Papagalul lui Flaubert - fragment

25 mai 2015
Papagalul lui Flaubert   fragment jpeg

Dilema veche vă prezintă un fragment din volumul Papagalul lui Flaubert, de Julian Barnes, apărut la Editura Babel. Special pentru cititorii noştri – dacă vă faceţi acum abonament la Dilema veche – ediția tipărită – pe minim şase luni, primiţi gratuit această carte. 

Şase nord-africani jucau boule sub statuia lui Flaubert. Pocnete limpezi răsunau peste vacarmul circulaţiei sugrumate. Cu o ultimă şi ironică mîngîiere făcută cu buricele degetelor, o mînă cafenie a lansat globul argintiu. Acesta a aterizat, a săltat greoi o dată şi a descris o curbă, într-o ploaie lentă de praf cu firul dur. Aruncătorul a încremenit într-o efemeră statuie, cioplită cu gust: nu-şi îndreptase picioarele cu totul, iar braţul drept îi rămăsese întins, extatic. Am observat o cămaşă albă, cu manşeta răsfrîntă, un antebraţ gol şi o pată pe încheietură. Nu era vorba de un ceas, cum crezusem la început, nici de un tatuaj, ci de o simplă modificare a culorii: chipul unui politician înţelept, mult admirat în deşert.

Permiteţi-mi totuşi să încep cu statuia – cu cea de deasupra, permanentă şi lipsită de har, cu cea care vărsa lacrimi de cupru: imaginea ostenită, nonşalant oferită posterităţii, a omului cu cravata strîmbă, vesta pătrată, pantalonii-burlan şi mustaţa zburlită. Flaubert nu-ţi răspunde cu o privire. Din Place des Carmes, privirea lui aţintită spre sud, spre catedrală, trece mult pe deasupra oraşului pe care l-a dispreţuit şi care, la rîndu-i, l-a cam neglijat. Îşi ţine capul extrem de sus, ca o măsură de apărare: singuri porumbeii pot admira chelia scriitorului în splendoarea ei totală.

Dar nu este statuia originară. În 1941, nemţii l-au ridicat şi l-au dus cu ei pe primul Flaubert, odată cu balustradele şi ciocănaşele de aramă de la porţi. Probabil că din bronzul lui s-au turnat insigne pentru caschete. Soclul a rămas neocupat vreme de circa un deceniu. După care un primar al oraşului Rouen, pasionat de statui, a descoperit forma originară de gips – modelată de un rus, pe nume Leopold Bernstamm – iar consiliul municipal a aprobat turnarea unei noi imagini. Oraşul Rouen şi-a oferit o statuie de metal cum scrie la carte, dintr-un aliaj 93% cupru şi 7% cositor: turnătorii, firma Rudier din Chîtillou-sous-Bagneux, susţin că un astfel de amalgam are o rezistenţă la coroziune garantată. La realizarea proiectului au mai contribuit şi alte două urbe, Trouville şi Barentin, ambele răsplătite cu copii de piatră ale statuii. Acestea n-au avut viaţă lungă. La Trouville, partea superioară a şoldului lui Flaubert a trebuit peticită, iar din mustaţă i s-au desprins nenumărate firimituri; tijele de fier din structura interioară şi-au scos capetele, ca nişte crenguţe, dintr-o umflătură de beton de pe buza de sus.

Poate că asigurările date de făurari sînt demne de crezare şi ediţia a doua a statuii va dăinui. Eu, însă, nu văd nici un motiv special pentru a fi încrezător. Aproape nimic din ceea ce avea vreo legătură cu Flaubert n-a durat. E mort de peste o sută de ani, iar de pe urma lui nu ne-a rămas decît hîrtie. Hîrtie, idei, sintagme, metafore, structuri de proză ce se transformă în sunet. Întîmplător, tocmai asta şi-a şi dorit: sentimentali, admiratorii lui sînt unicii nemulţumiţi. Casa scriitorului de la Croisset a fost demolată imediat după înmormîntarea proprietarului, şi în locul ei au înălţat o fabrică pentru extragerea alcoolului din grîne compromise. N-ar fi din cale afară de greu să ne descotorosim nici de această efigie: dacă a ridicat-o un primar iubitor de statui, un alt primar – poate un zelos membru de partid, cu înclinaţii livreşti, care a citit grăbit ceea ce spune Sartre despre Flaubert – ar putea s-o dărîme cu tot atîta ardoare.

