E deja de cinci luni la Ministerul Culturii, a reuşit să depăşească „speranţa de viaţă” a mininiştrilor din ultimii doi ani. Ionuţ Vulpescu a început mandatul cu o promisiune: reducerea TVA la carte şi tipărituri de la 9% la 5%. Şi a reuşit să întoarcă finanţarea Administraţiei Fondului Cultural Naţional prin Loterie. Invitat la emisiunea Timpul prezent de la Radio România Cultural, Ionuţ Vulpescu a vorbit despre proiectele sale la ministerul culturii.

Domnule ministru, aţi anunţat, încă din urmă cu trei săptămîni, reducerea TVA la carte la doar 5% începînd cu anul viitor. De ce aţi solicitat această măsură?
Într-adevăr am depus, ca parlamentar, un amendament la Codul Fiscal după ce am obţinut sprijinul ministrului de finanţe Eugen Teodorovici, al primului ministru Victor Ponta şi cred că este o măsură foarte bună nu doar pentru editori, cei care, de altfel, ceruseră această măsură, ci şi pentru cititori. Eu mă aştept ca de la 1 ianuarie, cînd va intra în vigoare noul Cod Fiscal, asta să se vadă şi în preţul cărţilor şi în numărul cărţilor care vor fi vîndute. E o decizie importantă, 5% TVA pentru carte este între cele mai mici praguri pe care le are o ţară în UE şi este un prim pas, dar important, pentru conştientizarea importanţei cărţilor şi lecturii în viaţa cotidiană.
De ce 5%, de ce nu eliminarea TVA la carte, așa cum au solicitat unii editori?
Şi eu am solicitat cotă zero, numai că nu se poate, pentru că nu poţi să treci de la 9% la 0%. Doar foarte puține țări au eliminat TVA la carte, sînt state vechi în UE. În acest moment nu se mai poate decît cu o anumită derogare. Practic e un demers imposibil. Oricum, nu e vorba numai de cărţi, e vorba de manuale şcolare, de reviste, de ziare... Și în amendament am trecut 5% şi la biletele la castele, la muzee, la case memoriale, la film, la teatru, la expoziţiile de carte. Am extins această cotă de 5% în toate aceste categorii. 
În ce măsură se va reflecta această reducere a TVA în preţul de vînzare al cărţii?
Aici mingea este în curtea editurilor. Ar trebui să se regăsească. E o măsură pe care şi ei au cerut-o, şi reacţiile au foarte bune şi dinspre public. Începe o nouă ediţie a Bookfest, în toamnă avem Gaudeamus, noi vedem de fiecare dată cozi, oameni care vin să cumpere cărți. Aţi văzut cîtă lume a fost cînd s-a inaugurat o nouă librărie Cărtureşti în Centrul Vechi! Însă eu cred că este foarte important să ne gîndim la carte şi între tîrguri, adică în fiecare zi. Or, interesul pentru carte cultivă în timp. M-am uitat pe nişte statistici: România rămîne pe o poziţie îngrijorătoare în ceea ce înseamnă producţia și consumul de carte. Cred că reducerea taxei e o măsură care stimulează. Nu am de gînd să mă opresc aici. Trebuie făcute campanii în favoarea lecturii.

Chiar aşa, una dintre problemele pieţei de carte este că nu există cercetări amănunţite cu privire la consum. Poate ministerul să se angajeze într-un asemenea demers? Puteţi solicita o cercetare serioasă despre cine, ce, cît citeşte în România?
S-au făcut cercetări, e adevărat, nu constant. Există un barometru cultural care s-a lansat relativ recent, în urmă cu cîteva luni...
Dar rezultatele cercetării sînt discutabile...
E adevărat, dar cercetarea îţi dă o imagine. Sînt cifre paradoxal ceva mai bune decît într-un raport anterior. E o bază de plecare. Dar mă amuzam, acum o săptămînă, cînd am găzduit în aula Ministerului Culturii o gală a industriei de carte, ediţia a IV-a, dacă nu mă înşel, „Bun de tipar”. Şi acolo moderatoarea m-a invitat să vorbesc în numele politicilor culturale. Nu am putut să vorbesc decît în numele meu. M-aş bucura să vorbesc în numele politicilor culturale, cu condiţia ca ele să şi existe. Ele trebuie construite. Şi unul dintre lucrurile deficitare în industria de carte şi, în general, în domeniul cultural, a fost absenţa unor politici structurale şi a continuităţii lor în acest domeniu. Sînt nişte paşi importanţi care s-au făcut. Sigur, nu se poate rezolva peste noapte. Dar este o decizie care, în condiţiile în care era spaţiu fiscal necesar, s-a putut face. Şi eu am încredere că, şi în Comisia de Buget a Camerei Deputaţilor, unde am depus amendamentul, şi apoi în plen, acest amendament va trece. E un pas important pentru toţi iubitorii de carte. 
