Despre filmul lui Radu Jude nu pot vorbi decît din perspectiva psihologiei. Este un film trist. După ce l-am văzut, mi-am adus aminte de ceva scris de Julian Barnes în cartea lui despre moarte. Personajul din film este un om obişnuit, dar înfrînt de viaţă. Un om care în viaţă a avut doar pierderi s-ar numi, în psihologie, un personaj fără rezilienţă, adică fără acea trăsătură de personalitate care îţi permite să faci faţă încercărilor, greutăţilor vieţii.

Iată ce spune Barnes: „Oamenii spun despre moarte:  <Nu e nimic de temut>. O spun în grabă, indiferent. Haide să repetăm, de data asta, rar şi accentuat. <Nu este NIMIC de temut>.” Tot Barnes îl citează pe Jules Renard: „Cuvîntul cel mai adevărat, cel mai exact, cel mai încărcat de sens este cuvîntul nimic”.

Ce face personajul filmului, acel om înfrînt de viaţă? Le reproşează celor pe care i-a considerat prieteni, chiar şi fostei lui soţii, că l-au părăsit, l-au abandonat, nu i-au răspuns la chemări, iar el s-a simţit cu totul singur. Pe de o parte le reproşează, pe de altă parte crede că ei puteau face ce doreau, că nu sînt vinovaţi, că pot trăi fericiţi, în confortul lor. Ei sînt învingători, el este un perdant. Mai mult, nici fiul lui nu l-a văzut de trei luni, chiar dacă el, acest tată înfrînt şi-ar fi dorit să-l vadă, să-i dea lecţii de viaţă.

Şi cum filmele şi lecturile îţi aduc aminte de tot felul de lucruri asociate cu ceea ce vezi sau citeşti, mi-am amintit de un personaj, citat tot de Barnes, care a murit consecvent cu el însuşi. Şi-a gîndit sfîrşitul lucid şi pînă la urmă a avut succes în viaţă, dar şi „succes în moarte”.

El este opusul personajului lui Radu Jude. Personajul lui Radu Jude a trăit fără a cunoaşte succesul şi şi-a „organizat” moartea, care şi ea a fost fără succes. Sinuciderea lui este o sinucidere ratată, aşa cum i-a fost şi viaţa. Am văzut astfel viaţa lineară a celui cu succes, la fel ca aceea a personajului lui Radu Jude. Liniară de la început pînă la sfîrşit.

Desigur, sînt secvenţe în film în care psihologia celui care se hotărăşte să-şi ia viaţa este bine sugerată. Este vorba despre faptul că există un moment de ezitare. Acel moment în care prezenţa cuiva îl poate face pe un om să nu treacă la act, să renunţe la sinucidere. Este însă doar un moment extrem de scurt, ca o fulgerare.

În film se insistă mult asupra urmărilor sinuciderii ratate, asupra scenelor în care cel care şi-a dorit sfîrşitul este plin de sînge, disperat, îndurerat, speriat, doritor să scape de durere, să se întoarcă la viaţă. Sînt scene lungi. Ele mi-au adus aminte de diferenţa între erotism şi pornografie. Erotismul sugerează, pornografia arată. Oare era necesar atîta arătat ca să înţelegem ce se întîmplă cu cel care, înfrînt de viaţă, este înfrînt şi de moarte?

Pelicula lui Radu Jude “Film pentru prieteni” va fi prezentată în cadrul Festivalului Filmului European, joi, 12 mai, ora 19:00, la Cinemateca Eforie, în prezența regizorului.

Cea de-a XV-a ediție a Festivalului se desfășoară în București (5 - 15 mai), Brașov (12 - 15 mai), Iași (19 - 22 mai), Timișoara (19 - 22 mai) și Tîrgu-Mureș (26 - 29 mai).