Mă leg mai întîi de statuie, deoarece proiectul meu a început să se deruleze din acest punct. Oare de ce ne deşteaptă scrierile dorinţa de a-l vîna pe autor? De ce nu ne vedem de treabă? De ce nu ne sînt suficiente cărţile? Flaubert dorea să ne mulţumim numai cu ele: puţini literaţi au fost mai convinşi de autonomia textului scris şi de lipsa de relevanţă a personalităţii autorului. Cu toate acestea, noi, neascultători, îi adulmecăm urma. Imaginea, chipul, semnătura; statuia din cupru 93% şi fotografia lui Nadar; fîşia de îmbrăcăminte şi bucla de păr. De unde atîta lăcomie pentru moaşte? De ce nu ne-am mulţumi cu vorbele aşternute pe hîrtie? Credem că rămăşiţele unei vieţi conţin un adevăr ancilar? La moartea lui Robert Louis Stevenson, doica lui scoţiană – minte de precupeaţă – s-a pus să vîndă, fără prea multă zarvă, şuviţe de păr pe care pretindea că le tăiase din freza scriitorului cu patruzeci de ani în urmă. Credulii, căutătorii, urmăritorii au cumpărat cantităţi suficiente pentru a tapiţa o sofa.

Am luat hotărîrea că de Croisset mă voi ocupa ceva mai tîrziu. Am petrecut cinci zile la Rouen, iar un instinct pe care îl am din copilărie îmi spune că bucăţica cea mai delicioasă trebuie păstrată pentru la urmă. Acţionează, oare, acelaşi impuls, uneori, şi la scriitori? Stai aşa, nu te grăbi, ce e mai bun abia vine! Dacă da, ce chin sînt cărţile neterminate! Două dintre ele îmi vin în minte chiar acum: Bouvard et Pécuchet, în care Flaubert s-a străduit să îndese şi să supună lumea întreagă, toată strădania şi neîmplinirea omului, şi L’Idiot de la famille, în care Sartre a încercat să-l vîre pe Flaubert cît e el de mare, să-l cuprindă şi să-l domesticească pe scriitorul magistral, pe burghezul magistral, pe terorist, pe inamic, pe înţelept. Primului proiect i-a pus capăt un accident vascular; celui de al doilea i-a venit de hac orbirea.

M-am gîndit şi eu, cîndva, să scriu cărţi. Idei aveam; chiar începusem să-mi fac însemnări. Numai că eram medic, om însurat, tată de familie. Bine nu poţi să faci decît un singur lucru; Flaubert a fost perfect conştient de asta. Eu îmi practicam cu succes meseria de doctor. Dar soţia mea… a murit. Copiii mi s-au risipit în cele patru zări – îmi scriu numai cînd le dă ghes remuşcarea. Fiecare cu viaţa lui, se înţelege. „Viaţă! Viaţă! Să ţi se scoale!“ Abia zilele trecute am dat peste această exclamaţie flaubertiană. M-a făcut să mă simt ca o statuie de piatră cu un şold cîrpit.

Cărţile nescrise? Nu sînt un motiv de înciudare. Şi aşa geme lumea de cărţi. Pe lîngă asta, îmi amintesc sfîrşitul romanului L’Education sentimentale. Frédéric şi camaradul său, Deslauriers, îşi trec viaţa în revistă. Ultima şi cea mai preţioasă amintire a lor este a unei vizite la bordel, făcute cu ani în urmă, pe cînd mai erau şcolari. Plănuiseră escapada în cele mai mici amănunte, îşi cîrlionţaseră părul anume pentru a se ridica la înălţimea ocaziei, şterpeliseră chiar flori pentru fete. Odată ajunşi la tractir însă, Frédéric n-a mai avut curaj să continue şi amîndoi au spălat putina. A fost cea mai memorabilă zi a vieţii lor. Nu-i aşa că cea mai sigură formă de plăcere, ne întreabă, cu subînţeles, Flaubert, este plăcerea anticipării? Doreşte oare cineva cu adevărat să dea buzna în dezolanta mansardă a împlinirii?

(...)

La Hôtel-Dieu mi-a ieşit în întîmpinare un gardien pricăjit şi nervos, al cărui halat alb m-a derutat. Doar nu era nici doctor, nici pharmacien, nici arbitru de cricket! Halatele albe îţi sugerează un mediu aseptic şi un raţionament riguros. Atunci, de ce să fi purtat un ghid de muzeu halat alb – ca să nu-l contamineze pe Flaubert cu bacili? Omul mi-a desluşit că muzeul îi era închinat parţial lui Flaubert şi parţial istoriei medicinii; pe urmă m-a trecut, valvîrtej, prin toate încăperile, încuind uşile în urma noastră cu o eficienţă zgomotoasă. Mi-a arătat odaia în care văzuse Gustave Flaubert lumina zilei, flaconul său de eau-de-Cologne, cutiuţa pentru tutun şi primul articol publicat la ziar. Cîteva fotografii au confirmat cumplit de timpuria transformare a romancierului dintr-un flăcău chipeş într-un burghez burtos, cu început de calviţie. Sifilis, trag unii concluzia. Proces de îmbătrînire într-un ritm normal pentru secolul al XIX-lea, le dau replica alţii. Nu e exclus ca trupul său să fi avut, pur şi simplu, un simţ al armonizării: de îndată ce mintea pe care o adăpostea se declarase prematur decrepită, carnea a făcut tot posibilul să se conformeze. Mi-am repetat întruna că Flaubert fusese blond. E greu să ţii minte un asemenea detaliu, fiindcă în fotografii toţi oamenii par oacheşi.