Chiar aşa, pentru că tot aţi fost la Gala Industriei de Carte: titlul e oarecum pompos. Putem vorbi, într-adevăr, de industrie de carte în România? Termenul „Industrie” presupune o linie de producţie, distribuţie, o piaţă de desfacere, politici structurate... şi profit. 
Acum mergem pe sintagma cealaltă, bun de tipar. Eu sper că sîntem mult timp încă buni de tipar. E o industrie, e un domeniu, e o branşă, aici, într-adevăr, sintagma e un pic cam... dar m-am bucurat să văd, dincolo de cei care au cîştigat, au fost nume importante şi nume mai puţin cunoscute, categoriile erau extrem de interesante. Erau editori importanţi prezenţi şi ăsta este un lucru foarte bun, de-aia am şi susţinut gala şi, în general, în aceste luni, în cele cinci luni de cînd sînt ministrul culturii, am susţinut cît s-a putut omeneşte zona de tipărituri, cărţi, reviste. Mîine, de pildă, o să intre, în mod normal, la votul final, proiectul de susţinere a revistelor culturale, unde eu am depus, de asemenea, un amendament. Este o lege în urma căreia, pentru prima oară, va fi susţinut de la bugetul de stat această zonă a presei culturale. Nu cred că putem să lăsăm la voia pieţei publicaţii de tradiţie care au făcut istorie în România. Era o oarecare discrepanţă în modul în care se împărţea această sumă, am adus un amendament şi am crescut procentul care se va aloca publicaţiilor de tradiţie, care nu sînt membre al uniunilor de creaţie. Este o sumă importantă, care va ajuta, sînt sigur, revistele culturale. Mîine, în principiu, intră la votul final - şi acesta este un lucru de care eu personal mă bucur - am spus, înainte să fiu ministru, că susţinerea publicaţiilor culturale de tradiţie e o chestiune strategică, o chestiune prioritară. Mă bucur că legea, în principiu, va fi votată de plenul Camerei Deputaţilor.
Dar care este urgenţa aici în ceea ce priveşte subvenţionarea revistelor culturale? De ce e nevoie de această susţinere?
E un proiect mai vechi. A fost o iniţiativă în Parlament, încă de anul trecut. Preşedintele de atunci al României, la finalul lui 2014, a returnat legea în Parlament, eu am deblocat-o întîi la Senat şi, prin acest amendament, care realizează un echilibru între publicaţiile care aparţin uniunilor de creatori şi cele de tradiţie, dar care nu aparţin de uniuni. Cred că e o lege chiar mai bună decît a fost ea gîndită iniţial.
Dar de ce este nevoie de subvenţie pentru presa culturală? De ce trebuie susţinute titlurile de referinţă?
Pentru că, altfel, dispar. Eu cred – şi asta nu doar pentru că sînt social-democrat – că statul trebuie să se implice şi cred că trebuie să susţină acolo unde sînt chestiuni strategice. Cultura naţională este o chestiune strategică. Sînt reviste de la "Secolul XIX" pînă la "Secolul XXI", care nu înseamnă doar nişte titluri. Ele au marcat devenirea noastră culturală. Avem cîteva exemple nefericite, din păcate, care au dispărut, piaţa nu cred că poate să le ajute pe foarte multe. Sînt foarte puţine publicaţii de cultură care altfel ar putea să reziste. Aceste publicaţii aveau nevoie de o gură de oxigen. Aceste reviste sînt echivalente unor instituţii de cultură, e o susţinere previzibilă şi se pot baza pe o sumă... Vom vedea, e un lucru pe care eu îl salut şi l-am susţinut în permanenţă. 
Apropo de chestiuni strategice, în alte ţări europene ministerul culturii şi ministerul educaţiei construiesc împreună politici culturale pentru promovarea lecturii, pentru promovarea culturii scrise. Ce se poate face la noi în acest domeniu?
