Nu e încă miezul zilei și pe terasa Carolina Café scriitorii au început deja să citească celor 80 de consumatori de cafea și literatură care au ocupat fiecare locșor disponibil. Alex Tocilescu, Lavinia Braniște, Radu Mareș și Adina Popescu parcurg pagini din propriile volume de proză scurtă. Deși amplasată în buricul tîrgului, terasa cafenelei se bucură de un univers sonor cu volumul dat foarte aproape de nivelul minim. Asta permite ca vocile scriitorilor să se audă limpede, încetinind pașii trecătorilor ce își prestau promenada matinală fără legătură cu ziua a doua a Festivalului Dilema Veche. Atmosfera cvasi-idilică, de burg provincial care își savurează la ralanti diminețile apusului de vară, e însă brusc tulburată de impetuoasa apariție a unei defilări zgomotoase, parte din Ceremonialul schimbului de gardă, obiceiul cotidian ce marchează, la Alba, miezul zilei.  

*

Undeva în zidul superior al Cetății, la cîțiva pași de venerabila Bibliotecă Batthynaeum, e de găsit Framm’s, o cafenea săpată în piatră și în imaginația unor designeri teribil de inspirați. Pe pereții încăperii centrale, ce unește interiorul și exteriorul zidului de apărare, sînt de găsit desenele expoziției „Devis Grebu - Cetățean al lumii… tehnicilor picturale”. În partea centrală a încăperii, oameni privind, oameni vorbind, oameni ciocnind. Pahare, cești, cîteva cărți, unele neașteptat de vechi. Desene și colaje povestind despre femeie, bărbat, religie, simboluri vechi, semne noi, spaime antice, frici contemporane.  

*

Din expoziția de fotografie a lui Cosmin Bumbuț, „Teleleu”, păstrez excepționala imagine a unui bătrîn tuciuriu, cu riduri și ochi incredibil de limpezi, care palmeaza un mic pahar transparent. Ar putea fi vorba de ceai fierbinte în mîna unui turc ori de țuică rece în cea a unui țigan. În oricare dintre cazuri, privirea personajului e copleșitoare. Mi-l închipui desprins din galeria vizuală a filmelor lui Nuri Bilge Ceylan, de pildă din „Once upon a time în Anatolia”.  

*

Cel mai frumos spațiu de dezbatere al Cetății din Alba rămîne bucată de alee din fața Bibliotecii Batthynaeum. Strada pietruită, zidurile seculare al căror var e serios mîncat de trecerea timpului, lumina care, la vremea după-amiezei, se strecoară cu delicatețe prin ramurile unicului copac din zonă formează o scenografie ce îndeamnă la vorba așezată și argumentată. „A New Narrative for Europe” a încercat să contribuie la descoperirea unui fir narativ proaspăt pentru imaginarului Europei, acel imaginar fără de care mașinăria politico-economică a UE riscă să ruleze în gol.  

Deși nu se prezintă sub forma unei mîini întinse în căutare de pomană, Uniunea are nevoie de propria ei poveste, capabilă să zgîndăre emoția oamenilor. Iar această poveste poate că nu trebuie inventată din nimic dacă, așa cum recomanda Mircea Vasilescu, amfitrionul întîlnirii, sîntem puțini atenți la realitatea care ne înconjoară. Aceasta ne spune că Europa e unificată zi de zi de miile, zecile, uneori sutele de mii de oameni care aleg, în chip cît se poate de firesc, să călătorească de la un capăt al altul al ei pentru a participa la, de pildă, un festival. Genul acesta de mobilitate („atribut al libertății, poate că asta e norocul cel mare al Europei, libertatea”, după cum a punctat Mircea Cărtărescu) ce dizolvă granițe, bariere lingvistice, potențiale diferențe culturale arată că Uniunea trăiește dincolo de birocrația antipatică a prezentului și de visele celor ce și-au imaginat-o cîndva, ca un antidot la nesfîrșitul șir de războaie despre care ne învață istoria.

*

În paralel cu strălucitoarea carieră din cadrul Phoenix-ului, Mani Neumann și-a format, în 1982, propria trupă, Farfarello. La Alba-Iulia, vioară și, la răstimpuri, blockflöte-ul lui Neumann au răsunat încîntător alături de chitara rece a lui Ulli Band și de tobele lui Ovidiu Lipan Țăndărică. Speculînd în egală măsură filonul folcloric din Balcani și pe cel simfonic din spațiul occidental, construind totul în jurul elementului central pe nume rock (care rămîne, totuși, marea vocatie a fondatorului), Farfarello produce o muzică alertă, proaspătă, cu pasaje lirice tulburătoare, o muzică ce a reușit să țină aproape cel puțin la fel mulți oameni ca și concertul Zdob și Zdub din seara inaugurala a festivalului. 

Foto: Andrei Ivan