Care sînt temele picturii tale?
 
Îmi place să pictez tot ce ţine de universul cotidianului şi de banalitatea oraşului sau a experienţelor trăite în el. De la prăjituri la pisicuţe trecînd prin pistoane, eclere şi chiloţi; fiecare obiect, oricît de anodin, are pentru mine un sens estetic. Însă ceea ce mă intrigă şi mai tare sînt alăturările, juxtapunerile de obiecte: acestea sînt cu adevărat surse de mirare şi răsfăţ vizual pentru spiritul meu estetic. Din astfel de decupaje ies universuri noi şi intrigante, care, pînă la urmă, au şi ele sens. Tema mea predilectă este mai mult una de concept: incertitudinea. Privesc incertitudinea ca raspuns la acea întrebare minunată pe care o primesc: "Ce a vrut să spună artistul?". Incertitudinea ca tehnică de lucru înseamnă că eu nu decid, conştient, că o pictură este mai degrabă tristă sau veselă, clară sau tulbure, eu las pictura să rămînă la jumătatea tuturor stărilor. 
 
Ce te inspiră din viața cotidiană?
 
Inspiraţia este un exerciţiu continuu pentru mine. Ea se manifestă, de cele mai multe ori, atunci cînd vine pe un teren propice. Inspiraţia mă va găsi la lucru. De aceea folosesc orice pretext pentru a improviza poveşti, situaţii şi scene imposibile sau neveridice, uneori pînă la absurd. Mă inspiră obiecte ale cotidianului: de la pungi de chipsuri la replici spuse în coada de la supermarket. Uneori, traducerea literală a unor proverbe sau vorbe din bătrîni poate fi, şi ea, o sursă de inspiraţie şi delectare. 
 
Pictura ta e plină de ființe între drăgălaș și grotesc: păpuși, iepurași, pitici...
 
Personajele cu tentă animalieră persistă în picturile mele de ceva vreme. La acestea s-au adăugat păpuşile şi pluşurile. Cred că acest mod de exprimare m-a ales pe mine, nu eu pe el. Neliniştea pe care o emană prezenţa insecurizantă a unor personaje precum oamenii cu cap de iepure este ceva ce am dorit dintotdeauna să transmit: este o stare incertă la graniţa dintre comedie şi film de groază. La fel cum clovnii sînt haioşi ziua în amiaza mare, dar capătă conotaţii înunecate în penumbră. Neliniştea este ceea ce stă în spatele nevoii de a merge mai departe, de a face lucruri: este neliniştea în faţa necunoscutului de la capătul vieţii - acel necunoscut în faţa căruia sîntem nu numai neputincioşi, dar şi depersonalizaţi, la fel cum personajele mele sînt anonime. 
 
Ai lucrat și în media. Cum vezi intersecția dintre pictură și mijloacele de comunicare media?
 
Mijloacele din media urmăresc să satisfacă nevoi comerciale pure şi, de aceea, se "barochizează" pe zi ce trece pentru a ieşi la suprafaţă în marea de mesaje. Pentru mine, experienţa din industria media (în care am activat pe segmentul de marketing vizual) a fost una revelatoare: mi-am dat seama că, în timpul prezent, nu mai există niciun fel de limită pentru posibilităţile de exprimare pe domeniul vizual. Totul se poate. Totul este permis. Acest TOT nu va fi înţeles oriunde şi de către oricine, desigur, dar el este permis. Apropierea dintre tehnicile publicitare şi sfera artei nu sînt nicidecum noi: să ne aducem aminte că Salvador Dali este creatorul logo-ului Chupa Chups, de exemplu. În acest context, experienţa anilor de televiziune şi publicitate îşi spune cuvîntul în lucrările mele atunci cînd urmăresc claritatea mesajului sau reguli de compoziţie a imaginii. Dimensiunile acestei apropieri sînt însă colosale în ziua de astăzi, iar influenţa de limbaj a artei asupra vizualului comercial dar şi viceversa, este vizibilă mult mai rapid şi direct. 
 
Expoziţia ”Here & Now” a pictorului Dominic - Petru Vîrtosu din cadrul Academiei de Studii Economice (str. Căderea Bastiliei nr. 2-10, clădirea Ion N. Angelescu, etaj 1) va putea fi vizitată pînă pe 28 februarie 2015.
 
Interviu realizat de Iulia ALEXA