E corect cum spuneţi, pentru că gustul pentru lectură, promovarea cărţii nu se pot face decît în parteneriat cu Ministerul Educaţiei. Şi am în vedere aşa ceva. Este foarte bine că susţinem şi reducerea TVA la carte, şi publicaţiile culturale, dar am în vedere aceste campanii care să conştientizeze şi importanţa lecturii. Mai sînt multe de făcut. Lumea rurală, lumea satului e decuplată de tot publicul urban. Acolo sînt foarte puţini cei care mai citesc, vedem asta în statistici. Cifrele sînt îngrijorătoare. Sînt foarte puţini copiii care mai vin la şcoală, la facultate... În trecut, Ministerul Culturii şi Ministerul Educaţiei au fost şi împreună. Sigur, nu asta este soluţia, dar, împreună cu Ministerul Educaţiei, se pot găsi proiecte şi de programe pentru susţinerea lecturii
Cum se implică Ministerul Culturii în organizarea, în cofinanţarea tîrgurilor de carte importante, cum ar fi Gaudeamus sau Bookfest?
Miercuri începe Bookfest. Este un tîrg important, pe care noi îl susţinem cu o sumă importantă, aşa cum susţinem şi Gaudeamus şi alte tîrguri mai mici, dar acestea două sînt tîrgurile reprezentative. Şi Gaudeamus, de altfel, a început, există o caravană. Pentru că sîntem la Radio România: am susţinut încă din februarie-martie, de cînd a început „Caravana Gaudeamus”. Ea se va concretiza în toamnă, la tîrgul internaţional din noiembrie. Este important să susţinem în continuare, de la ediţie la ediţie, chiar în condiţiile de austeritate, şi să vedem şi rezultatele. Nu e vorba doar de numărul celor care vin la tîrguri. Un tîrg este şi un loc simbolic, în care trebuie să discuţi în jurul ideei de carte, în jurul  ideii de tipăritură, a industriei de carte. De asemenea, entru mine ca ministru este foarte important să susţinem tîrgurile importante din afara ţării.

De la începutul anului se tot vorbeşte despre modificarea Legii timbrului cultural. O lege similară există deja. Pe scurt, din preţul fiecărei cărţi vîndute, 2% se virează în conturile Uniunii Scriitorilor. Conform noului proiect legislativ, editurile ar urma să achiziţioneze în avans nişte timbre fizice şi să le aplice pe cărţi înainte să le vîndă în librării. Legea este în discuţie la Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor. Editurile contestă nu numai modificarea, ci chiar şi legea veche, solicitînd abrogarea ei. Care este poziţia Ministerului Culturii?
Este o iniţiativă parlamentară. Am urmărit şi eu, în urmă cu două-trei luni, dezbaterile care au scos la iveală idiosincrazii mai vechi sau mai noi între editori, autori. Sigur că mă interesează cum putem găsi mijloace de a creşte numărul celor care citesc. Nu ştiu cum se va solda această dezbatere din Parlament. Eu cred că România, în foarte multe domenii, inclusiv în plan cultural, este o societate fracturată şi de multe ori conflictuală. Cred că o astfel de lege trebuie să vină în urma unor consultări şi a unor dezbateri. Cred că trebuie găsită o formulă de consens. Cîtă vreme nu se va găsi această formulă de consens, eu sînt sceptic că legea va trece. Dar, încă odată, este o iniţiativă parlamentară la care nu avem niciun fel de contribuţie. 
Bun, dar dvs, ca ministru al culturii, aveţi o poziţie în această privinţă? Este nevoie sau nu este nevoie de timbrul literar?
Sînt argumente pro şi contra. Rămîne de văzut. Ştiu că va fi o dezbatere, dacă o să mai fie, o să merg şi o să-mi spun punctul de vedere. Deocamdată, ce a a depins de mine, ca ministru, am făcut. De la 9% la 5% este un gest concret, un lucru care se va întîmpla. Este adevărat, de la 1 ianuarie! În ceea ce priveşte timbrul vorbim despre altceva, poate nu se va întîmpla niciodată. Eu întotdeauna încerc să fiu pozitiv şi încerc să construim.
Care este situaţia AFCN după revenirea contribuţiei de la Loteria Naţională - 2% din încasări la Ministerul Culturii?