Celelalte săliţe conţineau instrumentar medical din secolele XVIII–XIX: relicve grele de metal, cu vîrfuri ascuţite, şi pompe pentru clismă de un calibru care m-a surprins chiar şi pe mine. Pe atunci, medicina trebuie să fi fost o îndeletnicire plină de emoţii, de disperare şi violenţă; astăzi n-au mai rămas din ea decît hapurile şi birocraţia. Sau să fie doar impresia că trecutul are mai multă culoare locală decît prezentul? Am examinat atent teza de doctorat a lui Achille, fratele lui Gustave, intitulată Consideraţii despre momentul oportun al operării herniei strangulate. O paralelă fraternă: teza lui Achille a devenit, mai tîrziu, metafora lui Gustave: „Faţă de prostia din epoca mea simt valuri de ură înăbuşitoare. Mi se ridică în gît căcatul, ca la un suferind de hernie strangulată. Dar vreau să-l reţin, să-l fixez, să-l îngroş; vreu să fac din el o pastă cu care să vopsesc tot secolul al XIX-lea, aşa cum în India pagodele sînt zugrăvite cu balegă de vacă.“

La început, conjuncţia celor două muzee mi s-a părut stranie. Dar i-am găsit sens de îndată ce am înviat în minte celebra caricatură a lui Lemot, în care Flaubert o disecă pe Emma Bovary. Romancierul este înfăţişat agitînd, triumfător, în colţii unei furci uriaşe, inima mustind de sînge smulsă din pieptul eroinei. Flaubert flutură organul sus de tot, ca pe un exponat medical de zile mari, iar în partea stîngă a desenului se pot distinge, nu fără efort, picioarele victimei întinse pe masa de operaţie. Scriitorul ca măcelar, scriitorul ca brută sensibilă.

Pe urmă am zărit papagalul. Stătea într-un mic alcov, era verde-strălucitor şi, cu o căutătură insolentă, îşi ţinea capul înclinat într-un unghi ce sugera curiozitatea. Psittacus, spunea inscripţia de la capătul stinghiei. „Papagal împrumutat de G. Flaubert de la Muzeul din Rouen şi ţinut pe masa de lucru în perioada redactării povestirii Un coeur simple, în care figurează cu numele de Loulou şi aparţine personajului principal, Félicité.“ Copia xerox a unei scrisori a lui Flaubert servea drept confirmare: papagalul, scria el, petrecuse trei săptămîni pe biroul său, iar prezenţa lui începea să-l calce pe nervi.

Loulou se afla într-o condiţie bună, cu penele la fel de lucioase şi ochii tot atît de obraznici cum fuseseră, probabil, şi acum un veac. Am contemplat îndelung pasărea şi, spre marea mea surpriză, am avut senzaţia că stabilisem un contact fierbinte cu acest scriitor care, cu nemăsurat orgoliu, interzisese posterităţii să se intereseze de viaţa sa particulară. Statuia lui nu era decît o reproducere; casa îi fusese dărîmată; cărţile scrise de el îşi aveau, natural, viaţa proprie şi reacţiile oamenilor faţă de ele nu erau reacţii faţă de autorul lor. Aici, însă, în banalul papagal verde, păstrat intact printr-o metodă de rutină, dar misterioasă, exista ceva ce-mi dădea senzaţia că aproape îl cunoscusem personal pe scriitor. Mă simţeam mişcat şi totodată înveselit.

