativa? Acest gest ar putea duce la schimbarea cu 180 de grade a situaţiei din Siria, dar ar da şi un nouă lovitură la ceea ce mai rămîne din diplomaţia europeană.
 
Gian Paolo Accardo este un jurnalist italo-olandez născut la Bruxelles în 1969. A lucrat ca redactor la Internazionale şi Courrier international şi a fost corespondent pentru agenţia de presă italiană Apcom. Este redactor şef adjunct al presseurop.eu.