Miercuri, 26 iunie, ora 18, la AnnArt va avea loc prima expoziție personală a artistului Andrei Tudoran. Expoziția rămîne deschisă pînă pe 16 august 2019.

Andrei Tudoran (n. 1987, Slatina, România), a absolvit Universitatea Națională de Arte din București în 2009. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Poznan, Polonia. Locuiește și lucrează în București și este asistent universitar la secția de pictură, în cadrul UNARTE.

„M-am născut în comunism, mi-am petrecut copilăria în timpul tranziției României spre democrație, și adolescența în perioada procesului de integrare al României în UE și NATO și prima dată cînd am călătorit în afara țării mele a fost în 2006.

Preocupările mele curente își propun să investigheze posibile resurse, strategii, poziții conceptuale sau formale pe care pictura ca mediu de expresie tradițională le poate livra în contextul actual al imaginii-exces. În ultimii 10 ani practica mea artistică a încercat să găsească o conciliere între un traseu tributar unei tradiții culturale / picturale și influența pe care o au asupra mea toate noile medii tehnologice de producere și vizualizare a imaginii.

Poziția este aceea a pictorului aflat în ,,confruntare” cu hegemonia digitală din cîmpul imaginii.
Acest context al vizualului ca entitate omniprezentă în cotidian este un rezultat al marii democratizări a accesului la imagine și la producerea ei prin apariția tehnologiilor informatice și a utilizării tot mai facile a instrumentelor digitale de fotografiere.

Toți putem fi astăzi producători de imagini.
Expoziția :out_of,,memory ] își propune să prezinte o ultimă parte a preocupărilor mele, un upgrade care păstreză o direcție constantă a artei mele, aceea a figurației cu trimiteri critice.”

****

„Lego-logo-largoˮ poate fi o parolă eufonică pentru universul cvasifigurativ a lui Tudoran; un descîntec hi-tech.

Despre istoria (recentă) traumatică şi mitologiile personale (între chipul lui Lenin şi Sfinxul Bucegilor), despre supravegherea videostradală şi paragina urbană; despre comunism-postcomunism, industrial şi postindustrial, fluxul imagistic este fragmentat compozițional şi, ades, efritat la nivel morfologic. După un deceniu de carieră şi un doctorat vocațional dedicat arhivării şi bazelor de date vizuale, artistul atinge o coerență şi o productivitate stilistică notabile. Generatorul de invenție figurativă din pictura densă şi seducătoare a lui Andrei Tudoran este graful pierderii de memorie din imaginea digitală (glitch-ul). Este mărunțirea în mici asize dreptunghiulare ale unei configurări pixelizate, adică eroarea digitală a imaginii de pe ecran. Ingineria vizuală a mediului electronic se dovedeşte astfel o sursă generoasă de „iconicitateˮ a Deconstrucției Istoriei. De pe poziția nostalgic-ironică la estetica muzeală a tabloului, artistul propune glissando-ul de sens Picture-Pictură.

Virată tonal în roşu est-propagandistic, seria din ultimii doi ani are încă o marcă „Tudoranˮ: golurile surpriză ale suportului, pînza de in lăsată genuin, rectangular, şi pedant rezervate stratului bine lucrat al Picturii. (Aurelia Mocanu)