Abonați-vă acum la Dilema veche – ediția tiparită – pe minimum 6 luni și primiți  cadou cartea „Papagalul lui Flaubert” de Julian Barnes.  

 http://pay.dilemaveche.ro/

anunt dilema jpg
Începînd din 7 martie ne puteți găsi pe noul site: www.dilema.ro
Începînd din 7 martie ne puteți găsi pe noul șițe: www.dilema.ro
telefoane samsung galaxy s23 ultra jpg
Ai nevoie de un nou smartphone? Comandă telefoane Samsung Galaxy S23 Ultra aici!
Pentru a vedea specificațiile telefonului este necesar să alegi brandul, modelul, condiția estetică a produsului, culoarea și spațiul de stocare.
Depresia jpg
Depresia: semne, simptome și cauze
Sperăm ca această problemă de sănătate să stea cît mai departe de tine.
Header anvelope jpg
Cum să-ți alegi corect anvelopele de iarnă
Dacă pneurile au taloanele prea moi pentru greutatea mașinii.
Păcănele pe bani reali și cazinourile online jpg
Păcănele pe bani reali și cazinourile online
Jocurile de noroc sînt legate de speranța unui cîștig online.
ruj rezistent 24 ore jpg
Christmas tree landscape png
Cadouri de Crăciun pentru cei mai buni prieteni. 3 idei pe care o să le adore și Moșul
Dacă în cercul de prieteni aveți iubitoare de beauty, un calendar advent este o idee minunată.
poza2 jpeg
Industria IT în România: Joburi și Tendințe în Tehnologie
În plus, se observă o creștere a numărului de femei angajate în domeniul IT, ceea ce reflectă o schimbare pozitivă în dinamica forței de muncă în acest sector.
dilema jpg
Cu ce se diferențiază casele de pariuri online
Alegînd o casă de pariuri cu un sistem de suport bine pus la punct, vei depăși mai ușor anumite momente dificile iar problemele pe care le vei întîmpina vor fi rezolvate mai rapid.
pexels andrea piacquadio 941555 jpg
Stresul de sărbători. Cum să îi faci față mai ușor
Amintește-ți că cel mai potrivit cadou pentru mama este, de cele mai multe ori, veselia și buna dispoziție din ziua de Crăciun, cu toată familia la masă.
The Veils Poster Web jpg
Finn & Oigăn, solo
Originar din Londra dar relocat în Noua Zeelandă, Finn Andrews este compozitor și multi-instrumentist.
ILUMA Stardrift KV Landscape jpg
Philip Morris International lansează în România prima ediție limitată IQOS ILUMA – descoperă IQOS ILUMA STARDRIFT
Philip Morris International (PMI) lansează la finalul acestei luni IQOS ILUMA STARDRIFT, prima ediție limitată a celui mai inovator produs din portofoliul său de alternative fără fum.
Grand Hotel Europa  poza 1 jpg
Grand Hotel Europa sau adevărul minciunilor la persoana întîi
Cu atît mai puțin unul în vogă ca autoficțiunea, explorat de nume mari ale ultimelor decenii precum Annie Ernaux sau Karl Ove Knausgård.
foto alex galmeanu jpg
dragostea, regim urban
Poate pentru că dimineața am intrat la loc în mine
ce rol are vitamina e jpg
Top 3 cele mai frecvente probleme ale pielii și cum le poți combate
Nu uita să faci schimbări și în alimentație: consumă produse cu indice glicemic mai scăzut și evită excesul de lactate.
featured image (7) jpg
un parfum clasic de barbati jpg
Idei de cadouri pentru bărbații din viața ta - ce să le dăruiești, în funcție de relația dintre voi
Așa că, o idee bună este să notezi fiecare link pe care ți-l trimite amicul tău, pentru a fi mai ușor să îi găsești cadoul ideal.
DilemaVeche (2) (3) jpg
Aproximativ 33% dintre parfumurile masculine sînt folosite de femei! Ce ingrediente au astfel de parfumuri?
Foarte apreciate sînt și parfumurile orientale pentru bărbați, care au note unice, catifelate, arome de vanilie și alte condimente minunate.
alege o crema pentru tenul uscat jpg
6 produse de îngrijire care să nu îți lipsească din trusa cosmetică
Toate acestea au proprietăți extraordinare și te pot ajuta să îți menții pielea tînără și frumoasă pentru cît mai mult timp.
AM jpg
Depresie
Cum să nu fiu mohorît
caserole mancare unica folosinta snick ambalaje jpg
Caserole pentru mîncare de unică folosință disponibile la Snick Ambalaje
Acest concept este unul care reușește să atragă mulți clienți, consumatori totodată.
Bulucz jpg
Relicve, ustensile
Tocmai îmi vin în minte spălarea picioarelor, Ciubotele lui van Gogh
IQOS x DIPLOMA 5 jpg
Omid Ghannadi, creatorul instalației IQOS x DIPLOMA: Apreciez că sînt companii care se implică atît de vizibil în sprijinul comunității
El este omul din spatele instalației imersive IQOS proiectată special pentru ediția de anul acesta a festivalului DIPLOMA.
Eutanasie
Cum ne-ai învățat să fim atenți

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.