Cînd am ajuns ministru, la sfîrşitul anului trecut, AFCN-ul era o instituţie pe butuci, se punea problema să nu mai existe, de vreme ce oricum nu mai erau bani de finanţare a proiectelor. Veniseră nişte bani de la Loterie, în 2011-2012, care susţinuseră de-a lungul celor doi ani şase sesiuni de finanţare. Şi am avut o discuţie cu colegii directori, evident, eu eram de vină probabil că nu mai dădea Loteria bani şi le-am promis, cred că pe la începutul lui ianuarie sau oricum în februarie, că o să încerc să deblochez această situaţie. Am avut o discuţie cu primul-ministru. M-a susţinut şi, printr-o ordonanţă de urgenţă, s-a revenit la aceste două procente din încasări, din banii reali ai Loteriei, către Administraţia Fondului Cultural Naţional. Ordonanţă de Urgenţă care deja e în aplicare. Au început să vină bani către AFCN. E o sumă totuşi importantă: 2% din încasările Loteriei, o sumă care va permite finanţarea unor proiecte. Banii, am spus tot timpul, reprezintă o dimensiune, un lucru care contează. Fără bani nu poţi să faci mare lucru. Pe de altă parte, e nevoie întotdeauna de criterii de performanţă, de transparenţă. Nu sînt foarte convins că toate proiectele care au fost susţinute de AFCN în trecut erau cele care trebuiau să fie susţinute.... A avut loc, recent, o ultimă sesiune de finanţare cu un rest de bani pe care îi mai avea instituţia. E adevărat, era o sumă mică, atît mai era în sold. Vor fi bani şi AFCN-ul o să anunţe noi sesiuni.

Aţi pronunţat un cuvînt: transparenţă. Este un cuvînt care apare foarte des în solicitările sectorului cultural independent. Exact asta cer oamenii: transparenţă. Ce poate face ministrul culturii pentru mai multă transparenţă în concursurile pentru fonduri?
Absolut firesc să ceară lucrul acesta, şi eu cred că AFCN-ul trebuie să facă asta. Sînt foarte multe proiecte. Important e să existe cele mai bune. Şi nu criterii relative să fie cele care să predomine. Vom vedea ce se întîmplă. În ceea ce mă priveşte, voi urmări îndeaproape ceea ce se întîmplă la AFCN.
Anul acesta România organizează Festivalul internaţional „George Enescu”. După cum ştiţi, Ioan Holender a anunţat că se retrage. Şi-a motivat această demisie, invocînd difucultăţi de organizare, bugetul insuficient, coordonarea dificilă între instituţiile româneşti... Cum merg pregările pentru această ediţie?
Festivalul „George Enescu" este un brand cultural. Este cel mai important festival. Sigur, sîntem în timpul festivalurilor. Peste două săptămîni începe Festivalul Internaţional de Film de la Cluj, apoi Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi o să culmineze în luna septembrie, în 30 august e prima seară cu Orchestra Naţională de Tineret, pînă în 20 septembrie. E o ediţie importantă, sînt 60 de ani de la moartea lui Enescu, sînt cîteva premiere. Pentru prima oară vin Orchestra Filarmonicii din Berlin, Orchestra Simfonică din San Francisco, cîteva din marile orchestre ale lumii vor fi prezente la Bucureşti. Este un eveniment aşteptat de publicul din ţară şi un eveniment internaţional. Eu sînt sigur că o să fie o reuşită. Sigur că întotdeauna ne gîndim şi la ediţia următoare, în 2017, programul se conturează deja. Aţi pomenit de domnul Holender, o să fie prezent în trei perioade mici la Bucureşti, cu prilejul festivalului. Din 2003 este directorul artistic, 12 ani a condus acest festival, în curînd împlineşte 80 de ani şi este un nume important care a contribuit la succesul festivalului „George Enescu”. Festivalul, cum a fost foarte bun şi pană în 2003, va fi şi după 2015.

Dar cine va conduce Festivalul Enescu din 2017?
Vom vedea. Sînt discuţii. În mod clar va fi cineva care va păstra cota internaţională a Festivalului „George Enescu”. Este un festival care are o anvergură europeană, este unul dintre primele festivaluri ale lumii de tipul acesta şi trebuie să fie o personalitate care să păstreze cota la care şi Ioan Holender a contribuit în ultimii 12 ani.

O dată la doi ani, adică atunci cînd avem Festivalul George Enescu, ne amintim şi că nu avem sală de concerte, sau, mai precis, că nu avem o alternativă la sala Ateneului Român.
Ar trebui să ne amintim mai des, ca să şi facem ceva... Într-adevăr este Sala Ateneu, care este superbă, dar este construită cînd este construită, o sală cu o acustică exepţională, are, din păcate, numai vreo 800 de locuri. Trebuie făcută o sală de 2000-2500 de locuri, aşa cum au marile oraşe europene şi timpul nu ar mai trebui să aibă răbdare cu această idee. Putem, putem, şi eu cred că nu o să mai dureze foarte, foarte mulţi ani. Este un lucru pe care şi artişţii care vin îl solicită. Ne amintim, în anii '90, cînd era şi Ateneul în refacere, o serie din concerte au avut loc la Palatul Parlamentului, la Sala Cuza. Nu se auzea, nu avea cum să se audă, nu era o acustică bună... E într-adevăr, unul dintre lucrurile care lipsesc într-un oraş care s-a dezvoltat din punct de vedere cultural. Avem foarte multe evenimente, sectorul cultural e foarte dinamic, lipseşte o sală de concerte europeană. Cred că şi publicul nostru are dreptul la aşa ceva. Poate nu la ediţia din 2017, dar la cea din 2019, cînd o să avem şi 100 de ani de la statul naţional unitar român, şi o să avem şi preşedinţia pentru şase luni a Consiliului European, poate că în 2019 am putea avea o astfel de sală...
Apropo de dezvoltarea culturală: a început competiţia pentru capitala culturală europeană 2021, sînt mai multe oraşe din România care au început să-şi elaboreze strategii, unele au şi lansat astfel de documente şi încearcă să le pună în aplicare. Sîntem pregătiţi pentru această competiţie? Este pregătit Ministerul Culturii să susţină oraşul care va cîştiga statutul de capitală culturală europeană 2021?
Este un moment important pentru România. Noi am avut o primă sesiune de informare cu oraşele care şi-au anunţat pînă acum intenţia de a găzdui, de a fi capitală culturală europeană, a fost prezent şi un reprezentant al Comisiei Europene. În scurt timp o să mai facem o altă sesiune. Lucrurile sînt încă deschise.
Lucrurile sînt încă deschise. Sînt foarte multe oraşe care vor să devină capitală culturală europeană şi eu le-am spus şi atunci: sigur o să cîştige un singur oraş, dar important este să nu piardă nimeni şi să fie o competiţie de dezvoltare, aşa cum s-a întîmplat şi în alte locuri, oraşele şi regiunile implicate să vină cu o strategie culturală şi o strategie de dezvoltare, cultura conectată cu turismul şi cu economicul.

Domnule ministru, weekend-ul trecut a fost „Noaptea muzeelor”. Numeroase muzee din ţară s-au folosit de această sărbătoare pentru a atrage atenţia asupra retrocedărilor. Numeroase sedii de muzeu au fost retrocedate şi, în lipsa unor sedii adecvate, muzeele s-au transformat uneori în simple depozite. De ce nu-şi foloseşte Ministerul Culturii dreptul de preempţiune pentru a achiziţiona clădirile retrocedate?
Am fost şi eu la multe muzee sîmbătă seară. Este un protest care are argumente. Aici este o chestiune moştenită, chestiunea acestor 25 de ani şi a viziunii pe care am avut-o noi în problematica retrocedărilor. Eu o să am în curînd o întîlnire cu toţi directorii muzeelor, tocmai pentru a încerca să identificăm cîteva soluţii la aceste probleme. 
Ne-am obişnuit în ultima vreme cu mandate foarte scurte la Ministerul Culturii. Asta s-a întîmplat pe fondul instabilităţii politice. Acum se pare că avem stabilitate politică. Vă simţiţi susţinut la acest minister?
Eu am cinci luni, deja sînt vechi aici. Cinci luni este peste speranţa de viaţă la Ministerul Culturii. Trebuie să spunem şi cu umor lucrurile astea. Este adevărat, anul trecut au fost şase miniştri, o medie de două luni pe mandat. Nu se poate vorbi de continuitate. Şi este greu să evaluezi pe cineva după două luni, după trei luni, în orice minister, mai cu seamă la Cultură... Sigur că sînt... Eu cred că acest Guvern va guverna pînă în 2016. Am cîştigat în 2012, oamenii ne-au ales, ne ducem pînă la capăt proiectul. Vom vedea ce o să fie în toamna anului viitor. Pînă atunci este important să venim cu măsuri corecte, fiecare în domeniul în care este ministru.

interviu realizat de Adela GRECEANU şi Matei MARTIN, difuzat în emisiunea Timpul prezent la Radio România Cultural